2,894 matches
-
te părăsea, ștergîndu-ți pe veci amintirea.") și nici tatălui acesteia care, necăjit pentru textul persiflator Cum vorbesc țăranii îl numise ciocoi: "Un grec mai rafinat în sentimente [...] nu s-ar putea găsi decît în timpul lui Pericles." Caragiale care caracterizase drama Apus de soare ca fiind a opta minune a lumii și clapon umplut cu spanac tricolor sintetizează foarte realist istoria relațiilor cu cel pe care îl numea Frate Barbule: "Întîi, ne-am înțeles fără să ne iubim; apoi, ne-am iubit
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
i se pierdea aiurea în depărtările unei lumi de vis; ...iscălea sir iar pecetea de ceară prezenta un sfinx cu inscripția Remember; ...îl găsisem frumos pentru că în el vedeam retrăind o icoană din trecut, vedeam reînviat scumpul Trecut însuși. Trecutul apus pentru totdeauna." Autocontemplarea tînguitoare a eului bovaric matein se completează în schița biografică a lui Pașadia (Craii de Curte-Veche) cu ecouri ale evenimentelor din viața autorului condiția de bastard, refuzul recunoașterii talentului, pierderea moștenirii: "Ieșit din oameni cu vază și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și eroizarea protagoniștilor majori ai istoriei (fie ei individuali - personalități istorice singulare, ori colectivi - categorii sociale, agenți corporativi de tipul Poporului, Națiunii, Partidului); c) monumentalizarea trecutului și titanizarea actorilor istorici - construcția politică a statului-națiune a presupus nu doar glorificarea vremurilor apuse alături de eroizarea acțiunilor înaintașilor, ci și monumentalizarea trecutului în conjuncție cu ridicarea Marilor Oameni ai Istoriei la rangul de personaje titanice. Unei "ființe active și plină de aspirații" cum era ființa națională în prelunga fază de construcție politică a statalității
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu cei 12 cai ai săi pentru a împiedica fuga lui spre asfințit, silindu-l să se ridice pe boltă la amiază. În ciuda tuturor acestor dorințe de a opri soarele din drum, astrul trebuie să-și urmeze propriul destin: După ce apune, pe la jumătatea nopții, soarele ajunge la casa mamei lui care îi dă cămașă curată ș-apoi se duce de se scaldă în mare și toată noaptea se spală de tot răul și de toate relele câte le vede, până iese
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Din ficat, / Din splină, / Din toate mădularele, / Din toate încheieturile; / N. să rămâie / Curat, luminat, / Ca de Maica Precistă lăsat."162 Dacă, de obicei, descântecele se fac înainte de răsăritul soarelui, pentru a se împlini, apusul soarelui anulează forțele răului: "Soare apune, / șerpe răpune. Cum apusul soarelui / ia puterea șerpelui, / așa descântecul meu / să ia veninul cel rău. / Eși, venin, din mână, / și din talpă, / din palmă / și din pulpă, / din oscior / și din picior, / să rămână Vasile curat / și luminat / ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
soarele nu poate pătrunde în tainele sentimentului de dragoste, de obicei ascuns de privirile oamenilor: "Sfântul soare vrea să jure, / Că nu-i dragoste pe lume, / Sfânta lună-așa zicea: / Să taci, soare, nu jura, / Tu răsai de dimineață / Și apui când însărează. / Eu răsar la miez de noapte / Când văd dragostele toate."170 Pentru a păstra echilibrul cosmic și rânduiala lumii, Soarele oficiază ritualul de înmormântare, pentru cei care nu au parte de ultimul ceremonial înspre "Marea Trecere": " Ciobănaș, de la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
parte de ultimul ceremonial înspre "Marea Trecere": " Ciobănaș, de la miori, / Un` ți-a fost soarta să mori? / În vârfuțu muntelui, / La tulpina bradului! / Luminiță cin` ți-o fi? / Soarele de-a răsări! / Cruciuliță cin` ți-a pune? / Soarele dac-a apune! / Și groapă cin` ți-a săpa? / Ploile care-or ploua / Acelea m-or și-astupa! / Și de bocit, / Cin ` te-a boci? / Oile când or veni, / Oile, mioarele, / Și câmpul cu florile, / Munții cu izvoarele."171 În alte variante, soarele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a timpului terestru, reprezentată de prezența păsărilor domestice, statornice. Astfel, timpul satului tradițional era împărțit după "cântatul cocoșului": miezul nopții, la primul cântat, trei ore înainte de ziuă, la al doilea cântat, iar crăpatul de ziuă, când cântă mai des, când apune Găinușa și apare Luceafărul de dimineață. În Antichitate vestirea zorilor era considerată de origine divină, cocoșul, închinat diferitelor zeități Apollo, Minerva, Mercur, Marte era considerat un vestitor al răsăritului Soarelui, priveghetor al somnului și simbol al luptei războinice. În Evul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
