226,569 matches
-
doctoral - nu poate să te onoreze niciodată. O femeie, continuă pedant, poate cel mult să te iubească,... să te urască,... să te înșele,... să te mintă... Cei care mai rămaseră ascultau în picioare intervenția anticarului... - Onoarea, mai spuse el, nu aparține genului feminin; de altfel ea nici nu se declină normal,... o onoare, două... ce?! făcu el înfruntîndu-l pe Axente, care, prima dată, de cînd îl știa, i se adresa în acel mod lui, tocmai lui, gata să-l facă de
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
fi putut spune că se psihanalizau cu violență unul pe altul înfruntîndu-se ca doi pacienți dificili, intelectuali, desigur... Ceva din acuitatea marilor infirmi care văd totul mărit. Care sezisează totdeauna legăturile obscure și obscene deseori... Erau cuvinte, expresii, ce le aparțineau amîndurora și nu știai cine îl instruia pe altul în teoriile lor. De pildă, anticarul spunea: "Suntem de la natură cu toții puțin codoși; ne place să codoșim ca unor autori stăpîni pe intrigile și personajele lor." Sau Praxiteea, care îi spusese
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
acest copac, asemănător cu toți din specia sa, din pricină că seva circula nestânjenit în articulațiile lemnoase." Ca și Caietul albastru al lui Nicolae Balotă, La apa Vavilonului, departe de a fi o simplă carte de memorii scrisă din vanitate sau sentimentalism, aparține marii literaturi. Monica Lovinescu, La apa Vavilonului, vol. II (1960-1980), București, Ed. Humanitas, col. "Memorii/ jurnale/ convorbiri", 2001. 280 pag.
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
a trăirii invadate de umori ce o alterează. E un mare noroc că putem scrie. Regretați că v-ați legat destinul de literatura română cea atît de puțin cunoscută în lume? Cărei alte literaturi v-ar fi plăcut să-i aparțineți? I. Negoițescu îmi spunea că s-a dedicat literaturii române dintr-o pornire patriotică, deși ar fi putut lesnicios să se ocupe de scriitorii străini și să obțină în felul acesta o mult mai largă recunoaștere. În ce mă privește
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
că și-a pus geniul în viață și numai talentul în operă. Resentimentul sau ranchiuna nu au ce căuta, așadar, în preajma sa. Nici alunecările sale propagandistice n-au fost majore. Izolînd însă poetul de om (Novalis stipula: "Creatorul de artă aparține operei, iar nu opera creatorului"), nu putem a nu-i remarca insuficiențele: carența de dramatism lăuntric, de încordare vizionară, mascată de redundanță, de trucuri filosofante ori pseudohermetice, confuzia asociată cu procedeele unui simulacru naiv de abisalitate, care se răsfață pe
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
celeilalte. Dacă trăim într-adevăr în pragul unei lumi noi, în miezul unei umanități care și-a dobîndit - prin trudă și ingeniozitate - locul cuvenit în ierarhia Terrei, atunci să procedăm în consecință, eliminînd hotărît cuvintele așa-zis "pitorești", "relaxante", "nonconformiste", aparținînd de fapt vocabularului țigănesc sau sexologic. Mai înstăriți, poate, în zestrea lingvistică, francezii - de exemplu - își îngăduie luxul de a folosi un cuvînt șocant, merde, care vine din latinescul merda = Vulg. Excrement uman și animal. Dificultate. Plictiseală. A fi într-
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]
-
o continuitate posibilă între cele trei povestiri. Făcându-ni-se această sugestie descoperim că, într-adevăr, există o continuitate: ea constă, printre altele, în ideea de revoluție-conspirație, tratată succesiv în registru eroi-comic, ca în Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu (trimiterea îi aparține lui Nicolae Prelipceanu), în manieră onirico-burlescă și în stil borgesian. Această savantă orchestrație epică poate constitui, fără îndoială, obiect de admirație pentru orice naratolog. Mai mult însă decât prin rafinamentul construcției, proza lui Dumitru Radu Popa cucerește prin umor. Un
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
fuzionez în actul cunoașterii. Impresia mea este că, în privința felului în care va fi receptată această traducere, fuziunea de orizonturi va fi esențială. Nu cred că Paul Bailey ajunge în stadiul ei. Dar nici nu sînt sigură că vina îi aparține integral. E ușor de ghicit cum vor fi priviți intelectualii români din preajma războiului de către cititorii occidentali ai Jurnalului: grotesc antisemiți, lași, oportuniști, cruzi, complet lipsiți de loialitate față de un prieten aflat la nevoie. În cronica sa, Bailey prezintă cu oarece
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
