4,707 matches
-
care îl găsim atât de departe de idealul cerut prin acel precept și în sfârșit ne înălțăm cugetul spre Dumnezeu al cărui ajutor îl avem. Meditația înscrie o înălțare de la imaginile sensibile spre contemplația spirituală; în fața diferitelor metode de meditație apuseană, Nichifor Crainic înalță printr-o analiză magistrală și amănunțită valoarea metodei de frunte a ortodoxiei: metoda isihastă, care are în centrul ei rugăciunea inimii sau a minții, sau a lui Iisus. E metoda care a creat un moment strălucit și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ortodoxie, ca și inexistenți în această artă, ne arată că dispozițiile native adorm dacă nu există stimulentul metafizic al religiei, în aria ortodoxiei, sculptura statuară și muzica simfonică și dramatică sunt apariții moderne, venite pe cale profană, ca influențe din cultura apuseană. Nu e nevoie să ne avântăm în amănunte ilustrative pentru a înțelege măsura imensă în care religia influențează cultura ca putere stimulentă. ca putere restrictivă și negativă. Și cum cultura disciplinată în cult are, dincolo de el, cele mai largi repercusiuni
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
romano-catolicism, fenomenul acesta se petrece cu modificări, care îl diferențiază mult de ortodoxie, și duce în cele din urmă la consecințe extrem de dureroase în istoria creștinismului. Atâta vreme cât romano-catolicismul nu se desfăcuse de spiritul ecumenic, nu se poate vorbi în cultura apuseană de îmbrățișarea exclusivă a vreunui autor antic. Selecția elementelor asimilabile se face și în Apus după aceleași criterii al căror ton îl dă Răsăritul, care e adevăratul centru de incomparabilă finețe intelectuală al creștinismului întreg. Apusul, în primele veacuri ale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
înapoiat pe scara culturii. Expresia de „noapte medievală” privește tocmai starea culturală a Occidentului din acest timp. Oricum însă larga teorie, formulată de Justin Martirul și Filosoful, despre înrâurirea tainică a Logosului asupra cugetării omenești, o întâlnim și la scriitorii apuseni. Iată cum o rostește unul dintre ei, Rhaban Maurus (776-856) în cartea sa De institutione clericorum, cap. II: „Adevărurile ce se găsesc în cărțile învățaților veacului nu trebuie atribuite decât Adevărului și înțelepciunii, pentru că aceste adevăruri n-au fost stabilite
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cunoaște prin traducerile în latinește; iar marea înflorire a filosofiei teologice, care poartă numele de Scolastică și culminează în veacul XIII, e rezultanta unor influențe atât de eterogene încât nouă ne par de necrezut. Filosofia arabo mahomedană, pătrunsă în Europa apuseană prin Spania maurizată, cugetarea evreiască, reprezentată îndeosebi prin Maimonide și aristotelismul prezidează formarea curentului scolastic. Primii scolastici nu cunosc pe Aristotel direct din opera sa, ci din filosofia arabă. E un Aristotel mahomedanizat de filosoful arab Averroes, de care iau
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Toma de Aquino și pe Juan de la Cruz, lăsând impresia că filosofia creștină de la ci pornește. Mai mult chiar decât în dogmele prin care catolicii s-au separat de noi, trebuie să vedem, cu durere. În această tendință a Bisericii apusene de a-și întemeia doctrina numai pe autori romano catolici, o înstrăinare progresivă de fondul comun al cugetării ecumenice, singurul izvor la care întorcându-ne, am putea găsi posibilitățile de apropiere între Răsărit și Apus. în ce privește tomismul, oricât ar fi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
s-a făcut în ortodoxie potrivit acestui principiu, adică parțial și fragmentar, fără ca ca să îmbrățișeze integral vreo concepție sau vreun autor păgân. Din această pricină, la noi nici nu se pune chestiunea, care agită de câțiva ani încoace lumea intelectuală apuseană, aceea a posibilității unei filosofii naturale, adică a unui filosof natural, care să reprezinte acordul rațiunii omenești cu revelația. Pentru ortodoxie nu există nici un om care să rezume în cugetarea lui cugetarea universal omenească pentru a o pune de acord
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în cel precedent originea așa-zisului conflict dintre religie și știință. Am căutat să demonstrăm că n-a fost vorba la început de un conflict între religie și știință, ci de un conflict provocat de excesul de autoritate al Bisericii apusene, care, îmbrățișând o învechită concepție științifică despre lume, a voit să înăbușe înfiriparea celei noi. Precum în fizică însă comprimarea aburului duce la spargerea vasului în care clocotește apa, tot astfel excesul de autoritate asupra spiritului omenesc dă naștere la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Bisericii chiar, încât pentru o vreme el a eclipsat însuși sensul superior al artelor ortodoxe. Considerați, bunăoară, pictura bisericilor noastre în veacul al XlX-lea; ea înseamnă o devastare și o sugrumare a artei bizantine sub spoiala mondenă de imitație apuseană, care e în total dezacord cu sensibilitatea și timbrul evlaviei noastre răsăritene. Cum se explică această eclipsă a tradiției noastre artistice? Foarte simplu: prin eclipsa conștiinței ortodoxe a conducerii bisericești din acel timp. Teologia absentând de la obligația de a ține
