6,399 matches
-
persoana timidă, îngrijită, pe care Tom se obișnuise să o vadă la Institut. Aici părea mai bătrână, mai sulemenită, mai animalică. Părul lins, parcă lăcuit, îi încadra fața smeadă, arcuindu-se la marginea obrajilor și terminându-se în două vârfuri ascuțite. Buzele umede îi erau puternic rujate. Ochii erau înfundați în orbite și încercănați, iar mâinile mici, pătate de nicotină. Purta una dintre rochiile ei negre care îi plăceau lui George, o rochie de cocktail demodată, pe care o cumpărase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ocazie; avea un decolteu în formă de V, corsajul era brodat cu mărgeluțe negre, lucioase, iar poalele se terminau cu niște franjuri lungi, de mătase, prin care i se vedeau cizmele negre de lac, cu tocuri foarte înalte și vârfuri ascuțite. Picioarele, ca și mâinile, îi erau foarte mici. Gâtul subțire îi era înconjurat de un cerc cu dinți de oțel argintat, care-i înțepau pielea, lăsându-i urme roșii. Se uită la Tom, care o privea de la înălțimea lui, găsind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
păroasă, în buzunarele căreia își vârî acum mâinile, trăgându-și prin jachetă, rochia în jos. Picioarele îi erau goale în papuci. Își pieptănase cu strășnicie părul negru, drept, iar fața avea vechea-i înfățișare mexicană. Nasul îi era subțire și ascuțit. Se încruntă, înălță din umeri, și-l urmă pe Emma în camera de zi. Tom își strecură la iuțeală în buzunar pieptenele cu care încercase să-și descâlcească buclele ude. Se înclină stângaci în direcția lui Pearl, care îl salută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
estompat de o ceață străvezie, pe cerul de un siniliu mai puțin dureros. Numai că soarele, strălucind prin diafana pânză de ceață, își schimba sau își schimbase forma. Nu mai era rotund, ci prinsese contur de stea, cu colțuri lungi, ascuțite, mobile, care se mișcau încoace și încolo, și la fiecare zvâcnire deveneau de o luminozitate intensă, orbitoare. Și această stea se apropia de el, era chiar foarte aproape. Plutea spre el ca o vâlvătaie pârjolitoare, o conflagrație catastrofică pe cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
deveneau de o luminozitate intensă, orbitoare. Și această stea se apropia de el, era chiar foarte aproape. Plutea spre el ca o vâlvătaie pârjolitoare, o conflagrație catastrofică pe cerul înserării, trimițând jeturi prelungi de flăcări. Și pe măsură ce ardea cu raze ascuțite ca niște suliți de foc năucitoare, în miezul uriașei stele incandescente începu să crească un cerc negru, făcând ca astrul să semene cu o orbitoare floarea-soarelui. George își spuse: „Am să privesc numai partea neagră din mijloc și atunci n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spre București, când mă gândeam că acest pelerinaj trebuie să reprezinte și o curățire a ochilor minții mele, să pot vedea de sus, până hăt departe, dincolo de orice aparență, așa cum văd aceste păsări falnice, și poate că simțurile lor ascuțite le ajută să simtă, să adulmece mult dincolo de ceea ce văd ochii lor. Dar din reveria mea mă trezesc stropii reci și repezi ai ploii purtate de vântul rece ce-mi șfichiuiește fața. Imbrac repede pelerina de ploaie, acoper și rucsacul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
o pălărie gen clopot, care îi acoperă toată fruntea, inclusiv sprâncenele, nelăsând să i se vadă decât ochii (care au destulă expresivitate); un pardesiu care se poate bănui că este larg, cu revere care îi acoperă umerii, ca două triunghiuri ascuțite care coboară, unindu-se, până aproape de talie asta se pare că era moda. Viitoarea mea mamă este încălțată cu pantofi de culoare deschisă, cu vârful ascuțit și cu o baretă chic. Ține picioarele încrucișate gleznă peste gleznă, iar sub brațul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
poate bănui că este larg, cu revere care îi acoperă umerii, ca două triunghiuri ascuțite care coboară, unindu-se, până aproape de talie asta se pare că era moda. Viitoarea mea mamă este încălțată cu pantofi de culoare deschisă, cu vârful ascuțit și cu o baretă chic. Ține picioarele încrucișate gleznă peste gleznă, iar sub brațul stâng strânge o mică poșetă de culoare neagră... Cealaltă doamnă, din stânga, poartă o îmbrăcăminte foarte asemănătoare, doar că pălăria ei este gen turban. Ambele doamne au
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
maximă. 2.2 Contrariile prezintă o dublă funcționalitate: 2.2.1 Funcția generatoare: opoziția dintre ele reprezintă conținutul, sursa intrinsecă a dezvoltării unui obiect, proces sau fenomen. Dinamica, tensiunea dintre ele sunt generatoare de noi elemente, de noi unități (sunetul ascuțit și grav dau naștere gamei muzicale, îmbinarea tonurilor contrare generează armonii, etc.), este creatoare, productivă, pozitivă. 2.2.2 Funcția distructivă: opoziția contrariilor poate provoca rupturi, disjuncții, dezacorduri, chiar excludere reciprocă (ex. sănătate-boală). Dinamica lor nu este productivă, creatoare, generatoare