Tragedia lui Mihail Sebastian nu a fost, cum spuneam, doar cea a unei seminții, ci și una personală. Tragedia omului înșelat și părăsit de prieteni, redus la marginalitate, forțat să rămînă afară, expulzat din comunitatea profesională și intelectuală căreia îi aparținea. O tragedie a diferenței. Ar fi fost spre avantajul nostru ca această traducere să apară prefațată de un text explicativ, care să nuanțeze într-o analiză sociologică sau istorică confuzia și tragedia acelor ani, 1935-1944. Dacă asemenea nuanțări sînt cu
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
interceptate, cînd vechii securiști și mai noii lor colegi își continuau nestînjeniți fărădelegile... Toate acestea le-am lăsat să "curgă" și în paginile romanului meu... și pentru a conferi veridicitate, realism, narațiunii. R.B.: Romanul se desfășoară între două paliere: unul aparținînd registrului ficțiunii celălalt, registrului factic, cu alte cuvinte, între fapte și ficțiune. De altfel la început, așa cum procedează și alți autori, scriitori sau cineaști, vă luați clasica măsură de precauție prin care cititorul este avertizat că orice asemănare cu realitatea
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
stare materială prea bună, au fost foarte ospitalieri, foarte deschiși. Cît despre responsabilii politici, aceștia au exprimat dorința de aderare a României la Europa, decizia de a face ce trebuie pentru atingerea acestui deziderat dar și conștiința faptului că România aparține Europei. R.B.: Ați afirmat că ei și-au exprimat dorința de aderare la Uniunea Europeană. Această voință există, în mod incontestabil. Dar cum se poate ea înfăptui? Ați vorbit despre experiențele dumneavoastră pozitive în România. Dar ați avut desigur și experiențe
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
îl face în subordinea unor inși care mai de care mai inepți și ciudați -"my mad captains"- și grație lor trece printr-o serie de confuzii și erori care pe drept cuvînt te fac să te miri că victoria a aparținut pînă la urmă aliaților. Prăbușirea unui avion canadian, confundat a fi al germanilor, devine amintire obsesivă, de care Kermode încearcă să scape (spre a consola o conștiință vinovată) fixîndu-și în schimb atenția asupra zilei în care s-a produs accidentul
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
de cuvinte și de fraze-tip, asemenea florilor de hîrtie presărate pe morminte, a acelor idei care circulă în forme aproape identice, din gură-n gură, reproducînd "opinia generală". Respingînd tezele lui Gramsci după care vocația gîndirii și cunoașterii ar aparține nu individualității umane ci colectivității, Carvalho consideră că numai conștiința individuală are acces la adevărurile universale, necesare, apodictice. (Ce-i drept, nimeni nu poate crea pe cale strict individuală orientările și culturile naționale și cu atît mai puțin pe cele universale
Abdicarea inteligențelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16347_a_17672]
-
profund ca și întîmplarea propriu-zisă. Dacă nu chiar mai mult. * Se-ntîmplă să gîndești fiindcă nu poți (nu ai cu cine) vorbi. Oralitatea potolește reflecția solitară, așa cum umbra - înțelepciunea optică - potolește arșița soarelui. * Realul pur este coincident cu prezentul pur. Ficțiunea aparține trecutului sau viitorului. Trecutul și viitorul: timpurile ficțiunii. * Atîtea cunoștințe de vîrsta mea sau chiar mai tinere, unele apropiate și dragi, au pășit deja dincolo. Ce-au lăsat în urmă? Mici goluri ale sufletului, în care ard, ca-n firide
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
destin mult mai puțin fericit în propria țară, Mircea Anghelescu alege, în chip fericit, un foarte sugestiv simbol pentru condiția intelectualului exilat - cămașa lui Nessus: "Așa cum Heracles sfârșește între imaginea Deianirei absente și a prezentei Iola, sortită să nu-i aparțină vreodată, otrăvit de cămașa muiată în sângele centaurului, ...așa și exilatul se consumă între imaginea patriei de odinioară și a țării în care viețuiește, dar nu-i va fi patrie niciodată; ars de cămașa exilului, muiată în darul divin dar
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
acest fenomen - ni se precizează - lasă pentru prima oară "urme de neșters" în literatura noastră odată cu Revoluția de la 1848. Dintre revoluționarii români exilați la Paris, Ion Heliade Rădulescu trăiește cu cea mai mare intensitate drama lipsei de audiență a intelectualului aparținând unei "culturi minore", drama inadaptării, prilej pentru autor de a întreprinde un succint și savuros periplu biografic - pigmentat cu generozitate de detalii anecdotice - din perspectiva căruia textele elaborate de scriitor în această perioadă capătă noi și revelatorii semnificații. Personalitatea emfatică
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
Smaranda Bratu Elian Dacia Maraini s-a născut la Florența în 1936. Fiică a faimosului etnolog, antropolog și orientalist Fusco Maraini, aparținând unei familii de intelectuali cu durabile veleități scriitoricești, și a Topaziei Allicata de Salaparuta, vlăstar emancipat și nonconformist al unei străvechi familii aristocratice siciliene, Dacia pare să fi moștenit de la ambii părinți spiritul de libertate, simțul dreptății și curiozitatea tinerească
