8,255 matches
-
poată cuprinde cu privirea tot peisajul maritim. Era o splendoare și se simțea fericită! Îi părea bine că se lăsase ambiționată de curiozitatea de a desoperi lumea și frumusețile ei. Cu ajutorul micilor animale, care o înconjurau cu blândețe, trecu să aranjeze camerele pe gustul ei. Fotoliile le împinse spre pereții de sticlă pentru a savura panorama din această poziție, patul de baldachin îl acoperi cu o mătase albă să îndepărteze țânțarii. Explorând dulapurile pline de haine, se îmbrăcase cu o rochie
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
oraș și rezemase puiul de elefant de trupul mamei sale să-i țină cald în răcoarea nopții, ridicase cartea de povești căzută din patul unor fetițe gemene, reparase un gard stricat din cauza vântului, închise ușa de la o bucătărie uitată neîncuiată, aranjase din nou niște țigle pe acoperișul unui bloc ca să nu intre ploaia în pod, și se liniști când văzuse patrulând jandarmii, doi câte doi, pe străzile îmbrăcate în brocat negru. Niciodată nu poți ști ce se poate întâmpla și cine
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
murdar și plin de păduchi. I-a dat cu gaz în cap, după care l-a dus în bucătărie așezând în fața lui o farfurie cu ciorbă fierbinte și o bucată mare de pâine. Femeia s-a dus apoi să-i aranjeze locul de dormit. Doamna Mladinescu iubea copiii și se ocupa cu mare drag, atât de elevele de la școală, cât și de propria fiică. Ce mai conta încă un copil, poate doar o bilă albă, acolo sus, în Cer. De atunci
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
până când ea va găsi ceva de lucru într-un oraș mai mare. Înainte de a pleca din Slobozia, mătușa ei a sfătuit-o să caute sprijin la cumnatul șefei ei de la atelierul de covoare, unde lucra. Auzise despre acesta că se aranjase destul de bine în Craiova și poate că o va ajuta și pe ea . Înarmată cu un geamantan în care avea strictul necesar, cu o scrisoare de recomandare și cu cei trei copii, dintre care unul nu învățase încă să meargă
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
când e gata domiciliul vostru ii zise bunicul. Frosa luă mâna bunicului și o sărută. Mulțumi apoi lui Mirel și mamei și se întoarseră la noi acasă, de unde dimineața Frosa urma să se întoarcă la Plopu. Mirel și bunicul au aranjat cămăruțele ca să poată fi locuite. Au chemat și un meșter care a făcut o sobă în perete cu o plită, unde urma să se poată găti și încălzi totodată, apoi i-au trimis Frosei o telegramă la Plopu, să vină
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
ne aștepta îmbietoare. Când mai era un pas până acolo, țârâitul asurzitor al soneriei ne-a trezit la realitate. Ne-am oprit, desfăcând brațele ce uniseră pentru câteva minute trupurile noastre în confruntarea vulcanică a simțurilor tinere. Cornelia și-a aranjat ținuta și a mers la ușă pentru a vedea cine o caută. A deschis și am auzit o voce ce îmi părea cunoscută. În câteva secunde, Cornelia a intrat în cameră cu Ioana, o altă colega din clasa noastră, care
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
respect pe Desdemona, care era stăpâna propriei case. Geloase pe frumusețea ei, se uitau la ea cu admirație; flatate de atenția pe care le-o arăta, i se confesau; iar când Începu să le dea sfaturi despre cum să se aranjeze, o ascultară. Desdemona Îi spuse lui Lucille să se spele mai des și Îi sugeră să-și dea cu oțet la subsuori, ca dezodorizant. O trimise pe Victoria la o turcoaică specializată În Îndepărtarea părului nedorit. În săptămâna care urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prietenă. La biserică! Toate ne rugam să fim deosebite. Când Sourmelina a fost prinsă nu cu altă fată, ci cu o femeie În toată firea, mamă a doi copii, s-a iscat un scandal. Părinții Sourmelinei au Încercat să-i aranjeze nunta, dar n-au aflat pretendenți. Bărbații erau și așa destul de greu de găsit În Bithynios, darămite cu povara unei mirese nezinteresate și viciate. Tatăl ei făcuse atunci ce făceau pe vremea aceea toți tații greci ai fetelor neeligibile: scrisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de jos, cercetându-l pe bunicul meu. ― Engleză știe? ― Nu așa de bine ca mine, dar Învață repede. ― O să trebuiască să meargă la curs și să treacă testul. Altfel zboară. ― Ne-am Înțeles. Acum scrie-mi adresa de acasă și aranjăm o