4,163 matches
-
unele fracțiuni lipidice: AGL, trigliceridele (TG) și corpii cetonici (CC). Deficiența de insulină se poate manifesta nu numai prin creșterea glucozei sanguine ci și prin creșterea AGL. 3.2. Definiția lipidelor Lipidele sunt un grup heterogen de substanțe care se aseamănă prin caractere comune de solubilitate, fiind greu solubile în apă dar ușor dizolvabile în solvenți nepolari (eteri, benzen, cloroform etc) (18, 31, 65). Această însușire este datorată prezenței în moleculele lipidelor a unor întinse regiuni hidrocarbonate, hidrofobe. 3.3. Rolurile
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
să vină în Slovacia oricând dorește și să-și reverse ura antislovacă, minciunile antislovace și rasismul antislovac cum vrea și când vrea în numele unui cosmopolitism și paneuropenism fictive. (Slovenská republika, mai 1996) Discursul lui Mečiar și al partidului său se aseamănă deci foarte mult cu populismul, dar având o nuanță specific națională. Atât de mult s-a pus de fapt accentul pe un popor definit din punct de vedere etnic, în conflict cu grupuri etnice rivale și cosmopoliți de-etnicizați, încât
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
politice tradiționale își construiesc un discurs care face o distincție clară între "noi" și "ei". În vreme ce establishmentul este (auto)proclamat ca fiind alcătuit din "democrați buni", populiștii sunt descriși ca niște "forțe malefice". Merită menționat faptul că acest discurs se aseamănă cu limbajul populist, întrucât pornește de la premisa că lumea politică ar trebui privită ca o scenă a unei bătălii de ordin moral, care este (aproape) imposibil de soluționat prin intermediul canalelor democratice. Astfel nu ne surprinde faptul că, una dintre principalele
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
dimensiuni ce marchează depărtarea (διαστηματικός) de la un punct la altul”, ci rămâne fixat (Contra Eunomium, 1.246)4. Pe masura ce ne apropiem, în timp, de Dumnezeu, realizăm că nu putem trece dincolo de timp (adică, αἰών). Efortul cerut de acest demers se aseamănă situării pe panta unui versant de munte abrupt, când încercăm să găsim, cu mâinile și picioarele, un punct de sprijin, dar nu atingem nimic. Timpul și spațiul dispar, și totuși nu putem să ne descurcăm în absență lor (On Ecclesiastes
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
chip necesar să aibă o reacție față de text" (303). Afirmația lui Bakhtin că un individ dobândește "inițiativă" reflectă subiectivitatea implicită în cadrul "activității intelectuale și emoționale complexe" și autorizarea imaginației "la un răspuns particular necesar". Încă o dată interpretarea lui Davidson se aseamănă în chip remarcabil cu ceea ce spune Garland: "o persoană care e confruntată cu anumite fapte și ne relatează relația lui individuală cu acestea". Jurnalismul literar narativ, deci, a încercat să aducă conceptul jurnalistic al realității verificabile reflectat de cerința adevărată
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pus în umbră încercările de a reflecta o realitate temporală, în ciuda dezvoltării prozei în vernacular. Am făcut doi pași înainte în vernacular, doar pentru a face un (cel puțin unul!) pas înapoi într-o realitate lingvistică elaborată care nu se aseamănă foarte mult cu lumea temporală. Eufuismul nu era nou; avea rădăcinile sale clasice. Dar a fost practicat în exces de către scriitorul din secolul al XVI-lea John Lyly. De exemplu, în Euphuses: The Anatomy of Wyt, Philautus descoperă că bunul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
e lună nouă, așa și Euphues, care era foarte zelos atunci când am devenit prieteni, iar acum e fără de credință" (232). Aliterațiile și asonanțele abundă. Fiecare propoziție conține o antiteză. Putem observa comparații peste comparații în legătură cu peștele Scolipidus. Dacă Euphuis este asemănat peștelui, este asemănat ș lebedei albe și negrului cărbunelui ars? Mai mult, clasicul și biblicul Scolipidus se referă la latinul De Fluviis (Potopul), o relatare obscură atribuită eronat lui Plutarh (Bond 243). După cum notează C. S. Lewis, "Un eufuism nu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
așa și Euphues, care era foarte zelos atunci când am devenit prieteni, iar acum e fără de credință" (232). Aliterațiile și asonanțele abundă. Fiecare propoziție conține o antiteză. Putem observa comparații peste comparații în legătură cu peștele Scolipidus. Dacă Euphuis este asemănat peștelui, este asemănat ș lebedei albe și negrului cărbunelui ars? Mai mult, clasicul și biblicul Scolipidus se referă la latinul De Fluviis (Potopul), o relatare obscură atribuită eronat lui Plutarh (Bond 243). După cum notează C. S. Lewis, "Un eufuism nu este constituit din
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
