5,570 matches
-
condiției umane, căci omul este o creație a naturii. Aceasta l-a înzestrat cu puterea de a-și conserva viața, nu în mod instinctiv, ci prin exercitarea în mod rațional a libertăților sale. Comunitățile care ar accepta o dominație absolută arbitrară trebuie văzute ca "o turmă de creaturi inferioare, aflată sub autoritatea unui păstor care îi mână și îi muncește pentru plăcerea sau câștigul său"66. Locke recunoaște însă că nu orice putere absolută este condamnabilă. Ea poate fi uneori necesară
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
îndeplinirea eficientă a acestui obiectiv. În acest caz, avem aici un exemplu de putere absolută care este în mod rațional necesară, fără a fi însă și arbitrară 68. Ceea ce condamnă Locke nu este prin urmare puterea absolută, ci puterea absolută arbitrară exercitată dincolo de reguli și, prin urmare, dincolo de orice drept. În mod concret, tirania reprezintă "exercitarea puterii dincolo de drept, ea reprezintă exercitarea puterii la care nimeni nu are dreptul"69. Ea apare acolo unde legea încetează sau este încălcată în defavoarea cuiva
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
capitole ce constituie justificarea directă a Revoluției de la 1688. Vorbim de tiranie acolo unde autoritatea transgresează puterea ce i-a fost conferită de lege; în această situație autoritatea dispare, la fel și magistrații, locul lor fiind luat de o forță arbitrară aflată în stare de război (în sensul propriu al termenului). Arbitrarul implică în primul rând absența legii, a acelei legi care reprezintă regula constantă, permanentă, recunoscută și consimțită în mod direct sau indirect de către toți cei pe care îi supune
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
tiranie acolo unde autoritatea transgresează puterea ce i-a fost conferită de lege; în această situație autoritatea dispare, la fel și magistrații, locul lor fiind luat de o forță arbitrară aflată în stare de război (în sensul propriu al termenului). Arbitrarul implică în primul rând absența legii, a acelei legi care reprezintă regula constantă, permanentă, recunoscută și consimțită în mod direct sau indirect de către toți cei pe care îi supune. În expunerea teoriei sale despre tiranie Locke invocă discursurile către parlament
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
să asculte de legile fundamentale ale regatului său"71, "un rege cârmuind într-un regat stabil încetează a mai fi rege, degenerând într-un tiran, de îndată ce încetează să conducă după legile acestuia"72. Putem identifica aici o definiție negativă a arbitrarului, căci legea, având o structură rațională, se situează la polul opus pasiunilor și capriciilor care dau naștere arbitrarului. Fără îndoială, natura umană presupune, pe lângă facultatea rațiunii care este sursa libertății pozitive și a supunerii la obligație, și o înclinație spre
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
mai fi rege, degenerând într-un tiran, de îndată ce încetează să conducă după legile acestuia"72. Putem identifica aici o definiție negativă a arbitrarului, căci legea, având o structură rațională, se situează la polul opus pasiunilor și capriciilor care dau naștere arbitrarului. Fără îndoială, natura umană presupune, pe lângă facultatea rațiunii care este sursa libertății pozitive și a supunerii la obligație, și o înclinație spre egoism, dată de pasiuni și capricii. Dar nimic nu este mai periculos și mai propice triumfului nedreptății decât
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
atotputernic se abandonează pasiunilor sale fără limită și transformă voința sa în lege supremă, când "ordinele și acțiunile sale nu sunt destinate conservării proprietăților oamenilor săi, ci satisfacerii propriei ambiții, răzbunării, lăcomiei sau oricărei alte pasiuni josnice"74. Puterea absolută arbitrară se află în contradicție cu esența puterii politice, având în vedere faptul că scopul acesteia este binele public și conservarea vieților, proprietăților și libertăților indivizilor. Încă în Eseuri asupra legii naturale, Locke demontează argumentul lui Hobbes și arată că suveranitatea
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
război, ci dimpotrivă, o pune în practică 75. Puterea absolută arbitrară face imposibilă existența judecătorilor imparțiali, prin aceasta reinstaurând starea naturală 76. În capitolul XI al celui de-Al doilea tratat, Locke descrie societatea în care există o asemenea putere arbitrară ca fiind chiar mai rea decât cea din starea naturală, căci individul pierde egalitatea naturală, precum și libertatea de a-și apăra viața și proprietățile: "Omul expus puterii arbitrare a unui singur om care poruncește la o sută de mii de
