26,366 matches
-
Nu înțelegeam ce zicea, dar se vedea bine că plângea ca un copil mic care încă nu poate vorbi. - Vrei apă, baba Ioană? Ea doar plângea și făcea semn cu capul. Nu se putea ridica singură din pat. Noi am apucat-o de umeri și de spate și am ajutat-o să se ridice. Maria îi puse cana în mâini și o ajută să bea. Era numai pielea și osul, printre firele puține de păr pe care le mai avea pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
el se opri. Apoi începu să-i răsucească urechiușele care, în scurt timp, se făcuseră roșii ca cireșele. Copila îndura, icnea de durere, era gata să înceapă din nou a plânge, dar parcă ceva sau cineva o oprea. Învățătorul îi apuca cu degetele lui pielea de sub bărbie și o trăgea cu putere. El aștepta ca ea să-i răspundă la întrebare, dar ea nu spunea nimic, își propusese să suporte pedeapsa în tăcere. Ea, care se socotea că este mare și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
reușit să înțeleg de unde venea această denumire. El, părintele, începuse a face un gard la casă și, din cauza sărbătorilor, se cam lungea mult treaba. Într-o zi de luni dimineața, preoteasa îi zise: „Mai scoți la capăt gardul sau te apucă celălalt an cu el așa?”. Părintele îi zise că nu putea face nimic, era sărbătoare, Sfântul Chiril. Preoteasa se supără pe el și îi zise: „Mata, părinte, când auzi de sărbătoare, îți joacă țărna sub picioare! Hai, apucă-te de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sau te apucă celălalt an cu el așa?”. Părintele îi zise că nu putea face nimic, era sărbătoare, Sfântul Chiril. Preoteasa se supără pe el și îi zise: „Mata, părinte, când auzi de sărbătoare, îți joacă țărna sub picioare! Hai, apucă-te de treabă, că în fiecare zi e sărbătoare, dacă te potrivești. Nu e așa mare aceasta, se poate de lucrat!”. El, ca să nu facă supărare, se apucase de lucru. „Ce credeți, fraților, că mă lăsase sfântul să nesotesc acea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Mata, părinte, când auzi de sărbătoare, îți joacă țărna sub picioare! Hai, apucă-te de treabă, că în fiecare zi e sărbătoare, dacă te potrivești. Nu e așa mare aceasta, se poate de lucrat!”. El, ca să nu facă supărare, se apucase de lucru. „Ce credeți, fraților, că mă lăsase sfântul să nesotesc acea zi? ne întrebă pe noi părintele. Când ridicasem ciocanul cel mare pentru a lovi parul, sfântul îl duse înapoi și mă lovi cu el direct în șale, de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
spăla pe rând pe fiecare, ne pieptăna, ne schimba în hăinuțe curate și toate acestea le făcea cu cele două mâini, iar când cu o mână trebuia să se sprijine, pentru a nu cădea, cu cealaltă mână și cu dinții apuca lucrurile necesare... Dumnezeu îi dăduse atâta putere în mâini, că făcea orice lucru, dacă i se aducea toate cele necesare aproape de ea, pe o măsuță: spăla toate rufele, pregătea bucatele, curățea toate vasele. Vara, pregătea cele necesare pentru iarnă, diferite
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de mic, doar să le poată aduce un salariu în fiecare lună. Și apoi, era ceea ce pricepea, altceva nu se vedea capabilă să întreprindă, mai ales și cu puțina rezervă de bani pe care o aveau. Nu mai întârziaseră. Se apucară de construit și, într-o lună de zile, era totul gata, aranjat și pregătit pentru vânzare. Tatiana era fericită că reușiseră să acopere cheltuielile fără a se împrumuta cu bani. Nu se așteptau să devină bogați, ci doar să câștige
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
până în momentul când l-am zărit din nou pe tata, prin foc și fum, ieșind cu un braț de cărți, pe care le-a lăsat jos și a intrat din nou în biserică. Ceilalți scoteau fiecare afară care și ce apuca; icoane, cărți vechi, obiecte de cult pe care le lăsau pentru a fi luate de alții și intrau din nou printre flăcări. Așa i-a păzit Dumnezeu pe toți, până au scos din gura balaurului obiectele din biserică. Nu știu cât a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