livrare. Luni seara, să zicem, pe la opt jumate. E bine? ― Veniți la ușa din spate. Angajarea de scurtă durată a bunicului meu la compania de automobile Ford a marcat singura perioadă În care vreun Stephanides a lucrat În industria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca un obiect dezgropat de Schliemann la Troia. Ne conduse pe lângă un șir de femei care Își coafau părul, pe lângă ghetoul sufocant de căști, și ne plasă În spatele unei draperii albastre. În partea din față a Lânei de Aur Sophie aranja părul clienților; În spate Îl Îndepărta. În spatele draperiei albastre, femei pe jumătate dezbrăcate Își expuneau porțiuni ale corpului spre a fi date cu ceară. O femeie grasă stătea Întinsă pe spate, cu bluza trasă În sus, expunându-și buricul. Alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
luaserăm la fugă. Mai târziu, pe seară, a sunat telefonul. A răspuns mama Obiectului. ― E Rex, a spus ea. Obiectul s-a ridicat de pe canapea, unde jucam table. Mi-am pus pulurile În stive, ca să am o ocupație. Le-am aranjat iar și iar, În timp ce Obiectul vorbea cu Rex. Stătea cu spatele la mine. Se mișca În timp ce vorbea, jucându-se cu cablul aparatului. Eu mă tot uitam la puluri, mutându-le de colo colo. Între timp, ascultam atent conversația. ― Nimic special, jucam table
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
frumoasă, netedă. Domnului Go i se pare sănătoasă. În seara aceasta Însă Flora se dă jos de pe domnul Go după numai două cântece, bombănind: ― Eu nu sunt birou de credit, să știi. Și pleacă țanțoșă. Domnul Go se ridică, Își aranjează pantalonii și chiar În acea clipă mirosul de piscină Îl lovește din nou și curiozitatea i se aprinde tare de tot. O ia din loc, părăsind Sala de Spectacole, și se uită pe scări În sus, la afișul atârnat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pustiu era America sau Însuși globul pământesc, dar, mai exact, era bungaloul de lemn În care stătea Zora, În Noe Valley, unde stăteam acum și eu. După ce Bob Presto se convinsese asupra detaliilor anatomiei mele, o sunase pe Zora și aranjase să stau cu ea. Zora primea tot felul de rătăciți ca mine. Făcea parte din vocația ei. Ceața din San Francisco era adăpost și pentru hermafrodiți. Nu e de mirare că SIAN a fost fondată În San Francisco și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
văzută o asemenea grozăvenie în Ieșiron. Așa, s-au ridicat mai puține, de la oameni cu mai puțină putere de decizie. Am ajuns la capătul "trenului". Atunci am realizat un adevăr crud. Soliteraj lipsea. Nu-l vedeam. Oare rămăsese să mai aranjeze niște transferuri și avea să vie mâine? Oare se tocmea pentru niște oameni în plus? Unde era? Și Soliteraj unde e? Soliteraj, se auzi în acel moment din întunericul interior al camionului, e chiar aici. Rampa atinse asfaltul cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
zgomotos, dar se potoli curând. Niciodată nu sunt destule arme. Ele sunt la fel ca oamenii. Niciodată nu-s îndeajuns. În plus, ce este în camion va fi suficient pentru... cel mult o treime din câți sunt în școală. Am aranjat să mai vină un transport mâine seară. Azi am adus ce-am putut strânge în grabă. Mâine vom avea mai multă treabă. Vezi blocul ăla? mă întrebă indicând cu mâna acoperișul unui uriaș de ciment din partea stângă. Îl văd. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ușor. Dar acum, că masele au intrat în școală, nu vom mai putea fi opriți de nimic, cel puțin pentru moment. Ne-am continuat drumul până în dreptul primei săli de clasă. Ne-am apropiat încet și fără sunet. Ne-am aranjat în șir indian. Am deschis ușa rapid și... nimic. Clasa era goală! Nici urmă de vreun gardian. Am ridicat din umeri și am purces spre următoarea. Ne-am apropiat la fel ca și la prima clasă și... nimic. Nici aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