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
autor pozitivist ca James-H Leuba, dar și teologii. Henri Bremond(Henri Bremond. Priereet poesie, cap. IX ) ne servește o serie de citate, ce dovedesc că analogia dintre cele două feluri de inspirație a chemat mai întâi atenția unor savanți teologi apuseni. Astfel, în tratatul său de mistică, englezul A.B. Sharp scria în 1910: „Există fără îndoială asemănări izbitoare între fulgerele de inspirație, prin care se revelează și se definește geniul și între intuiția misterioasă a prezenței divine acordată misticilor”. Tot
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
impulsul organic al unei certitudini lăuntrice. În latura culturală, el a realizat, de pildă, o unitate de stil filosofic prin tomism; dar faptul nu e lipsit de artificialitate, căci tomismul nu e o preferință unanim și neîntrerupt consacrată în Biserica apuseană. Din Evul Mediu încoace, s-a scurs o lungă perioadă de timp în care tomismul a fost o doctrină părăsită ca oricare alta și numai recent el a fost reînviat și impus ca normă filosofică oficială, prin decret papal. Prin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
anunța sărbătorile ce soseau). Sau din lat. carnatione, de la incarnatio (întruchipare). Sau din alt cuvânt latinesc creatione, creationis, adică născut la începutul erei creștine. Pomul de Crăciun D. Caselli, în cărticica sa "Crăciunul la diferite popoare" (București, 1915) scrie: „Obiceiul apusean de a înfrumuseța casa cu un pom încărcat cu daruri, în sărbătorile Crăciunului, începe să prindă din ce în ce și la noi și este pe cale de a se încetățeni. Această datină pare a fi de obârșie germană (mai degrabă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
ci de sorginte gremană (ariană), pătruntând treptat în sânul popoarelor creștine, între care și țara noastră. Ca atare, acest obicei al pomului de Crăciun cu mare putere de penetrație în lumea copiilor, este, la noi, un împrumut din universul Europei apusene. În secolulal XV-lea, găsim obiceiul la Strassburg. Brăduțul de Crăciun era împodobit cu umânări aprinse. Prin Alsacia, pătrunde în Franța, la sfârșitul secolului al XIX-lea, în timpul războiului franco-german (1890), ca și în Țările de Jos, în Spania, Italia
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
concret: pe harta întocmită de colaboratorii săi luase în calcul reanexarea teritoriilor frontaliere locuite de maghiari, pe care le-ar fi întregit din punct de vedere hidrografic (izvorul Tisei - Tisza forrása, Valea Mureșului - Maros völgye), strategic-frontalier (Munții Meseș - Meszes, Munții Apuseni - Szilágyság, Munții Metaliferi din Transilvania - Erdélyi Ėrchegység) și din punctul de vedere al geografiei-economice specifice ținutului (ogoarele bănățene, minele). În schimb, nu a luat în calcul nici reanexarea Țării Călatei (Kalotaszeg), nici a Țării Secuilor (Székelyföld). Ultima problemă a fost
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
în care Patriarhul a pus ca Nae Ionescu să fie reprezentat sub formă de diavol. Campania pascală din 1929 privea o altă încălcare canonică, și anume: fixarea Paștilor la o dată ce nu corespundea nici cu canoanele Bisericii Ortodoxe, nici cu creștinismul apusean. În 1923 se hotărâse în cadrul primei conferințe panortodoxe de la Constantinopol îndreptarea calendarului iulian, rămas cu 13 zile în urmă față de calendarul civil. Biserica Ortodoxă Română l-a introdus cu data de 1 octombrie 1924, care a devenit 14 octombrie. Potrivit
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de manifestare a politicului în Ecclesia: prima vizează subordonarea Bisericii intereselor unui anumit partid politic sau grupări politice, iar cea de-a doua vizează intrarea oamenilor Bisericii în activitatea politică. Imixtiunea politicului în Biserică este posibilă prin interpretarea în sens apusean a formulei "primatul spiritualului", care desemnează dreptul Bisericii de a se amesteca în treburile statutului. Această conotație nu se aplică în Ortodoxie, unde Biserica și Statul sunt două instituții care nu se amestecă una în treburile celeilalte. Autonomia atât de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
lui Luther este presbiteriană, "adică supusă autorității pur spirituale a obștei conduse de bătrâni păstori de suflete, încercați în credință, dar fără altă vocație specială". Doctrina catolică cu privire la relația dintre papalitate și succesiunea apostolică este una extrem de clară pentru tradiția apuseană replica îndreptățită a tradiției răsăritene nu a întârziat să apară. Papa, urmașul lui Petru, primul dintre apostoli, este considerat vicarul lui Hristos pe pământ, capul văzut al Bisericii acestuia; el este infailibil în credința rostită ex cathedra. Mai mult chiar
