8,321 matches
-
care se situează, după cum previne autorul, „în continuarea eseurilor din volumul Negru și alb”. După Eseuri critice, C. pare să se orienteze spre roman, publicând două romane-unicat ori romane-demonstrație. Primul, Un Burgtheater provincial (1984), este, în întregime, un colaj - în aparență - fără abateri și fără text-cadru auctorial (doar cu un Cuvânt înainte), o reunire de texte reale preexistente, neliterare (de la scrisori ori însemnări private până la citate consistente din scrieri de diferite facturi: vechi cronici turcești, alte documente medievale, Cronica Banatului scrisă
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
noastre cu câmpurile externe. Probabil cea mai importantă lecție pe care practica qi gong o oferă vieții de fiecare zi o reprezintă concentrarea atenției mai mult asupra energiei interne ca factor principal în viață și acordarea unei importanțe mai mici aparențelor exterioare. Atunci când cunoaștem alte persoane, când optăm pentru un loc adecvat în care să lucrăm și să locuim, când alegem culorile pentru îmbrăcăminte și decorațiuni, când rezolvăm o dispută sau analizăm o situație de orice fel, trebuie să ne obișnuim
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
să locuim, când alegem culorile pentru îmbrăcăminte și decorațiuni, când rezolvăm o dispută sau analizăm o situație de orice fel, trebuie să ne obișnuim să avem în vedere la factorii energetici inerenți implicați și să nu ne lăsăm păcăliți de aparențe sau uimiți de raționalizări. Odată ce ați determinat ecuația de bază a energiei implicate într-o anumită situație sau decizie, este o chestiune relativ simplă să aplicați aceleași principii fundamentale care predomină în qi gong pentru obținerea echilibrului în toate ecuațiile
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
Ci o întrebare derutantă care s-a conturat în capul meu în timpul recreației, pe când ceilalți elevi mă asaltau cu batjocurile lor („Uitați-vă! Dar are o coroană țarul ăsta!”, striga unul dintre ei, trăgându-mă de păr). Întrebarea aceea, în aparență, era foarte simplă: „Da, știu că era un tiran sângeros, e scris în manualul nostru. Dar cum rămâne atunci cu vântul acela proaspăt, mirosind a mare, care sufla pe Sena, cu răsunetul versurilor ce-și luau zborul în bătaia vântului
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îl ține dincoace... Plăcuța era fixată la un metru de pământ. Am citit de trei sau patru ori inscripția de pe ea: NIVELUL APELOR. IANUARIE 1910 ... Nu era o amintire, ci însăși viața. Nu, nu retrăiam, trăiam. Senzații foarte umile în aparență. Căldura balustradei de lemn a unui balcon suspendat în aerul unei seri de vară. Mirosurile uscate, înțepătoare, ale ierburilor. Strigătul îndepărtat și melancolic al unei locomotive. Foșnetul ușor al paginilor pe genunchii unei femei așezate printre flori. Părul ei cărunt
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
părea rău în ultimul moment, își dau antidotul. (Descrierea apropierii morții). Ea ia antidotul. [MORNY] Păstrează-l - n-ai fost înveninată. S-aruncă pe fereastră. Prezicerea lui Morny - adeverită: că viața în istorie și cea privată îl va înșela cu aparențele ei, și că cea mai*** deșteptare i-e deșteptarea morții*. {EminescuOpVIII 305} ALTE DRAME [CĂLUGĂRUL ȘI CHIPUL] 2285 [PERSOANELE [SCENA 1] [PRINȚUL, MAGUL] PRINȚ[UL] Aici trebui să fie... aici am să-l aștept În noaptea asta clară pe magul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îmi aduc aminte că de două ceasuri n-ai vorbit nici un cuvânt. Ia vezi, începe a vorbi. {EminescuOpVIII 599} Spectabilitatea sa părintele N. întoarse spre mine un ochi lipsit de strălucire, oftă din adânc și zise, fără vioiciune, ba în aparență fără conștiință: Clanț! cu toții, frați iubiți! Faceți găuri unde știți. Îmi trecu un junghi prin inimă și-mi zisei încet: "Bietul băiat, bietul băiat. Acuma el a căpătat-o". Două-trei zile n-am mai văzut pe N. Apoi, într-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
celui bulgăresc, cari era deja în iritație împătimită și în înfierbințeală pornită spre fapte prin ajutorul unor fanatici religioși cumpărați și prin proorociile acestora, rostite în stare extatică. Cei doi capi români, cumpătăreți cum erau, voind a se feri de aparența unei procedări arbitrare, încercară a se pune mai întîi pe-o temelie de drept, mergând amândoi în persoană la curtea împăratului la Kypsella și espuindu-i atât dorințele poporului lor cât și ale lor proprii și rugând să li se încuviințeze