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
și care, deseori, nu-l cunosc decît foarte vag, nesigur, incorect. * A face foc în cuvinte, fără o mare supraveghere, e tot atît de primejdios ca și a face foc în pădure. * Vorba de spirit: o insulă fermecătoare ce nu aparține nimănui. Zăbovind acolo mai mult timp, există riscul să rămîi fără tine însuți. * Evident, tentația posesiei e mai mare în relațiile cu lucrurile care nu ți se cuvin ori problematice sub acest aspect. Ușor te plictisești de ceea ce știi sigur
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
timp, există riscul să rămîi fără tine însuți. * Evident, tentația posesiei e mai mare în relațiile cu lucrurile care nu ți se cuvin ori problematice sub acest aspect. Ușor te plictisești de ceea ce știi sigur, ca și de ceea ce îți aparține în mod cert. Să fie acesta ecoul sufletului aventuros al unor strămoși? * "Adjectivul omoară dacă nu dă viață" (V. Huidobro). * Scopul, orice scop se poate umple de așteptare precum un balon de aer și chiar să crape sub presiunea acesteia
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
expoziția de cranii din fondul Francisc Rainer al Institutului de Antropologie, expoziție care se numește, pur și simplu, Rainer S.O.S.. Aducînd în spațiul galeriei cca. 2000 de cranii, dintr-un patrimoniu de peste 6000, cel mai mare din lume aparținînd unei instituții de acest fel - de unde se vede bine că la cranii instituționalizate sîntem competitivi, iar așa, în general, doar Cambodgia ne mai creează probleme -, Sorin Dumitrescu a imaginat și o construcție simbolică, dar și o formă de protest față de
Un patrimoniu de scăfîrlii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16361_a_17686]
-
interval scurt am trăit două momente de acest fel. Despre primul vă voi vorbi de îndată. Într-o zi de miercuri am văzut la Teatrul Act spectacolul , după romanul cu același titlu al lui Yasushi Inoue. Regia și dramatizarea îi aparțin Lianei Ceterchi, iar scenografia Carmencitei Brojboiu. Romanul îl citisem mai de mult în franceză și l-am recitit în momentul editării la Humanitas (în românește este tradus de Lia și Platon Pardău), în atît de calda și misterioasa colecție Cartea
Pușca de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16359_a_17684]
-
care s-ar putea face aici privește interesul permanent al pictorului pentru desen, pentru desenul de sine stătător și pentru desenul pregătitor, pentru acea fază de schiță mereu îngropată în protoistoria picturii. Ca și Corneliu Baba, un alt artist care aparține profund spațiului central european, Julius Podlipny înțelege desenul ca pe un act fundamental în ceremonialul creației, ca separație aproape magică a imaginii de neant și nicidecum ca un exercițiu frugal de încălzire a mîinii, ca gimnastică expeditivă în vederea unei serioase
Amintiri din Mitteleuropa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16379_a_17704]
-
terestru... În vechime, bărbații căzuți în lupte erau înălțați pe scuturi, însoțiți de alaiul fecioarelor ce-i jeleau în hexametri... Nici moartea nu mai era ca odinioară; moartea despre care un filozof marxist ar fi zis că era singura proprietate neaparținînd de fapt nimănui... Porumbeii de pe Gabroveni. Un zgomot fin -, niște rîcîituri mici, dese, extrem de aplicate - se aude în odaia lui A., strungar pensionat de boală, avînd astm, și un comunist înfocat, onest, sincer... Tresar în odaia lui de burlac de pe
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
preveni terorismul? îmi atrage atenția. Cupiura e în franceză, fără să existe pe ea vreun indiciu; poți fi sigur însă că ziarul din care a fost extrasă este Le Monde. Nici o datare, deasemeni. S-ar putea ca tăietura să fi aparținut anilor șaptezeci. Ce mă frapează apoi, cercetînd cu atenție textul, este numele unui român de care parcă aș mai fi auzit, maestrul M. V. Stanciu, avocat la Curtea de apel din Paris și secretar general al Societății internaționale pentru combaterea terorismului
Pata de cerneală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16376_a_17701]
-
cerul nu are doi sori, nici pământul nu poate avea doi suverani. (Către MAJESTATEA SA.) Vei sta sub Steaua Polară în jurul căreia se învârte... MAJESTATEA SA: Eu sunt Steaua Polară! Eu stau în centru, acolo unde îi întâlnesc pe zei. Totul îmi aparține. Iau totul asupra mea. Cine mi se supune, se supune lui Dumnezeu. Între mine și Dumnezeu este o simfonie! MARELE PREOT: Atunci, va veni peste tine Duhul Domnului și te va face alt om... (MAJESTATEA SA se chircește mimând regresia
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]