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Al doilea tratat, Locke descrie societatea în care există o asemenea putere arbitrară ca fiind chiar mai rea decât cea din starea naturală, căci individul pierde egalitatea naturală, precum și libertatea de a-și apăra viața și proprietățile: "Omul expus puterii arbitrare a unui singur om care poruncește la o sută de mii de oameni se află într-o condiție mult mai rea decât cel expus puterii arbitrare a o sută de mii de oameni luați separat, pentru că nimeni nu este sigur
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
egalitatea naturală, precum și libertatea de a-și apăra viața și proprietățile: "Omul expus puterii arbitrare a unui singur om care poruncește la o sută de mii de oameni se află într-o condiție mult mai rea decât cel expus puterii arbitrare a o sută de mii de oameni luați separat, pentru că nimeni nu este sigur că voința celui care dispune de o asemenea putere de comandă este mai bună decât cea a altor oameni, chiar dacă forța sa este de o sută
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
aceia care aderă la ea, ipso facto, se supun prin aceasta ei înșiși protecției și serviciului altui prinț, nu poate avea nici un drept să fie tolerată de magistrat"81. Aceasta nu îl transformă pe Locke într-un adept al puterii arbitrare și al intoleranței; mai mult, argumentul său este coerent din perspectiva politică a loialității față de suveran, dar este un argument de tip realist care redeschide în mod neașteptat "cazul" Hobbes. Punând mai mult accent pe natura umană originară și pe
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
ce îi plasează în stare de război cu supușii. Ca urmare, dreptul la rezistență este din toate punctele de vedere în conformitate cu legea naturală, întrucât aceasta cere conservarea individului, a libertății și a proprietății sale împotriva oricărui atentat din partea unei puteri arbitrare sau absolute. Insistând asupra noțiunii de trusteeship, Locke a contribuit la răspândirea ideii că guvernanții nu pot face uz în mod legitim de o putere arbitrară, în scopuri proprii, și că ei poartă responsabilitatea față de cei ce le-au încredințat
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
conservarea individului, a libertății și a proprietății sale împotriva oricărui atentat din partea unei puteri arbitrare sau absolute. Insistând asupra noțiunii de trusteeship, Locke a contribuit la răspândirea ideii că guvernanții nu pot face uz în mod legitim de o putere arbitrară, în scopuri proprii, și că ei poartă responsabilitatea față de cei ce le-au încredințat o misiune. Ei nu sunt autocrați de drept divin, ci funcționari în serviciul comunității. 4.3. Obligația politică drept obligație morală Așa cum a arătat Macpherson, dincolo de
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
a se supune unei constrângeri externe sau pentru a realiza împreună cu alții o convenție, el creează o obligație. Când este vorba de autoconservare, obligația provine din necesitatea fizică ori fiziologică, rațiunea căutând numai mijloacele de acțiune; conștiința este un arbitru "arbitrar". 4.3.2. Problema obligației la Locke Așa cum am arătat pe parcurs, în Al doilea tratat despre guvernare raportul dintre obligația politică și obligația morală nu se lasă simplificat în acest fel. Locke arată că libertatea nu este libertatea fiecăruia
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
naturii bune sau rele a omului, ideea de societate (de convenție non-civilă) - ca un spațiu intermediar între individ și stat - deschide calea către legitimarea rezistenței față de tiranie. Spre deosebire de Hobbes, Locke consideră că cetățeanul are un drept de rezistență față de guvernământul arbitrar. Justificarea acestui drept de rezistență este în strânsă legătură cu problema obligației morale și politice. Principala schemă de argumentare are în vedere faptul că, în doctrina lockeeană, suveranul are o serie de obligații care rezultă din contract, obligații care sunt
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
prin asumarea de obligații suplimentare, iar ele sunt legitime numai cu condiția respectării drepturilor naturale. Astfel, Locke înlătură lista excesivă de drepturi ale suveranului, care erau enumerate de Hobbes în capitolul XVIII din Leviathan. O dată cu ele sunt înlăturate și inegalitățile arbitrare pe care le putea stabili suveranul prin acordarea de favoruri, proprietăți și funcții. Din doctrina lui Hobbes nu rezulta că inegalitățile (cea ce noi am numit "drepturile suplimentare") de care beneficiază magistrații și demnitarii sunt rezultatul unei "scheme de cooperare
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
lui Hobbes, cea a lui Locke are o serie de avantaje. În primul rând, minoritatea aflată în dezacord se poate raporta la o "regulă stabilă" pentru a-și stabili scopuri de acțiune care nu vor fi zădărnicite de o voință arbitrară. În al doilea rând, raportul dintre majoritate și minoritate nu este unul imobil: oamenii pot forma majorități și minorități în mod diferit și cu privire la probleme diferite. În raport cu sistemul de reguli stabile, termenul minoritate nu desemnează întotdeauna aceeași indivizi. Nu la
