2,909 matches
-
existența unui astfel de public, care să conceapă evenimentul drept un act de justiție. Cuvintele pastorului exprimă clar, cum ne amintim, poziția sa personală cu privire la tragica întâmplare, iar dezaprobarea sa oripilată a evenimentului exclude, cu desăvârșire, "pe cel care ar aplauda evenimentul"144 din rândul publicului pe care, prin adresa sa, Chapman alege să îl includă în actul său discursiv. Pe de altă parte, constată Black, Chapman "repudiază explicit"145 al patrulea tip de reacție la eveniment. Chiar dacă pastorul are în
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
președintelui din 3 noiembrie 1969, iar această alegere a lui Richard Nixon, zice Hill, indică faptul că nimic din toate aceste noi date istorice nu a afectat în mod suficient de însemnat grupul său țintă; discursul președintelui "ar fi fost aplaudat [...] în secolul al XIX-lea"266! În ce privește ethos-ul președintelui american, așa cum îl exprimă discursul său, Forbes Hill consideră că acesta este strâns legat de alegerile lui Nixon în ce privește structura de valori de la care se revendică, împreună cu publicul căruia președintele
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
intereselor relevante, fie ele morale sau imorale. Valorile morale sunt într-adevăr valori și prin urmare ele trebuie luate în considerare în orice calcul politic rezonabil și realist. Astfel că până și Mearsheimer îngăduie existența "unor motive bune pentru a aplauda invazia Cambogiei din 1978 de către Vietnam, din moment ce l-a înlăturat de la putere pe criminalul Pol Pot" (1994/5:31). Realiștii sugerează adesea că cetățenii de rând și chiar politicienii, în special în regimuri democratice, tind să subestimeze costurile și astfel
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
chiar și cele mai bine intenționate ar avea voința politică, viziunea și competența de a crea o mai bună formă de organizare politică mondială (Mayall 2000). Este foarte posibil ca, dacă ar fi trăit, Wight, Bull și Vincent să fi aplaudat recentele încercări de a promova drepturile omului, de a slăbi principiul imunității suverane și de a-i judeca pe cei acuzați de comiterea crimelor de război; dar e posibil ca ei să nu fi fost foarte surprinși că noul discurs
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cu tine bârfește și despre tine. (Omul lipsit de caracter nu poate face o selecție a Împrejurărilor sau a oamenilor; la fel, de altfel, ca și În cazul obiceiurilor proaste, care, o dată formate, se manifestă În orice Împrejurare.) Nu poți aplauda cu o singură mână. (Una dintre semnificațiile acestui proverb este: oamenii depind Într-atât unii de alții, Încât se poate spune că meritul obținerii unui succes profesional nu aparține unui singur om.) „Nimeni nu Începe cu propria sa gândire. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
un dificil experiment: să redea chintesența locului comun și a banalității printr-un dialog care să nu plictisească, ba chiar să fie animat și să amuze. Experimentul s-a soldat cu o performanță, publicul, într-adevăr, a rîs și a aplaudat. Abia cînd a ieșit di sală s-a dumirit că, în realitate, a asistat la o sumbră și patetică dramă. Ovidiu Constantinescu ("Orizont", 1982) Părerea autorului După lectura artistică, făcută de către actori ai Teatrului "Odeon" din București, după publicarea în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
funcția de rector, noi, comitetul, în numele colocatarilor, vă adresăm sincere felicitări, urări de sănătate și de succese în continuare, conștienți fiind că sînteți o mîndrie a blocului nostru. Comitetul vă dorește petrecere bună, în liniște, prosperitate și pace." (începe să aplaude, ceea ce vor face și ceilalți pînă ce ușa se va închide după delegat; realizîndu-se, totuși, situația la limita între bizar, penibil și comic, se trece într-un rîs nu lipsit de crispare) Maria: Ca să vezi! Comitetul de bloc! Hm! Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-i pauză de plîns... Hai! Nae: Tu nu ești întreg! (pleacă pe urmele scoțianului) Octav: Dacă și Năică a observat că nu-s întreg...! Altul la rînd! Mona: (care, împreună cu Groparul, au asistat, deloc indiferenți, la "exercițiul" lui Octav; îl aplaudă) Bravo! Bravo! Probabil că spectacolul cu fantome de nimica toată pe lîngă spectacolul tău. Octav: Este? Este că-foc de talentat? Mona: Of, Doamne...! Scheciuri, Octav, iubitule, scheciuri! Scheciuri de încercare...! Octav: Exact! Actor de încercare...! Numai că, fir-ar să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