au fost ultimele cuvinte pe care i le spusesem acelei doamne. Mă pomenisem jos. Priveam în urma autobuzului care se îndepărta încet și îmi dădusem seama că nici măcar nu întrebasem cum se numea și de unde era acea doamnă. Această întâmplare mă apucase cu mâna de suflet, mă făcuse să-mi schimb mult felul meu de a mă comporta cu copiii. De atunci, de fiecare dată când plecau de acasă undeva, eu le ziceam: „Plecați cu Dumnezeu și cu îngerul păzitor!” Povestisem această
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Cu fața în nisip, cu mâinile căuș la urechi, ascult zbuciumul oceanului și mă afund tot mai adânc în amintiri. Mă plimb prin creierul meu ca printr-o mâzgă. Vreau să scriu o carte, dar nu știu de unde să o apuc. Personajele mă vizitează, dar nu le găsesc încă locul în poveste. Închid ochii și mă gândesc la ele: Zinzin stă cocoțată în vârful unui copac în parcul din centrul orașului. Este îmbrăcată într-o rochie de seară, ruptă în fâșii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
îți spun eu, nu sunt un ageamiu". Cabinetul se învârte cu ea. Simte mâinile celor doi prelingându-se peste trupul ei ca niște șerpi lipicioși. Se smucește, lipindu-se de peretele opus. Ca o fiară încolțită. Pe cei doi îi apucă un râs bezmetic. Printre sughițuri, doctorul spune: "Am pregătit totul". În ușă apare faraoana cu machiajul ei desăvârșit. Frumusețe rece, îmbălsămată. Se uită cu dispreț la ea. În minte îi apare chipul celui de care s-a îndrăgostit, părul, mâinile
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și a început să viseze, cu ochii în soare, cum ar spune fiul ei. CAP-ul la care lucrase până la Marea Revoluție Mondială, cu ocazia căreia s-a rupt Cortina de Fier, se desființase încă din timpul revoluției. Nu mai apucase să însămânțeze culturile de primăvară, ba, mai rău, ceea ce însămânțase cu atâta grijă în toamna dinaintea Marii Revoluții Mondiale se dusese pe apa sâmbetei. După Marea Revoluție Mondială a mai lucrat doar câteva luni, apoi moștenitorii cultivatorilor de rapiță au
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
copil de întreținut, de trimis la școală. Trebuia să ducă până la capăt ceea ce începuseră. Nu a câștigat niciodată prea mult, nu era o bună comerciantă, cei cu care mergea la drum la început au batjocorit-o, uite nătăfleața, s-a apucat de comerț, aici trebuie să ai curaj și tupeu, cine nu le are pe astea e bine s-o lase baltă. Dar văzând-o că perseverează, că se ține cu disperare de mică ei pricopseală, au început s-o respecte
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ieși din impas. Te uiți în stânga, te uiți în dreapta, să vezi ce fac și alții în astfel de situații. Pe unii îi vezi cum se afundă tot mai tare în mizerie, devin palizi, bolnavi și fricoși. Alții mai arțăgoși se apucă să blesteme lumea, se iau la harță cu te miri cine până când ajung în pușcărie sau la balamuc. Unii sfioși se îneacă în băutură sau îi vezi propovăduind cine știe ce învățătură ce vindecă boli, suflete și care te duce tocmai în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ești hotărât să nu te numeri printre aceștia. Pornind de la aceste premise, ți-ai construit un plan absolut concret. Ai enumerat mărfurile care pot fi furate fără prea mari riscuri și fără prea mari costuri, dar bănoase. Dacă tot mă apuc de haiducit, îți spui în sinea ta cu un fel de umor, atunci măcar să fiu un haiduc pe cinste". Să pornim de la metale prețioase. Să furăm aur. Asta e treaba țiganilor, au tehnică și tradiție, nu e bine să te
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dorința se scurge din ea ca un fir de apă prin straturi de nisip, rămâne doar grija trecerii timpului, panica enormă că el va pleca în următoarea secundă, fără o vorbă de rămas-bun, fără o vorbă. În acele momente o apucă disperarea, se simte ca o păpușă gonflabillă, o umilesc aceste performanțe sexuale, nu clintesc nimic din ființa ei profundă, din nevoia ei de spontan, de joc, de imaginație a descoperirii, de uimire în fața frumuseții celuilalt. Alex e un bărbat frumos
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
urmă nu există altă cale. Deocamdată se purta în afara oricărei demnități. Ea, femeia inaccesibilă, femeia râvnită de atâția bărbați, femeia iubită cândva de soț cu ardoare. Își aducea aminte de mezinul orchestrei, care îi spusese într-o zi: "Vreau să apuc ziua în care te văd și pe tine îngenuncheată de un bărbat". Venise ziua aceea, dar ea nu voia să afle lumea. Era prea umilitor pentru ea. Era hotărâtă să grăbească sfârșitul acestei povești. Intră la primul hotel care îi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