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
majoritate și minoritate nu este unul imobil: oamenii pot forma majorități și minorități în mod diferit și cu privire la probleme diferite. În raport cu sistemul de reguli stabile, termenul minoritate nu desemnează întotdeauna aceeași indivizi. Nu la fel stau lucrurile în cazul puterii arbitrare care are tendința de a transforma orice act de rezistență într-un act de dușmănie personală. În al treilea rând, teoria lui Locke nu legitimează autoritatea prin regula unanimității. Acest lucru este posibil numai pentru că starea naturală este definită ca
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
realizarea Marelui Contract să provină din activitatea funciară, pe când parlamentul dorea ca sursa să fie mai degrabă impozitele pe comerț, care erau la discreția regelui. Scopul parlamentului era acela de a elibera activitatea comercială, prin sustragerea ei de sub politica fiscală arbitrară a casei regale și transferarea ei sub controlul parlamentar. În sfârșit, parlamentul dorea desființarea completă a Curții Tutelare care impunea condiții foarte dure pe domeniile rămase fără senior ori moștenite de urmași minori. Vezi Roger Lockyer, Tudor and Stuart Britan
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
specifice care crește din abundență în răsadnițele societății burgheze. N-am încredere în cei pe care îi preocupă permanent numai problemele sexuale. Îmi pare că această proliferare de teorii sexuale, în majoritate doar ipoteze, de multe ori ipoteze cu totul arbitrare, își are sorgintea într-o necesitate personală, anume aceea de a-și justifica față de morala burgheză propria sa viață sexuală anormală, hipertrofiată, și de a-i solicita toleranță"20. La inițiativa militantelor feministe din cadrul partidului, în august 1919 a luat
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
termenul de expunere decât cel de definiție; "nu mai rămân altele decât cele [conceptele] gândite arbitrar" (idem) în legătură cu care putem spune că pot fi definite. Dar nu orice concept arbitrar poate fi definit. De exemplu, cele care conțin o sinteză arbitrară dar se bazează pe condiții empirice, nu pot fi definite. "Astfel, nu mai rămân alte concepte susceptibile de a fi definite decât cele care conțin o sinteză arbitrară ce poate fi construită a priori; prin urmare, numai matematica are definiții
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
concept arbitrar poate fi definit. De exemplu, cele care conțin o sinteză arbitrară dar se bazează pe condiții empirice, nu pot fi definite. "Astfel, nu mai rămân alte concepte susceptibile de a fi definite decât cele care conțin o sinteză arbitrară ce poate fi construită a priori; prin urmare, numai matematica are definiții" (idem). Dacă mai spunem în plus față de acestea că "a construi un concept înseamnă a prezenta a priori intuiția care îi corespunde" (CRP, p. 523), putem trage următoarea
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
îi corespunde" (CRP, p. 523), putem trage următoarea concluzie în legătură cu specificitatea conceptelor matematicii: acestea sunt date abia prin definiții și astfel se cunoaște precis care este conținutul lor din moment ce acesta este alcătuit în mod premeditat și astfel conține o sinteză arbitrară 11. Când definește un concept, matematicianul nu face altceva decât sa-l construiască, i.e. să-i prezinte conținutul sub forma unei intuiții dar cum prin intuiție se are în vedere aprehensiunea unui individual, ce am spus înainte poate fi redat
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
de către pozitiviștii logici a matematicii cu matematica pură. Această identificare lasă loc următoarei situații: "Dacă nu există nici un interes pentru aplicarea structurii, mulțimea particulară de axiome a sistemului își pierde importanța, iar matematicianul se poate distra introducând în el schimbări arbitrare. Asta a condus la inventarea geometriilor "neeuclidiene", care, la început, au fost privite drept creații goale ale minții omenești, până s-a întâmplat că au fost găsite aplicații fizice pentru unele dintre ele, de exemplu, în relație cu teoria relativității
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
au fost găsite aplicații fizice pentru unele dintre ele, de exemplu, în relație cu teoria relativității." (Schlick 2003: 151). Exact situația prezentată în această ultimă propoziție ne interesează pe noi în aceasta ultimă secțiune. Cum se face că aceste schimbări arbitrare introduse de matematician își găsesc uneori aplicații în fizică? Am văzut mai sus (în secțiunea 1.1.3.) cum răspundea Kant la o întrebare oarecum similară. La baza răspunsului său stătea ideea ca experiența noastră senzorială este făcută posibilă de
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]