câte puțin în ocean. Am modelat insula în așa fel încât prin mijlocul ei să treacă un mic torent care să înconjoare rezervorul meu și să se scurgă înapoi în acea imensitate de care eu încercam să mă protejez. Am aranjat în așa fel încât, din când în când, câteva picături să se scurgă în șuvoiul de Timp, care tăia insula în două părți, și apoi să ajungă înapoi în ocean pentru ca ciclul natural să nu fie perturbat. Cele două jumătăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sunt cel dintâi, la fel cum și Împăratul meu e cel dintâi adevărat cârmuitor al Imperiului. Cu primul Imperiu căzând și cu Anturajul vânat, Felix Amadeo a trebuit să-i pună la adăpost pe toți cei apropiați lui. Și-a aranjat soția, asigurându-i un post modest în cadrul noii administrații, iar pe copilul lor îl lăsase ei să-l crească. Pe fratele și cumnatul său îi trimisese în Nord, unde se afla Sanctuarul, iar pe ceilalți îi trimise unde vroiau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o parte!" zise preotul cu vocea cea mai înțelegătoare. Corvium se retrase în interiorul minții sale și stătu nerăbdător acolo. Îl văzuse pe Feodin cum îi preluase corpul, cum îi chemă și pe ceilalți preoți existenți în mintea sa, cum îi aranjase pe toți și cum îi cuprinse sufletul și îl ancoră de lumea asta. Părintele luă în mâna sa un She'le'ri și își crestă în palma stângă o cruce însângerată. Sângele roșu țâșni pe mâna albă-albăstruie. Făcu același lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Întrebarea ca să spună ceva, fără să-i acorde vreo importanță, și Își dădu seama că ea Îl observa cu insistență, vrînd parcă să descopere un gînd ascuns În spatele acestei Întrebări. Probabil că va trebui să mai stau două-trei zile, pînă aranjez totul. — Ce-ați făcut cu chiriașii? — Îi las până la sfârșitul lunii. N-am nici un motiv să fac altfel. Voi Încuia doar Încăperile de la parter. — Intenționați să vindeți casa? Francine nu avu timp să răspundă, pentru că unul dintre bărbații Îmbrăcați În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
atitudine dramatică, aproape sfâșietoare, și comisarul simțea asta foarte bine. Nici o tresărire pe fața lui. Privirea se deplasa de la un polițist la altul și probabil Încerca să ghicească rolul șters jucat de Maigret. Lecoeur, ca să mai câștige puțin timp, Își aranjă blocnotesul și creionul, murmurând parcă doar pentru el: — Răspunsurile la Întrebări nu vor fi Înregistrate, pentru că nu e un interogatoriu oficial. Bărbatul Înclină capul În semn de Încuviințare. — Vă numiți Louis Pélardeau și sunteți industriaș. Locuiți la Paris, pe bulevardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
și se ținea de cuvânt. — Urcăm? Îl găsi pe polițist sprijinit cu spatele de perete. Tânărul luă imediat poziție de drepți, În timp ce suspectul se uită pe rând la amândoi. — Mulțumesc, băiete. Poți pleca. Lecoeur Își ocupă locul și, un moment, aranjă blocnotesul, creionul și aparatul telefonic. — V-am oferit câteva minute să reflectați, domnule Pélardeau. Nu vreau să vă presez cu Întrebări care să vă oblige să recunoașteți. Deocamdată, Încerc să Înțeleg. Nu-i ușor să intri direct În viața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
pe Themison și pe asistenții săi retrăgându-se, Antonius Musa începe și el, tăcut cum îi e felul, să-și strângă instrumentele pe un inel spiralat, asemănător unui trusou de chei. Doar medicamentele și oglinzile folosite pentru explorarea rectului le aranjează separat, într o lădiță cu balamale, pe care o încredințează unui tinerel sfios. E fiul lui, singurul care-i servește de ucenic, de când fratele său Euphorbus a fost trimis de principe să-l trateze pe regele Juba al Mauretaniei. Îi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sărmanul că nu a respectat cu strictețe tratamentul, deși învață pe riscul nostru și și câștigă experiența tot pe pielea noastră. — Ia nu te mai agita atâta, îl mustră afectuos Livia. Se saltă în picioare și, aplecată asupra lui, îi aranjează perna la spate cu o mână expertă. Îi pune apoi, grijulie, palma pe frunte. — Parcă arzi un pic... Nu m-aș mira, surâde el. L-am chemat pe Themison pentru că m-au chinuit hemoroizii azi-noapte. Arată spre picior: — Nici ăsta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pat și-l împunge dureros cu degetul în vânătaia lăsată de clismă: — Și aici. Bătrânul nu are timp nici să protesteze, nici să se dezmeticească. Cu o răsucire din încheietura mâinii, împărăteasa îl trântește la loc, în șezut, și îi aranjează grijulie perna la spate. — Crezi, șoptește, în timp ce-i netezește faldurile răvășite ale togii, că dacă ești Imperator Ceasar Augustus nu poți fi expus unor puteri diferite de ale tale, ce pot fi declanșate oricând de o pereche de nebuni periculoși
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]