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
Pământesc cerul domină (II, 5, 23-26). Secțiunea de geografie a lui Macrobius redă cel mai clar și mai sintetic conceptele lui Crates din Mallos din întreaga literatură latină, bucurându-se de o popularitate deosebită în Evul Mediu. Capitolul 3 Sunetul ascuțit și sunetul grav Muzica nu este o știință absolută, studiază identități și diferențe care se aplică unor date particulare, nedemonstrabile, inexplicabile, nu cercetează identitățile în sine și diferențele în sine (Phileb 17cd). Obiectul muzicii este sunetul (sonus, ), sunetele sunt datele
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
efficit qui dum ingens et celer incidi acutum sonum praestat, si tardior lentiorve, graviorem; Ascuțitul nu poate fi definit astfel decât prin opoziție cu gravul, iar gravul cu ascuțitul. În Philebos 17c, Platon descoperă trei tipuri de sunete, pe lângă cel ascuțit și grav, un sunet intermediar ( teorie pe care Macrobius nu o amintește și de care se distanțează, preferând schema binară (v. teoria elementelor I, 6, 25-26). Această opțiune demonstrează atașamentul autorului față de doctrina contrariilor, evidențierea în mod special a funcției
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
prin acord și armonie. Această teorie a sunetelor și a calităților lor face din muzică o știință a mișcării; ea se fondează pe opoziția dintre rapiditate și lentoare, ireductibilă, toate opozițiile sensibile se reduc la ea: muzica rezultă din opoziția ascuțit - grav, după cum rapiditatea există doar prin raport cu lentoarea și lentoarea cu rapiditatea, la fel și ascuțitul față de grav și gravul față de ascuțit. Relația dintre ascuțit și grav este aparența () relației rapidului cu lentul: când mișcarea este egală cu sine
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
II,1, 6 consentiens; II, 1, 10 consonans). Platon o concepe drept consonanță a două sunete non-simultane (), distincte de reproducerea aceluiași sunet (); pentru el armonicul este identic cu tot ceea ce este consonant, iar acesta din urmă provine din concordanța sunetelor ascuțite și grave (Symp. 1 ; Crat. 405d). Pentru Macrobius armonicul este o rezonanță simpatetică, o eufonie care exclude orice tip de irațional, de non-legitate și haos, de disonanță (II, 1, 6-7 at cum increpat tumultuaria et nullis modis gubernata conlisio, fragor
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
de intensitate, sunt susceptibile măsurării. Macrobius caracterizează sunetul prin calitățile mișcării care îl provoacă, viteza sau lentoarea, uniformitate și incoerență sau iregularitate. Autorul Comentariilor își argumentează teoria dând două exemple: al nuielei care la o mișcare rapidă emite un sunet ascuțit, la o mișcare mai lentă unul grav și al coardelor lirei, care, dacă sunt bine întinse produc sunete ascuțite, dacă nu, sunete mai grave 31 (II, 4, 3 indicio est virga quae dum auras percutit, si impulsu cito feriat, sonum
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
incoerență sau iregularitate. Autorul Comentariilor își argumentează teoria dând două exemple: al nuielei care la o mișcare rapidă emite un sunet ascuțit, la o mișcare mai lentă unul grav și al coardelor lirei, care, dacă sunt bine întinse produc sunete ascuțite, dacă nu, sunete mai grave 31 (II, 4, 3 indicio est virga quae dum auras percutit, si impulsu cito feriat, sonum acuit; silentiore, in gravius frangit auditum. In fidibus quoque idem videmus quae si tractu artiore tenduntur, acute sonant, gravius
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
la ascuțit), apoi al tonalităților (combinații ale gamelor) și ale ritmului și modurilor, toate elemente esențiale ale teoriei muzicale. Acordurile (concordia) considerate de antici drept o descoperire a lui Pythagoras 32 (Comm. II, 1, 8-14) sunt rezultatul combinării unor sunete ascuțite și grave în scopul obținerii unor consonanțe sau, mai degrabă, supunerea intervalelor concordante analizei matematice (II, 1, 13 hic Pythagoras tanti secreti compos deprehendit numeros ex quibus soni sibi consoni nascerentur). Există șase raporturi fundamentale care produc șase intervale: Epitritus
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
în același timp, producea un dulcis sonus (Cic. Somn. Scip.5, 1). Harmonia presupunea ideea de concordanță, de unitate a două lucruri non-asemănătoare într-o mixtură perfectă, un tip de unitate produsă prin tensiunea contrariilor. Muzica a permis combinarea opușilor (ascuțit - grav) și a prezentat-o direct simțurilor. Interpretarea și teoria armoniei celeste a lui Macrobius este concentrată în jurul faimoasei formulări ciceroniene (Somn. Scip. 5, 1-2): în visul său, Africanus admiră, din perspectiva Căii Lactee, cele 9 sfere concentrice, ca și la
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