un fir de mac / în patru despicat, / în mare aruncat. / Tipu. Tipu. / Pe pustii. Și de leac să fii."371 Înlănțuirea enunțurilor gnomice cu structurile imperative, completate de planurile comparative, prezintă scenariul magic al descătușării umanului din mrejele maleficiului: "Soare apune, / șerpe răpune. Cum apusul soarelui / ia puterea șerpelui, / așa descântecul meu / să ia veninul cel rău. / Eși, venin, din mână / și din talpă, / din palmă / și din pulpă, / din oscior / și din picior, / să rămână Vasile curat / și luminat / ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ca să nu mă mânii împotriva vrăjmașului meu și să nu-i întorc loviturile cu răzbunare, căci „numai al Meu este a răzbuna”, grăiește Domnul; iar nouă, făpturilor celor după chipul și asemănarea Ta, ne-ai poruncit Tu însuți ca să nu apună soarele peste mânia noastră, și daruri la sfintele Tale altare să nu ducem până nu ne vom fi împăcat mai întâi cu cei în neînțelegeri cu noi! Tu deci, Care în luminoasa și sfânta rugăciune „Tatăl nostru”, ne înveți să ne
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
datorează punctuației. Uneori, se impune ca aceasta să fie modernizată, fiindcă au fost introduse reguli ulterioare redactării textului original. Editarea modernă trebuie să aducă la zi ortografia. I. Funeriu ilustrează un caz din Luceafărul: Iar tu, Hyperion, rămâi Oriunde ai apune... Cere-mi cuvântul meu dentâi - Să-ți dau Înțelepciune? Unii editori au pus virgulă după cuvântul Hyperion. Această virgulă, din punct de vedere gramatical gramatical, l-a pus În cazul vocativ, În loc să aibă funcția de nume predicativ, soluție total antipoetică
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
ele însele, durabile, nonconcurențiale, (prea) sincere. Încrederea (prea mare) în celălalt este, dacă nu prea riscantă, atunci o decizie naivă. Toate acestea par a fi de domeniul trecutului, iar opțiunea celor care nu înțeleg (încă) faptul că perioada romantică a apus de ceva vreme devine inoportună. Relațiile noastre necesită "adaptări continue și foarte multă disponibilitate de a fi flexibili", consideră L. Carter (2007, p. 172). Dorința și aspirația spre stabilitate și durabilitate sunt taxate drept inactuale; ba, conservatoare, tradiționaliste (în sensul
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
I. Droc, fost administrator la Răsăritul, directorul I.G. Ciorescu îi răspunde prin ziar la 11 martie 1913, că nu‐ i publică replica pentru că „Răsăritul” și‐a suspendat apariția”. Dar în același număr altcineva scrie chiar cu titlul: „Răsăritul” era să apună” iar altcineva garanta: „Gazeta va continua”. Într‐adevăr, la 9 aprilie 1915 apărea ziarul Răsăritul cu numărul 8, unde, chiar în editorial se spune: „ hrănit și sprijinit de câțiva miloși conservatori, Răsăritul va cre ște, dezvoltându‐ se sub auspicii binevoitoare
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
George Nedelea îi transmite strigătul de înfrățire cu pământul: „Eu ar și semăn, și prășesc / Pământul mi‐ i prieten bun, / Cu dânsul veșnic mă cunun / Și numai pentru el trăiesc / Și tot în el mă odihnesc / Când anii vieții mele apun.../ Eu ar și semăn, și prășesc, / Pământul mi‐ i prieten bun; ca în „Imn plugarului”, după ce strigă repetat: „Frate, plugar, frate” să termine într‐ un fel de odă pălmașului: Tu care‐ mi dai pâine Astăzi ca și mâine Și ești
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
al viitorului. Iată întrebarea pe care o puneam mereu în anchetele pe lângă studenții universității noastre: "Care este opinia care se apropie cel mai mult de ceea ce crezi tu?" -în trecut, oamenii erau mai fericiți și regret că acele timpuri au apus; -trebuie să trăim în prezent și să profităm de ocaziile care ni se oferă; -trebuie să ne pregătim viitorul și să facem planuri pentru a trăi mai bine. Din 1980 în 2000, perspectiva "prezentului" urca de la 53,3% la 63
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
se mulțumesc doar cu a fi intoleranți, merg atât de departe încât ucid pentru ideile lor, sau își sacrifică viața, asemenea kamikazelor de astăzi. Ne e foarte greu să înțelegem aceste atitudini, deoarece vremea în care martirii erau venerați este apusă. Evidențele de ieri pot să pălească sau chiar să dispară, fără să mai trezească vreun ecou. Marea majoritate dintre noi ne situăm, în funcție de o anume valoare sau de alta, mai mult sau mai puțin aproape de cele două extreme. Regăsim aici
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
veți schimba prea mult părerea. Pentru a face eficiente întărirea, recompensa și recunoașterea, trebuie mai întâi să aveți relații bune cu oamenii. Deși companiile s-au obișnuit să obțină ceea ce vor prin intermediul unor supervizori și manageri oneroși, acele zile au apus de mult. Este riscant astăzi pentru companii să promoveze supervizori și manageri doar pe baza abilităților tehnice și profesionale, minimizând sau iertând lipsa abilităților sociale. Cu ani în urmă, am realizat un sondaj de opinie în cadrul unei companii pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