intenții similare: Unde sunt detaliate multe din aventurile sale malefice (adevărate) în Anglia, Irlanda, Franța, Spania și Italia" (prima pagină). Această "realitate" va determina, cel puțin după intenția autorială, natura "realității". Settle se joacă cu ideea prezentului neconcluziv. Clancie se aseamănă mai mult cu o cronologie, dar sunt prezente tehnici asociate cu romanul modern. De exemplu, Dennis Clancie este luat prizonier de tatăl femeii pe care o iubește. După ce acesta se eliberează, un servitor aduce apă, altul prosopul și altul pălăria
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
au reverberat în urechea sinelui meu ca și cum ar fi fost implantate acolo chirurgical. Cercurile tot mai largi, vulturul care nu-și aude stăpânul, privirea albă, fără milă, asemeni soarelui; acestea erau punctele mele de referință, singurele imagini care nu se asemănau cu ceea ce eu vedeam, auzeam sau gândeam"(xiii). Remarcele ei sunt revelatoare. Prima pentru că nu poate ajunge să se elibereze de propria subiectivitate asemeni obiectivului fotografic, și o împrumuta subiectelor sale (așa cum bineînțeles nu poate s-o facă nici un obiectiv
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
să citim cel mai bun ziar din lume? - și să nu mâncăm grișul cu lapte al ziarelor de cartier" (90, sublinierea autorului). În metafora originală, Thoreau face aluzie cu răutate la consecințele extinderii presei independente sau de familie, care se aseamănă cu o scroafă ce își hrănește cititorii pui cu terci de o valoare nutrițională scăzută. Nu prea este de mirare că a existat o asemenea dușmănie între literatură și jurnalism. În consecință, până la mijlocul secolului, ideea unei literaturi superioare era
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
retorice. Prima ar fi imersiunea în tematica subiectului (8-12), sau ceea ce Wolfe numea saturația repertorială, dar fără s-o includă în taxonomie. În opinia lui Sims, a doua caracteristică esre aceea că fiecare narațiune are o structură (12-15), care se aseamănă cu construcția "scene-by-scene" a lui Wolfe. A treia este faptul că astfel de narațiuni trebuie să fie formulate conform unei acurateți jurnalistice care să facă materialul credibil pentru cititor (15-16). A patra este faptul că asemenea narațiuni exprimă de obicei
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
atât tendința și dinamica mondială În domeniu, cât și fenomenul de atragere a unor mijloace financiare și materiale pe care economia le-a putut pune Într-o perioadă sau alta la dispoziția turismului. Așa cum economia românească, nu se mai aseamănă cu cea de acum 30-20 sau chiar 15 ani, tot așa și turismul În Carpații Meridionali a căpătat noi dimensiuni și valențe, care Îl distanțează de pildă de cel de acum 50 sau 20 de ani; d) ritmurile de dezvoltare
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
de același gen similare În țară și de peste hotare, etc.). De pildă, dacă e vorba de un izvor de apă minerală, trebuie arătată compoziția chimică a apei, afecțiunile ce pot fi tratate, cu care izvor și din ce stațiune se aseamănă, debitul, modul de formare, etc. Practic, prin tăblițe de tablă, plastic sau lemn, pe care să fie aplicate texte adecvate, toate obiectivele turistice din Carpații Meridionali, trebuie să aibă texte informative. CÎnd afirmăm că Întregul areal al Carpaților Meridionali, este
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
qui a accompli să mission sur terre" [Maupassant, Fort comme la mort, p.50]. În ipostaza ei de cuceritoare, Pariziana mai întrunește și calitățile unui Don Juan la feminin. De aceea doamna de Marelle și Georges Duroy, aventurieri mondeni, se aseamănă între ei: "ils étaient bien, l'un et l'autre, de la race aventureuse des vagabonds de la vie, de ces vagabonds mondains qui ressemblaient fort, sans s'en douter, aux bohèmes des grandes routes" [Maupassant, Bel-Ami, p.232]. Inapta ea însăși
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
un roman despre teatru, cum pretinde Lukács, ci să critice, prin zugrăvirea teatrului și a altor locuri, un regim sortit unui apropiat faliment 167. În Leș Rougon-Macquart, Zola dezvolta ideea de simulare, de înșelătorie 168. Numeroase scene de român se aseamănă unor spectacole. Chiar Félicité Rougon, fondatoarea dinastiei Rougon, este cea mai bună actriță, care montează spectacole politice, mondene și private. Actori pe diferite scene sociale și politice vor deveni și descendenții săi cei mai capabili Eugène Rougon și Aristide Saccard
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
tribune, comme on quitte une loge de théâtre avânt la tombée du rideau, lorsque le héros de la pièce a lancé să dernière tirade" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.46]. Comportamentul personajelor prezente la ședința nu ține de eticheta oficială, asemănându-se cu poză actorilor: "Mme Correur s'appretait à quitter la tribune, comme on quitte une loge de théâtre avânt la tombée du rideau (...) Clorinde, debout contre la rampe de velours, dominant la salle de șa taille superbe" [Zola, Son