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
documentul lui Petru Movilă un moment fundamental de la care trebuie plecat în conceperea credinței pentru a încheia etapa ortodoxă a "literaturizării ieftine" sau a "neoromantismului". În plus, pentru Radu Dragnea, Petru Movilă "a codificat dreapta credință amenințată și din partea confesiunilor apusene și de ignoranța rusească din vremea lui de bâjbâială pe întuneric". Replica la această poziție nu a întârziat, elita intelectuală interbelică intervenind pentru a clarifica această chestiune, aparent esențială, pentru dezbaterea publică. Pentru George Racoveanu, a porni de la Mărturisirea lui
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
e obligat să cunoască toate datele care țin de această aspră disciplină bisericească pentru a-și modela comportamentul religios. Preotul se deosebește hotărâtor de credincioși prin faptul că este purtătorul harului. Există o diferență specifică între preotul răsăritean și cel apusean la nivelul împlinirii rosturilor sale2. În Ortodoxie, lumea nu se îngrijește prea mult de preot întrucât felul său de a se comporta nu impietează asupra fondului religiozității. Credința oamenilor este puternică în Dumnezeu, chiar în pofida unor scăderi ale preotului. Atitudinea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în ordinea speculațiilor religioase, ci numai de constatat un fapt care contribuie desigur la producerea sentimentului de inferioritate. Chiar dacă am admite cum fac unii că vitregia împrejurărilor a făcut din Răsărit un fel de pavază a creștinătății, la adăpostul căreia apusenii s-au putut dezvolta în voie, aceasta nu ar fi înlăturat pe tărâmul strict intelectual care ne preocupă aici motivul jenei amintite". 5 Ibidem, p. 100: "Observația care se face învățăturii răsăritene de către apuseni poate fi aflată și vădită cu privire la
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
pavază a creștinătății, la adăpostul căreia apusenii s-au putut dezvolta în voie, aceasta nu ar fi înlăturat pe tărâmul strict intelectual care ne preocupă aici motivul jenei amintite". 5 Ibidem, p. 100: "Observația care se face învățăturii răsăritene de către apuseni poate fi aflată și vădită cu privire la toate celelalte comori ale Ortodoxiei. Într-adevăr, dacă comparăm temeiurile întregii vieți spirituale a Răsăritului cu acelea ale apusenilor, fie catolice, fie protestante, observăm că ele au rămas latente în Răsărit, în vreme ce în Apus
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
aici motivul jenei amintite". 5 Ibidem, p. 100: "Observația care se face învățăturii răsăritene de către apuseni poate fi aflată și vădită cu privire la toate celelalte comori ale Ortodoxiei. Într-adevăr, dacă comparăm temeiurile întregii vieți spirituale a Răsăritului cu acelea ale apusenilor, fie catolice, fie protestante, observăm că ele au rămas latente în Răsărit, în vreme ce în Apus au fecundat întreaga civilizație și viață pământească". 5 Ibidem, pp. 100-101. Mircea Vulcănescu operează o fină disociere între structura răsăriteană și cea occidentală, pe urmele
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
tendință de așezare lumească, Răsăritul ortodox n-a pierdut niciodată sentimentul provizoratului esențial și al esențialei nestatornicii a oricărei așezări lumești, și nici a primejdiei ce există pentru suflet de a îndumnezei realitatea pentru a cărei îndeplinire se trudește cultura apuseană, de jos în sus, în loc să aștepte coborârea cerurilor. Credincios creștinismului primelor timpuri, Răsăritul a păstrat nealterată așteptarea sfârșitului și acest sfârșit ca țintă a strădaniilor sale. El nu s-a lăsat răpit pe plan religios, de deșertăciunea controverselor fără rost
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
binevoitor față de oameni". 12 Ibidem. 13 Ibidem, p. 108. Filosoful român ține să precizeze că nu este vorba de adoptarea unui punct de vedere protestant cu privire la această interiorizare individualistă, ci de "un refuz de a accepta termenii în care conștiința apuseană a formulat o problemă din care, în ceea ce o privește, nu mai poate ieși... Catolicii critică, este drept, această teorie ca incomodă din punct de vedere social; căci nu văd cum s-ar putea organiza în aceste condiții o Biserică
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
moscoviți abia după Petru cel Mare au început să se apropie de Marea Neagră, și, în toate războaiele pe care le-am pomenit, de fiecare dată înaintează, ocupînd ținuturi odinioară dependente de tătarii din Crimeea sau chiar direct de turci (Ucraina apuseană). Așa ajung pe rînd la Nipru, la Bug, iar acum, în 1792, la Nistru. Ei ar fi vrut ca pasul următor să fie anexarea ambelor "Principate dunărene", cum ni se zice de-acum în cancelariile europene. Pînă atunci, din cauza ambițiilor
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]