arcens et continens ceteras. Haec ab oriente semper volvitur in occasum: subiectae septem quas vagas dicimus ab occidente in orientem feruntur, nona, terra sine motu); intervalele dintre sfere sunt inegale, iar proporțiile care determină armonia sferelor sunt stabilite. Combinația notelor ascuțite și grave produce concordanțe diverse (varios aequabiliter concentus) rezultând un sunet pe care tânărul Scipio îl descrie drept dulcis. Cicero și Macrobius adoptă soluția unei game ascendente 33 în sensul Pământ - stele (I, 21, 6 et inter has igitur septem
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
spatia grandiora discurrunt, ambitum suum tempore prolixiore conficiunt; quae per angusta, breviore. Constat enim nullam inter eas celerius ceteris tardiusve procedere: sed cum sit omnibus idem modus meandi, tantam eis diversitatem temporis sola spatiorum diversitas facit). Macrobius aplică teoria contrariilor ascuțit și grav, generatoare de muzică, care echivalează cu opoziția rapiditate - lentoare asupra muzicii celeste (II, 4, 2). Afirmase că un sunet este cu atât mai ascuțit, cu cât mișcarea este mai rapidă și mai grav cu cât mișcarea este mai
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
modus meandi, tantam eis diversitatem temporis sola spatiorum diversitas facit). Macrobius aplică teoria contrariilor ascuțit și grav, generatoare de muzică, care echivalează cu opoziția rapiditate - lentoare asupra muzicii celeste (II, 4, 2). Afirmase că un sunet este cu atât mai ascuțit, cu cât mișcarea este mai rapidă și mai grav cu cât mișcarea este mai lentă, ceea ce ar însemna că planetele se învârt cu atât mai multă viteză cu cât sunt mai îndepărtate (II, 4, 4 ergo et superiores orbes dum
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
Armonia celestă devine la Macrobius o muzică perceptibilă doar intelectual, prin intermediul rațiunii deși pythagoreicii și Platon susțineau că este concretă, reală. Macrobius dovedește putere de abstractizare în încercarea de a soluționa probleme metafizice recunoscând, pe de o parte, ce fenomene (ascuțit - grav) stau la baza practicii muzicale, pe de alta, înălțând din interiorul Lumii Sensibile în Lumea Inteligibilă (muzica sferelor) tinzând spre descoperirea principiilor, întrucât armonia celestă își are originea în însăși esența Sufletului Universal creat în funcție de intervale matematice și proporții
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
rotație în jurul propriei axe definită prin identitate și mișcarea planetelor, de revoluție cu deplasare în spațiu definită prin diferență I, 17, 6-7). 1.2.3. dinamica, tensiunea contrariilor care implică o mișcare circulară, continuă, eternă, generatoare de noi elemente (sunetul ascuțit și cel grav, prin combinare, asociere, alăturare dau naștere în Lumea Sensibilă muzicii, în Lumea Inteligibilă muzicii sferelor II, 1; II, 4, 8). 1.3. În privința funcționalității contrariilor, Macrobius se concentrează pe funcția generatoare, pozitivă a lor, pe care o
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
periodicitatea mișcărilor astrale accentuând ideea de ordine și armonie universală. 1.4. Relativitatea contrariilor este o trăsătură definitorie și necesară, un contrariu nu-și poate îndeplini funcția și finalitatea separat de perechea sa contrară, nici nu poate fi definit: sunetul ascuțit nu poate fi ascuțit decât în opoziție cu cel grav, iar gravul cu cel ascuțit (II, 4, 21). În absența relației celor doi nu poate exista niciun fel de tensiune dialectică, nici uniunea și generarea unor noi entități, nici armonia
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
contrariilor impură este de regăsit în crearea Sufletului Universal și a Corpului Universal, unde recurge la termeni medii sau medietăți pentru a dobândi eternitate și inextricabilitate constructelor. Armonia pură este implicată în teoretizarea muzicii, la baza căreia se află sunetele ascuțit și grav, fără termeni medii, distanțându-se astfel de Platon, în uniones inconfusae dintre Corpul Universal și Sufletul Universal și sufletul uman-trup și în esența monadei, expresia Intelectului hypostaziat. 1.7. Teoria Contrariilor și rolul ei aparte în cadrul Comentariilor lui
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
identități și contrarietăți determină iugabilis competentia, deși scopul întregului excursus era evidențierea caracterului special al numerelor 3 și 4, diviziunea neoplatonică a Universului (I, 11, 10-11). 1.7.3. de constanța și consecvența cu care aplică teoria contrariilor, opoziția sensibilă ascuțit - grav este ridicată în inteligibil și devine fundamentul muzicii sferelor; termenii progresiei geometrice, rezultate din îmbinarea numerelor pare și impare, sunt utilizați de Macrobius în crearea Sufletului Universal (I, 6, 45-46), la intervalele și acordurile muzicale (II, 1, 13), în
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]