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
comme une grande administration" [Zola, Nana, p.312]. Casă personajului mai oferă și alte asemănări cu teatrul: există două intrări, una pentru artiști și cealaltă destinată publicului, două scări, perdele care ascund amanții neoficiali de cei oficiali ș.a. Existența se aseamănă cu lumea melodramatica, având scenarii și decoruri curtenești și/sau exotice reduse, de la mijlocul secolului al XIX-lea, la clișee vulgare, la o banală bagatelizare. Pariziana este un actor talentat și inspirat, care știe să trăiască și să improvizeze pe
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
care să nu-și aibă inspiratoarea să, așa încât Montesquieu consideră că în Franța totul este făcut de femei; ele constituie, afirmă el, "un nou stat în stat"198. Prin influență pe care o au asupra regilor, rolul favoritelor se poate asemănă cu cel al consilierilor 199. Prin constituirea unui grup cu influență și multiple ramificații, favoritele de la curtea regilor Franței au instituit structuri paralele cu cele ale Parlamentului și ale partidelor mari [v. schemele pertinente pe care le aduce Bernard Hours
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
în Franța un defect. Adulterul feminin, calificat de regulă drept "alunecare regresiva", nu are pentru femeia pariziana aceeași conotație. Adulterul se integrează în viață Parizienei că o experiență organică, care deschide perspective noi și nu comportă remușcări. Psihologia Parizienei se aseamănă cu cea a soțului, care nu are complexul infidelității, ci are impresia de a satisface un simplu capriciu al simțurilor și al imaginației, din care inima este absența. Amantă de profesie, Pariziana caută prin eros dobândirea unei dimensiuni sociale absențe
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
mille francs. Îl resta, tous frais payés, deux cent vingt francs pour leș orphelins du sixième arrondissement" [Maupassant, Bel-Ami, p.207]. Prințesa Oriviedo este singura figură de excepție în această filiație, implicându-se cu toată sinceritatea în slujba celor săraci, asemănându-se cu un contabil, o bursă, o bancă în care ei și-au investit milioanele. Ea desfășoară o filosofie filantropica activă. Visul și perseverența să iau amploarea activității unei instituții moderne cu fondare de creșe, orfelinate, spitaluri, aziluri 276. Prințesa
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
trăsăturile de mediocritate 280. Parizienele știu că succesul dineurilor depinde în mare măsură de meniu și ceremonialul de servire, de aceea se ocupă personal de supravegherea sau aranjarea în toate detaliile. Partea gastronomica este un capitol aparte, servirea rafinată se aseamănă cu o expoziție a pieselor de muzeu, precum în casa Dambreuse sau la cuplul Arnoux 281. Legătură dintre recepție și servire este una directă: "Clotilde, enveloppée de dentelles, dit à Madeleine en franchissant la porte de l'escalier: "C'était
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
riant qu'elle monterait bien avec le cheval, si l'escalier était assez large..." [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.77]. Ceremonia de intrare în scenă a Parizienei este întotdeauna o imagine impresionantă. Aparițiile de efect ale doamnei Anserre se aseamănă cu cele ale unei comete: "C'était une de ces comètes parisiennes qui laissent comme une traînée de feu derrière elles" [Maupassant, Le găteau, în La parure et autres contes parisiens, p.235]. Pariziana are o capacitate unică de a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
toate clasele, care resimt aceeași tentație a noului: "Îl n'y avait désormais ni dame, ni demoiselle de magasin. Elles n'étaient plus que femmes, comme égalées dans leur rivalité" [Zola, Au Bonheur des Dames, p.351]. Clientele magazinului se aseamănă: "C'était un pêle-mêle de dames vêtues de soie, de petites-bourgeoises à robes pauvres, de filles en cheveux, toutes soulevées, enfiévrées de la même passion" [ibidem, p.267]. Ocupațiile lui Nana seamănă cu cele ale unei mondene 345. Similitudinea r e
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
un joc, o plimbare, un bal, are ceva din grația și inefabilul lucrurilor gratuit efemere, făcute din pură plăcere" [v.Babeți, p.191]. 112 "M. Toutin-Laroche (...) compară leș femmes à des roses" [Zola, La Curée, p.47]; doamna Dambreuse se aseamănă cu "une fleur de haute culture" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.261]; "l'on tolérait l'excentricité de Clorinde, à titre de fleur étrangère" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.80]. Renée, pentru care seră devine un cadru special, este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]