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și o neînvinsă neîncredere; deci nu se ținu de tratatele juruite cu o conștiință atât de mare încît să nu-și permită de a devia de la ele pentru mic câștig, prin abateri pospăite diplomaticește; de ochii lumei însă, și în aparență, el cultiva cu tot dinadinsul amiciția și legătura și se punea cu zel pentru interesele amicilor și aliaților săi. În acest chip lucră și atuncea când Balduin II s-a fost silind să aducă din Europa apusană, peste Ungaria și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de esperiență Isfre. Împăratul Ioan Vatatzes din parte-i nu putu să ia deocamdată altceva decât orașul Dakibyza și mica cetate Nikitiatis în Asia. Cei doi rivali, Ioan Asan și Vatatzes, stăteau astfel față-n față, aliați si înrudiți în aparență, dar înlăuntrul lor nu tocmai simpatici unul altuia, cu sentimente mixte, iar gelozia pentru împărțeala împărăției bizantine era și lanțul care-i lega unul de altul și piedeca reciprocă care-i stăpânea, țiindu-i despărțiți deolaltă, ca un măr al discordiei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
atunci nu e un păcat, ci o faptă vrednică de laudă. Fiindcă atât preoțimea cât și populația nu se puteau îndupleca atât de lesne, împăratul luă măsuri mai energice. El porunci subscrierea generală a unui document obligatoriu prin care, după aparență, supușii toți se obligau numai să asculte de-mpăratul. El persecuta pe adversarii uniunii sub alte pretexte și declară în mod neînduplecat și categoric pe oricare cetățean al statului care n-ar iscăli documentul că e vinovat de crima de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Sf[intei] Sofii, de față fiind împăratul și solii întorși de la Lyon, s-au citit evanghelia grecește și latinește, după care s-au pomenit papa Grigorie X ca arhipăstor suprem al bisericii apostolice și papă ecumenic. Cu tot decursul în aparență favorabil al uniunii, îndeplinite în mod formal, ea dete de fund pe de o parte din cauza sentimentului latent de neatârnare al clerului grecesc, pe de alta din aversiunea poporului grecesc, lucruri pe cari uniunea nu le putu învinge cu toate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Mariei, Lachanas răspundea cu țineri de rău, amenințări și maltratări, pentru că în purtarea ei el vedea o ademenire la nebărbăție și la slăbiciune, iar el căuta a se feri în ochii tovarășilor săi de arme și a poporului întreg de aparența chiar cumcă prin ridicarea și căsătoria sa ar fi devenit din ostaș înăsprit un om moale și muieratic sau un berbant chiar. Avid de-a păstra renumele de uman, el susținea că numai din iubire de pace și spre a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
el să treacă de cuman; câștigă în favorul său un partid puternic în țară, și când se simți îndestul de tare, merse cu cumpătată viclenie spre ținta sa de căpetenie. Pe când adecă Tzacas, încrezut cu totul în cumnatu-său, care în aparență îi era atât de favorabil, trăia de-a binele și făr-de nici un prepus, Sfentislav îi pune o cursă, îl prinde, îl pune pentru multă vreme într-o închisoare sigură și în fine pune slujitori jidovi și creștini ca să-l gâtuie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o creatură a spiritului. Aceasta condiționează momentul al doilea apărții noastre dentîi. În acest moment accentul vine la dreptul său. Accentul însă nu se mărginește la înțelesul cel logic [al] coprinsului îrnpărtășit {EminescuOpXIV 283} auditorului prin rațiune; aceasta-i numai aparența lui cea dentîi. În privință artistică accentul are mai mult dătoria nu numai de-a ne trăda simțului intern pur și simplu înțelesul logic al coprinsului, ci el are încă de-a ne sensibiliza intuițiunea aceea pe care neapărat o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
realiza neîntrerupt. Tot șirul tipurilor artei trebuie să nu ne prezinte altceva decât efigii a celei mai adânci vieți a spiritului. Și de-aceea pretențiunea ce-o facem cătră artistul dramatic ca el, întrupînd caracterele, să le formuleze astfel încît aparența lor sensibilă să fie adecuată cu ființa lor spirituală, așa încît în fizionomie să se impuie pentru fantazia noastră o legătură cu personalitatea însași. Într-acestea artistul dramatic, ca și orce creator de figuri umane, are să întreacă natura, el are să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ce o ocupau ele ca membre a acestei generale stări de lucruri. Fiind însă că costumul nu servă pentru îmbrăcarea unor figuri a lumei reale, ci numai a unora din fantazie, de-aceea el e supus legilor gustului și a aparenței frumoase. Și-n costum au a se pătrunde reciproc, până la un