casă de toleranță... Nu! Te rog, să nu-mi trimiți înapoi jumătatea... N-am ce să fac cu ea. Nu, pleacă cu ea! Mă-ncurcă..., încurcă pe toată lumea...! Pa, Ovidiu! Good by!" He, groparule, chiar dacă dormi ai putea să mă aplauzi! Groparul:...Să mă trezești la final... după aia aplauzele... Octav: Bravo, bătrîne, ochitor de elită... Ha!, numai în frunte țintești... Numai în frunte... Ucigașule...! Te-ai antrenat, nu glumă! (apropiindu-se de Mona; tandru) Mona, rămîi numai frumoasă... numai femeie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ai antrenat, nu glumă! (apropiindu-se de Mona; tandru) Mona, rămîi numai frumoasă... numai femeie... N-are rost să faci... analize... evaluări... Nu-mi place să-ți pipăi inteligența... N-am nici un chef să-ți sărut ideile... Groparul: (ridicîndu-se puțin, aplaudă) Octav:...Nu te grăbi... n-a fost finalul... mai e puțin... Mona:...Să-nțeleg că mă alungi! Octav: Dacă l-am alungat eu pe Ovidiu...! Dacă m-am alungat eu pe mine... (extrem de emoționat) Altul la rînd... (Mona vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
porcării...) Gh. P. doi:...Da , sîntem vinovați... Gh. P. unu:...Și nevinovați... Gh. P. doi:...da, și nevinovați... (simultan vor spune aceste două cuvinte din ce în ce mai neclare, cu literele inversate, în așa fel încît nu se va mai înțelege nimic) Autorul: (aplaudînd) Bravo, bravo, v-ați descurcat de minune! Gh. P. unu:...Atunci cum rămîne...? Cum rămîne cu noi? Autorul: Păi..., cu voi rămîne așa; voi vă mai amintiți ce am scris eu în ultima paranteză a piesei? Gh. P. unu și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
spațiul miniscenei (cei doi execută; bun..., pun pe masă recuzita alimentară și în plus ce mai scoate Gh. P. doi din geantă; acuma, cei doi se așează în fotolii și încep să mănînce; autorul îi privește cu înțelegere, și îi aplaudă și schițează o ieșire din scenă) Gh. P. doi: Nu pleci acum. În paranteză scrie că ne spui poftă bună... Autorul: (se uită în text) Așa e... Poftă bună (se îndreaptă spre public) În paranteză mai scrie că autorul spune
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-le că noi stăm cu frică în fața Domnului și ne recunoaștem vina! Ăsta-i leacul pentru boala noastră! (aruncă și cu iconița înspre cei doi) Ieșiți! (aceștia, surprinși, nu știu ce să facă și, presați de violența Trimisului, ies; toți ceilalți îl aplaudă) Plutonierul: Măi Trimisule, să mor eu dacă nu mi-ai plăcut... Sursa dublă: Bravo, Trimisule, bravo! Obiectiv nr.: Mamă, da' le-ai zis-o, de nu le venea să creadă (intră Supraveghetorul: înțelege că ceva nu e în regulă) Supraveghetorul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a urat: „Să trăiască!” ori, cu familiaritate, „Să trăiești!”. La întîlnirile cu publicul, n-a fost aclamat niciodată precum Goga, Minulescu, Nichifor Crainic, Victor Eftimiu și alții. Sau, mai încoace, Adrian Păunescu, Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Mircea Dinescu. A fost aplaudat viu, de vreo trei ori, dar, s-ar părea, în mod „haios”, ironic. Nu s-a bucurat de „primiri oficiale”: autorități, fanfară, pîine și sare, fete în costume naționale, flori. Nicăieri n-a fost vînat de reporteri sau asaltat de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mulțumească pentru „medalie” („20 de ani de la înființarea Centrului Internațional de Cultură «George Apostu»”), d-l Mihai Cimpoi a anunțat două lucruri: primul că fiul lui s-a căsătorit cu o fată din orașul nostru (cîteva persoane din sală au aplaudat) și al doilea că a venit cu o comunicare despre „Bacovia și Nietzsche” (sala a tăcut, de teamă ca nu cumva s-o citească). Am să mai adaug deci, în studiul meu, un nume pe lista celor cu care poetul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
această trupă, el a stat în vara anului 1867 și în iarna lui 1868. O dată cu primăvara, a trecut în trupa lui M. Pascaly, cu care, în vara aceea a făcut strălucitul turneu prin Ardeal și Banat, dînd spectacole foarte mult aplaudate la Brașov, Sibiu, Lugoj, Timișoara. Apoi trupa a continuat, cu spectacolele, la Arad, Oravița și Baziaș și, după acest lanț de succese, pe la 10 septembrie, trupa era înturnată la București. Eminescu locuia la Pascaly 113. În septembrie din acel an
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