cărui filme lungi și metaforice ne mobilau viața interioară în comunism. Timpul și disponibilitatea intelectuală de a le vedea și diseca pe îndelete alături de prieteni, atunci, în lungile seri din noaptea comunismului sunt singurele mele nostalgii ale acelor vremuri, sper, apuse.) 16 septembrie 2013 Cultura elitistă îi vizează, prin însăși natura ei, pe specialiști și consumatori care au dobândit de-acasă, de la școală ori ca autodidacți un orizont spiritual peste medie. În afara experților cu studii aprofundate, fie ei creatori ori teoreticieni
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
evreu, teritoriul Palestinei apare menționat în scrierile vremii sub diverse denumiri; astfel, în inscripțiile egiptene și asiro-babiloniene această zonă apare sub nume care amintesc de popoarele ce populau această regiune.297 Sumerienii denumeau Israelul și Siria "Kur-Martu-Ki" adică Țară Soarelui Apune, iar Canaan (menționat și în Biblie) derivă din egipteanul Kainaki, consemnat în inscripțiile egiptene.298 În basoreliefurile egiptene, Gază apare sub numele de "orașul Canaanului", fiind menționată de asemenea în tăblițele el-Amarna drept un centru administrativ egiptean, iar în Noul Testament
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
pe loc, privind-o cum se depărta. Înainte de a dispărea pe povârniș În jos, printre pini, Carmen Elsken s-a Întors de două ori să privească Înapoi. Când Faulques s-a Întors În turn, soarele se lăsase mai jos și apunea lent peste Capul Rău, iar lumina care intra pe ușă imprima tonuri gălbui văruielii de pe peretele opus, unde, desenate În cărbune sub fereastra ce dădea spre răsărit, figuri cu un aer Între Bruegel și Goya - frontiera atrocității văzută cu ochi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mă desparte Și mă duce-n altă parte Pe o cale neumblată Unde n-am fost niciodată. Nu știu la rău,ori la bine Ce o vrea Domnul cu mine. Trupu-n mormînt mi l-o pune Și soarele mi-l apune. O, vino tată acum Vino prea iubită mumă Veniți frați, veniți surori De mă-npodobiți cu flori Veniți rude doritoare De-mi-aduceți cîte-o floare. Veniți prieteni cu toții De petreceți ceasul morții. O, vino, mă rog și ție Prea iubita mea soție Ce
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
nici nu se încumetă să le înfrunte. De acum consacrații sunt, de iure, cu toții egali, «într-o așa varietate de daruri», după cum amintește Conciliul, și fără clasificări interne. Dispariția distincției dintre voturile simple și solemne indică sfârșitul unei viziuni cezaro-papiste, apusă în epoca modernă și de neconceput pentru epoca post-modernă. Prin urmare - poate fi interesant să menționăm acest fapt - în cazul în care un consacrat care a emis voturile solemne s-ar fi căsătorit ori ar fi cumpărat un imobil, aceste
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Căci din rădăcina șarpelui va ieși un basilic, și rodul lui va fi un balaur zburător”. Textul dovedește că are adăugiri făcute chiar în secolul l î.e.n. unde pomenește de Galileea Neamuri- lor, amestecate cu informații despre vremuri de mult apuse cînd ivriții ba se păruiau cu filistenii, ba puneau împreună de ceva jaf printre vecini sau pe unde norocul se arăta mai ochios. Dar îi mustră să nu se sumețească în fața lor pentru că încă mai au toiagul cu care le
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Domnul din ceruri, pe Dumnezeul cel prea Înalt, pe Muntele Sfînt pentru că am scăpat de nimicire”. Col XVlll,16 ,,...Și lui Gomer i-a dat primele ținuturi, spre miazănoapte pînă la fluviul Tina(Tanais/Don) și dincolo de el mai spre apus lui Magog...”. Textul lămurește stăpînirea sciților care cuprindea ținutu- rile de la est de Marea Caspică pînă la Don iar de aici pînă la Adriatică era împără- ția geților dar dovedită după fapte istorice și numeroase izvoare antice scrise, nu după
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
migratori care s-au abătut în roiuri asupra acestui pământ. Tăblițele geților confirmă adevărul scris de cronicarul ungur. Timp de o mie de ani pămîntul nostru a fost poarta și popasul numeroaselor urdii care căscau ochii către averile altora din apus sau doreau un ținut mai mănos pentru turmele lor. Într-o scrisoare a papei Inocențiu lll, către episcopul catolic de Calocea din primii ani ai secolului Xlll apare menționată ,,țara fiilor lui Belei cneazul(in terra filiorum Beleknese) cu o
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]