își pierde mințile. Toți din casă s-au obișnuit să se folosească de ea. Cum o văd că exersează la vioară, cum o întrerup, constată că lipsește ceva, că ar fi bine să... Știe că astfel o enervează și se apucă de treburile casei, iar ei se pot uita liniștiți la televizor. Bărbatul ei face pe prostul. Dacă îl roagă să facă ceva, trebuie să-i explice ca unui oligofren, cu lux de amănunte, o face intenționat ca să nu-i mai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
zile în șir, dar știe că nu poate să-și permită asemenea lux. Are o prietenă care adeseori îi spune; când am să mor, am să fiu de-a dreptul fericită, până nu pun mâinile pe piept nu cred să apuc să mă odihnesc", bărbatul ei e și leneș și fudul, a fost mare director general într-un combinat metalurgic, cel mai mare din Europa, iar după Marea Revoluție Mondială, autoritățile tranziției "au vândut combinatul la kilogram, spune prietena ei, l-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
coconul tău de mătase, acolo îți poți așterne un strop de bine, cum ieși din cocon cum te mănâncă câinii, Silvia soarbe din sticla de șampanie, se smucește cu greu de pe pătură și începe să danseze, singură, e din ce în ce mai dezlănțuită, apucă un tânăr de mână și-l trage de pe pătură, acesta se împleticește stânjenit, Silvia dansează un dans din buric, e grațioasă ca o adolescentă, cei din jur o aplaudă, tânărul se încinge la dans, în jurul lor se face tot mai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să ajungă cât mai repede în peșteră, intră în pădure, se cufundă pe cărăruia ce coboară spre peșteră, dintr-odată cineva îi sare în spate, în jurul ei se îmbulzesc siluete pe care nu le poate vedea, doar mâinile lor o apucă de peste tot, este trântită la pământ, unii chicotesc de departe, unii îi rânjesc în față în timp ce îi umblă cu mâinile sub veșminte, se uită la ei înmărmurită, nu înțelege ce vor de la ea, de ce o lovesc, le simte mirosul urât
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu a mai avut niciun ban de mâncare, dormea în sala de așteptare a gării, dar și aici era riscant, puteau să o prindă și să înfunde și ea pușcăria, era într-o țară străină, a venit cu ce a apucat pe ea, cu foarte puțini bani, a alergat spre nenorocirea copilului cu creierul în flăcări, sta de cinci zile la porțile închisorii fără să-l vadă, tot mai spera să fie o confuzie, la capătul puterilor i-a telefonat lui
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
justiției? Să stabilească de partea cui este dreptatea! Cât privește sentința, în cazul vostru, aceasta depinde de o serie de factori. Nu mai continuă fiindcă văzu în ochii Inei lacrimi. - Noi suntem înnebuniți, nici nu știm pe ce drum să apucăm, reveni în discuție Ina, ștergându și cu discreție boabele mari de rouă care-i potopiseră obrajii. - Este cu adevărat o situație pe care n-am mai întâlnit-o! spuse Jan, dar nu se pune problema să renunțați. Cum ați putea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se lipi de el, mai voia să fie mângâiat, dezmierdat. Îi plăcea vorba dulce a stăpânului său și nu se îndupleca să-l părăsească, cu toate insistențele băiatului. Văzând că patrupedul căuta hârjoană, Vișinel îl lăsă în plata Domnului și, apucând zdravăn ciocanul în mâna dreaptă, cu stânga ținând de un capăt tabla buclucașă, continuă să finiseze lucrul început. Cu fiecare lovitură, urma ciocanului înscria un cerculeț, creând un mic medalion strălucitor, ca la un moment dat, din sutele de cerculețe-medalioane
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să-și aprindă luleaua. Nu atât că n-ar fi putut întinde mâna să ia un bețigaș, dar îi era nespus de drag acest flăcăiandru isteț, ai cărui ochi îl umpleau de albastru. Când primi rămurica înflorită de jar, îl apucă de mână și-l reținu un timp lângă el. - Ce mai faci tu, Vișinel mo, știi să spoiești un cazan? - Cum să nu, bunule, ba încă cum! - Ei, bravo, bravo! înseamnă că am scăpat de toate grijile la bătrânețe, glumi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]