că discretizează opțiunile poetice ale unora dintre congeneri. Dar știe, cu siguranță, a păstra echilibrul necesar între confesiunea patetică, "biografistă", și distanțarea rece, parodierea în tușe groase a feliei de viață "autenticiste": "gata, te strig pe mai multe voci,/ te aplaud de la distanță,/ da, pelicula de gheață a crăpat/ și am căzut în bularga viselor,/ în nicolina precupețelor nefericite" (o muzică dăunătoare oamenilor) etc. etc. În perfectă consonanță cu titlul, Păpădia electrică (imagine memorabilă, pe care Radu Vancu o înțelege, spre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aglomerație/ contemplu Eșafodul-/ într-un loc mai ferit șobolanii/ rod însemnarea de pe tricoul de campion:/ "U.S.A. Box 1929"// De pe acoperișul unei clădiri/ un înger/aruncă petarde: Poc! Poc! Poc!/ Pe piept are tatuată bomba atomică./ O parte a mulțimii aplaudă./ O parte hulește./ O parte își înnoadă șireturile./ O parte fumează pur și simplu,/ O parte consemnează/ reacția părților// Mii milioane de păianjeni/ veghează / panorama". Aceasta e, fără nici o îndoială, înfățișarea unui univers al îngemănărilor de contrarii; pe orizontala exteriorității
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a uita azi ce au spus ieri și păstrându-și o cinică disponibilitate față de orice schimbare pe eșicherul politic? S-a putut vedea, în răvășita noastră capitală, cum cele mai insolente afirmații în sfera puterii rămân nepedepsite, ba încă și aplaudate de unii, în pofida enormității lor. S-au dat, de sus, cele mai stranii lămuriri (dacă așa trebuie să le spunem) cu privire la tragicele evenimente din iunie. Unele mai stranii decât altele, fără nici o dovadă, fără nici un respect pentru cei siliți să
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
la critică. Fără critică nu există societate civilă, nici știință, nici conduită morală. Critica e un "ferment" de care individul și comunitatea au în egală măsură nevoie. Exponenții puterii se fac a nu pricepe de ce "cârtesc" intelectualii, cum de nu aplaudă în rând cu alții atunci când li se permite bunăstarea și liniștea. Acei exponenți până mai ieri în serviciul dictaturii comuniste, deprinși a asculta și a porunci la rândul lor, par a nu ști că democrația rezultă din confruntarea de interese
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
întrebarea celui care face sondajul, când nu știm prea bine ce să spunem, nici pe ce argumente să ne fondăm judecata - avem tendința să ne raliem părerii majorității. Concluzie Numeroase experimente au arătat că facem adesea alegeri în funcție de părerea majorității. Aplaudăm adesea un spectacol dacă publicul o face, intrăm mai ușor într-un restaurant plin și cumpărăm mărci recunoscute pentru că multe persoane o fac. Sondajele sunt chintesența mecanismului gregar, un fel de oglindă a curentului dominant care amenință să anuleze orice
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
să cânte cu vioara sa Stradivarius într-o stație de metrou într-o perioadă de vârf. A adunat cu greu zece dolari într-o oră. Pasagerii judecau muzica pe care o auzeau după reacțiile vecinilor lor și, cum nimeni nu aplauda, virtuozul internațional a fost considerat ca un artist de ultimă categorie. Suntem foarte sensibili la atitudinile și chipurile celorlalți: astfel se explică poate faptul că ni se par mai mult sau mai puțin convingători politicienii intervievați la televizor în funcție de fața
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
doar problematicile existențiale și perceptive ale trupului cibernetizat, ci se suprapune cu chestiunile vulnerabile ale ideologiilor identității virtuale. Identitatea se prefigurează în cyberspațiu și în lumile virtualității tehnologice ca eliberare de limitele corporalității și ca libertate de alegere. Astfel, se aplaudă pretutindeni modurile în care identitatea, în cadrul rețelei Internet, poate fi selectată, deoarece, fluidă și polimorfă, poate fi asumată sau lepădată cu ușurință. Creaturile în carne și oase par a fi lăsate în urmă, în schimbul reprezentărilor avatarice sau al imaginilor numerice
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
spectacolele în spitalele de răniți erau date împreună cu bunul său prieten Constantin Tănase. Ajungând la Vaslui, în timpul unui spectacol dat la Spitalul „Drăghici” pentru marii mutilați de război, doi oștași cu câte un braț amputat s-au asociat pentru a aplauda în comun. Lui Tănase, deși interpreta un cuplet vesel, i-au dat lacrimile. La începutul secolului al XX-lea, orașul Vaslui cunoaște un amplu proces de modernizare, urbanizare și creștere demografică. De la 7457 de locuitori în 1890, se ajunge la
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
diacon, la Biserica Golia. La 30 aprilie cere și este confirmat ca diacon "definitiv". 1868. 17 februarie : este numit definitiv institutor la clasa I. La 26 februarie ziarul Convențiunea descrie doi preoți, care în Teatrul Național se „desfătau privind și aplaudând afectele și simțămintele din piesă”. Nu se dau nume, dar unul dintre acești preoți este Ion Creangă (ancheta eclesiastă stabilește acest lucru). După aceea în Curierul de Iași nr. 6, titlul unui articol este Tragerea la țintă și vânatul de
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]