15,564 matches
-
Jay Apt, John Steinbruner, Katharine Ricke, "The Geoengineering Option. A Last Resort Against Global Warming?", Foreign Affairs, March/April 2009. Wadhwa, Vivek, "Many Reasons to Return", New York Times, January 18, 2010. ***, "Waking from Its Sleep: A Special Report on the Arab World", The Economist, July 25-31, 2009. Wallerstein, Immanuel, Declinul puterii americane: Statele Unite într-o lume haotică, Incitatus, București, 2005. Wei-Wei, Zhang, "Eight Ideas Behind China's Success", New York Times, September 30, 2009. Wessel, David, In Fed We Trust: Ben Bernanke
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
Timothy M. Savage, "Europe and Islam: Crescent Waxing, Cultures Clashing", in Global Powers in the 21st Century, eds. Alexander Lennon and Amanda Kozlowski, A Washington Quarterly Reader, 2008, p. 298. 349 "Waking from Its Sleep: A Special Report on the Arab World", The Economist, July 25-31, 2009. 350 Idem. 351 Pew Research Center, The Pew Forum on Religion & Public Life, "Mapping the Global Muslim Population: A Report on the Size and Distribution of the World's Muslim Population", October 2009. 352
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
O atenție prea focalizată pe o intenție, pe un scop sau pe sabia adversarului vampirizează voința și nu face decât să alimenteze și să sporească pericolul pe care Îl Înfruntăm. „Înțeleptul arată luna, iar prostul privește degetul”, spune un proverb arab. Aceasta implică suportarea dominației adversarului, supunerea la jocul său și acceptarea termenilor interacțiunii așa cum Îi definește el. „Orice intenție este un scop În sine care Îndepărtează de la scopul ultim [...]. Ceea ce este nu cere decât să se manifeste, să țâșnească precum
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
by G. Johannes Botterweck and Helmer Ringgren, transl. John Ț. Willis, Revised Edition, William B. Eerdmans Publishing Company, Grand Rapids, Michigan. VTB Vocabulaire de Théologie biblique (1988) publié sous la direction de Xavier Léon-Dufour, Cerf, Paris. Transliterăritc "Transliterări" Pentru limba arabă Consoane Æ ’ ț b d ț h Ö i m m ≤ q ƒ u d w : y r S z Ț s ‚ š † œ Š ð ‘ ” ’ ð - ‘ š gh ž f ¢ q © k S l ® m ² n ¶ h ¼ w A
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
atenția celui care citește lucrarea asemănarea, nu numai în spirit, ci și în formă lingvistică, a numelor divine din Biblia ebraica cu cele din Coran. Cât privește formă lingvistică, asemănarea este previzibilă, dată fiind înrudirea apropiată a limbilor semitice implicate (arabă, ebraică, arameeana). Asemănările formale nu fac, însă, obiectul atenției autoarei tezei, preocupată în mod special de problemele de sens care se reflectă în traducere. În ceea ce privește conținutul, adică atributele divinității care se reflectă în nume, asemănările au fost explicate în mai
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Arnaldez, care compară monoteismele iudaic, creștin și musulman), și continuând cu spiritul religiilor semite, iar apoi, si mai vag, cu spiritul locului, dat fiind că cele trei religii se nasc într-un spațiu apropiat, adică în nord-vestul și centrul Peninsulei Arabe. Un alt motiv al asemănărilor este considerat faptul că traducerile Coranului au fost influențate de cele ale Bibliei, si aceasta nu numai în spațiul cultural românesc. Există un stil al textelor religioase, maiestuos, adesea arhaizant, care a fost impus de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
români - cea mai bine pregătită să abordeze o asemenea tema. În 1970, ea a absolvit cursurile secției de limbă și literatura engleză, secundar limba și literatura română, iar în 1978 și-a luat licență cu strălucire în limba și literatura arabă (specialitate B - limba și literatura persana) la Universitatea din București, dobândind temeinice cunoștințe de limbă arabă clasică și de islamologie. În 1996, autoarea acestui studiu a absolvit și cursurile Facultății de Teologie la Institutul Catolic, institut la care a predat
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
secției de limbă și literatura engleză, secundar limba și literatura română, iar în 1978 și-a luat licență cu strălucire în limba și literatura arabă (specialitate B - limba și literatura persana) la Universitatea din București, dobândind temeinice cunoștințe de limbă arabă clasică și de islamologie. În 1996, autoarea acestui studiu a absolvit și cursurile Facultății de Teologie la Institutul Catolic, institut la care a predat, mai apoi, printre altele, și Științe biblice. În cadrul Universității și în afara acesteia, Monica Broșteanu a studiat