grad oarecare, momentele cele două a adevărului natural și a idealității. Numai din această pătrundere se pot rezolva toate punctele asupra cărora se discută. în privința fidelității istorice a costumului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Ș-aicea e suficient un tip general oarecare, {EminescuOpXIV 347} care să-i permită fantaziei un teren atât de liber încît în coprinsul acestui tip ea să poată sacrifica în părți spețiale chiar esactitatea istorică, spre a face loc unei aparențe mai pitorescă. Se-nțelege că prin asta costumul nu trebuie să devie fantastic și dezlipit de orce bază istorică. Cu cât o dramă, prin compozițiunea sa întreagă, prin interesele și coliziunile [sale], ne eliberează mai mult de [o] epocă anumită
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care să nu se fi născut decât din intuițiunea caracterului. În direcțiunea aceasta actorul e mai slab decât pictorul. Un Lear, Macbeth, Faust, Mephistopheles și Romeo, o Iphigenia, Margareta, Iulia a unui pictor genial trebuie de-aceea neapărat să întreacă aparența sensibilă a acestor figuri, fie ele create de actorul cel mai dotat și cel mai inițiat în misterele artei sale. Cel dintâi va putea să realizeze în arătare aceste personalități eterne, întregi; cel din urmă nu va putea decât apropia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
le avusem, ci numai le expun și le desfășoară. Fiindcă aceasta procedură dă într-adevăr cunoștința apriori aievea, care are o propășire sigură și regulată, rațiunea, prin subrepțiune și fără ca singură s-o bage de seamă, obține sub aceste false aparențe niște afirmări de alt soi, adăogând la noțiuni date altele, cu totul străine, și anume apriorice, fără ca să știe cum a ajuns la ele, ba fără chiar ca o asemenea {EminescuOpXIV 371} întrebare să ni fi trecut prin gând. Deci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a uza de ea ca de-o unealtă (organon), pentru a lărgi după cum se pretextează cunoștințele sale și a le întinde, desigur că nu avea alt capăt decât o limbuție cu care daca vrei susții, daca vrei combați cu-o aparență oarecare toate celea cîte-ți vin în minte. O asemenea instrucție nu-i amăsurată în nici un fel demnității filozofiei. De aceea numirea aceasta de dialectică au fost adăogată la logică sub titlul de critică a părerei dialectice și ca atare o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dialectică transcendentală, nu ca o artă pentru a excita în mod dogmatic o asemenea părere (o artă altfel destul de obicinuită în diferite jucării metafizice), ci ca o critică a inteligenței și rațiunei în privirea întrebuințărei lor hiperfizice, spre a descoperi aparența falsă a amăsurărilor ei nefondate și de-a modera la o simplă dejudecare și prezervație a inteligenței pure de iluzii sofistice acele pretenții mari de invenție și lărgire ale lor pe care cred[e] a le ajunge manipulând numai cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
chiar bunăstarea comunității științifice, și oprește curagioasele și mănoasele ei lucrări de a nu se depărta de la scopul principal, care este mulțămirea generală [... ]. {EminescuOpXIV 442-899} {EminescuOpXIV 900} Un principe nu trebuie așadar să aibă virtuțile pomenite mai sus, desigur insă aparența lor. Cutez a susținea că e foarte primejdios de-a fi pururea onest; însă a părea evlavios, de bună-credință, uman, cu frica lui Dumnezeu, onest, a părea toate acestea e foarte folositor. Un principe, și mai cu seamă un principe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nicicând o vorbă din gura lui care să nu fie o mărturisire a celor cinci virtuți pomenite mai sus. Tot ce iese din gura lui trebuie să respire milă, bună-credință, umanitate, onestitate, evlavie. Nimic însă nu e mai necesar decât aparența virtuții celui din urmă. Căci oamenii judecă mai mult după ochi decât după dreapta judecată. Toți au ochii căscați, puțini dreaptă judecată. Toți văd ceea ce pari a fi, puțini oblicesc cum ești, și acești puțini nu cutează a se pune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asupra lor - lucrul de căpetenie e scopul final. De aceea principele să caute pururea a-și asigura viața sa și stăpânirea sa; mijloacele vor fi totdeuna considerate ca onorabile și vor fi lăudate de toți, căci mulțimea ține totdeuna cu aparențele și cu succesul. Toată lumea e plină de plebe, iar cei puțini cari sânt mai cu minți nu ajung să vorbească și ei decât atunci când mulțimea, care în sine nu are nicicând putere, nu mai știe încotro și are nevoie de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]