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
asigurând, în felul acesta, solide temeiuri studierii Bibliei, precum și activității de traducere a textelor sacre pe care o desfășoară și în prezent. La toate acestea se adaugă și un stagiu de cercetare, în anul 2001, la Institutul Pontifical de Studii Arabe și Islamologie de la Romă, de care a știut să profite pentru a-și definitivă teza de doctorat care se află la originea lucrării de față. Toate acestea i-au dat posibilitatea să trateze dintr-o perspectivă foarte largă și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dialogul dintre cele două religii, inițiat și susținut mai ales de către partea creștină. Monica Broșteanu atrage atenția în studiul sau asupra problemelor pe care le pune echivalarea numelui suprem al divinității în islam, si anume, Allah: păstrarea lui în formă arabă sugerează că nu se vorbește despre aceeași divinitate, în vreme ce traducerea lui prin „Dumnezeu” sugerează contrariul. Nici în cazul altor nume traducerea nu este inocentă, cum subliniază pe bună dreptate autoarea cărții. Întreaga ei formație, spiritul creștin care o călăuzește, o
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
clar dintr-o rădăcina; nu apare însă tetragrama sacra YHWH. Echivalarea în engleză a cuvintelor și expresiilor este realizată cu multă finețe, cu variații în funcție de contexte. Cand se prezintă prima dată o rădăcină verbală, îi sunt indicate și echivalenții asirian, arab, aramaic și uneori chiar fenician. • Walter Bauer, Griechisch-Deutsches Wörterbuch zu den Schriften des Neuen Testaments und der übrigen urchristlichen Literatur, Berlin - New York, 1971. Cuprinde vocabularul Noului Testament și folosirea lui la Sfinții Părinți. În plus, are marele avantaj filologic că
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
noi în manuscrise târzii. • Abó al-Q"sim al-Qušayr (m. 465/1072), Šar≤ ’asm"’ All"h al-≤usn" sau al-Taƒbr f al-ta:kr. Lucrarea s-a păstrat în numeroase manuscrise, dintre care unul foarte bun la Bibliotheque Naționale (Arabe 6498), dar încă nu a avut parte de o bună ediție critică. Numele divine sunt comentate în stilul maeștrilor sufi, pe care autorul îi numește al-maš"yiƒ, si pe care îi pune în scenă pentru a arăta că nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
al-R"Z (m. 322/933), Kit"b az-Zna, ed. Husayn al-Hamd"n, ț. I (Cairo 1957), pp. 128-131; ț. ÎI (Cairo 1958), pp. 12-128. Este o lucrare de lexicografie care își propune să explice sensul tuturor termenilor din limba arabă care le sunt necesari juriștilor și teologilor. Printre acești termeni se află și aproape jumătate (46) din numele divine pe care le conține lista lui ‘Abd al-‘Azz. Explicațiile sunt pur filologice. • Abó al-Hasan al-Aš‘ar (m. 324/935
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
criterii complicate, inspirate din Ghaz"l, care, la rândul său, s-a inspirat din Ibn Sin": atribute ale actului (fi‘liyya), atribute ale esenței propriu-zise (nafsiyya), atribute ale Științei (‘ilmiyya), ale Cuvântului (kal"miyya) etc. și atribute negative (salbiyya). • Ibn ‘Arab (m. 638/1240), al-Futó≤"ț al-makkiyya, ed. Kašmr, Cairo, f.a. În volumul IV, incepand cu p. 196, comentează îndelung numele din lista lui Wald, modificată însă în partea de mijloc. Vede în fiecare nume un aspect al Prezenței
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Tus) și selective, cum sunt cele ale lui Ibn Qutayba (Tafsr gharb al-Qur’"n și Ta’wl muškil al-Qur’"n) și ale lui ‘Abd al-labb"r (Tanzh al-Qur’"n și Mutaš"bih al-Qur’"n). • dicționarele lexicografilor arabi și, mai ales, marele Liœ"n al-‘Arab al lui Ibn Manzór. 2.2. Lucrări ale unor orientaliștitc "2.2. Lucrări ale unor orientaliști" • D.B. Macdonald, art. „All"h” în Encyclopédie de l’Islam, 1-re éd., Leyde-Paris, 1908, vol. 1
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Ibn Qutayba (Tafsr gharb al-Qur’"n și Ta’wl muškil al-Qur’"n) și ale lui ‘Abd al-labb"r (Tanzh al-Qur’"n și Mutaš"bih al-Qur’"n). • dicționarele lexicografilor arabi și, mai ales, marele Liœ"n al-‘Arab al lui Ibn Manzór. 2.2. Lucrări ale unor orientaliștitc "2.2. Lucrări ale unor orientaliști" • D.B. Macdonald, art. „All"h” în Encyclopédie de l’Islam, 1-re éd., Leyde-Paris, 1908, vol. 1, pp. 304-314. Începe prin a afirma că All
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
împreună (un exemplu complex: b"di‘, mubdi‘, mu‘d - Dumnezeu este cel care creeaza și, în Ziua de Apoi, readuce la viață). Exegeza lui Gimaret vădește vastă erudiție a acestui orientalist: el menționează de fiecare dată diversele interpretări ale autorilor arabi și, eventual, argumentele în favoarea unei interpretări sau alteia, și totodată le evaluează. În finalul cărții, în afară de o bogată bibliografie, autorul oferă și indici de nume divine, de citate din Coran, de noțiuni și termeni tehnici și de personalități, școli și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de exegeza și prezintă listele de nume divine din tradiția islamică. Aceste nume, desi provin din clase lexico-gramaticale diferite, sunt considerate nume din punct de vedere referențial. După mai multe încercări de a defini numele pe criterii formale, un gramatic arab din secolul al X-lea mărturisea: „Numai Allah știe care definiție este mai bună. Ceea ce mi-a spus, însă, mie, un bun cunoscător al limbii arabe, cum că numele este cel care se fixează pe obiectul denumit în momentul rostirii
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
referențial. După mai multe încercări de a defini numele pe criterii formale, un gramatic arab din secolul al X-lea mărturisea: „Numai Allah știe care definiție este mai bună. Ceea ce mi-a spus, însă, mie, un bun cunoscător al limbii arabe, cum că numele este cel care se fixează pe obiectul denumit în momentul rostirii și este inseparabil de acesta, mi se pare aproape de adevăr.”16 Acest lucru este valabil în mod deosebit în cazul numelor proprii. Și în ebraică, limba
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
m, al-‘Adil, al-Muqsi”, al-Raš d). Felul acesta de grupare tematica diferă de clasificările tematice ale teologilor mu‘taziliți (‘Abd al-labb"r, ‘Abb"d b. Sulaym"n), sau aš‘ariți (Abó Ish"q al-Isfar"’ n, preluat de Bayhaq și Ibn ‘Arab), cu distincția lor între numele și atributele esenței divine și cele ale actului, sau de clasificările influențate de teologia lui Ibn Sin" (Ghaz"l, R"z), analizate pe larg în cartea orientalistului francez Daniel Gimaret, Leș noms divins en Islam
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
folosită adesea în Europa; ASM, GG, DM, YA și Arb o urmează pe aceea a ediției publicate la Cairo în 1342 H (1923), supranumita și „Vulgata egipteană”, deoarece e dătătoare de ton în această privință pentru edițiile Coranului în limba arabă publicate în spațiul musulman; Marr, fiind foarte veche, are o numerotare ușor diferită de celelalte; RB da ambele numerotări. Și noi le-am dat pe amândouă: prima cifră este cea din ediția egipteană. Înainte de orice grupare tematica, se cuvine să
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cel mai important: 2.1.1. All"h: SOI „Dumnezeu”; ASM „Allah”; GG „Dumnezeu”; Marr „Deus”; RB „Allah”; DM „Dieu”; YA „Allah”; Arb „God”. Daniel Gimaret, în a sa carte de referință citată mai sus, spune că aproape toți lexicografii arabi au considerat că este vorba de un nume derivat de la o rădăcină arabă, și deci având o etimologie, și doar unul singur, ‚all b. A≤mad, a menționat și posibilitatea ca el să fie un nume propriu instituit ca atare
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Dumnezeu”; Marr „Deus”; RB „Allah”; DM „Dieu”; YA „Allah”; Arb „God”. Daniel Gimaret, în a sa carte de referință citată mai sus, spune că aproape toți lexicografii arabi au considerat că este vorba de un nume derivat de la o rădăcină arabă, și deci având o etimologie, și doar unul singur, ‚all b. A≤mad, a menționat și posibilitatea ca el să fie un nume propriu instituit ca atare (mawdó‘), principalul său argument fiind de ordin gramatical: elementul al este nedisociabil de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
il"h, reținută de majoritatea filologilor, este mai puțin interesant pentru noi să vedem cum s-a făcut trecerea de la il"h la All"h; în schimb, originea și semnificația cuvântului il"h, așa cum au fost ele analizate de lexicografii arabi, aduc elemente importante pentru stabilirea ariei semantice a acestuia. Unii îl consideră pe il"h că derivând de la ’aliha/ya’lahu cu prepoziția ’îl", care înseamnă „a căuta scăpare la”: All"h este cel la care oamenii caută scăpare în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
fapt, vorba de aceeasi divinitate 73. Dezbaterea respectivă era strict teologica. Până la urmă este vorba de intenția traducătorului în relație directă cu destinatarii. E firesc că cine își propune să sprijine demersul unor credincioși musulmani care nu posedă suficient limba arabă pentru a accede pe deplin la textul original să mențină numele divinității cu care aceștia sunt familiarizați și pe care îl folosesc de obicei. Pentru cei ce vizează cititori din afara Islamului, există argumente pentru ambele opțiuni: spre a introduce mai
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]