3,711 matches
-
luminez prin această rană a stelei morbinde. ESENȚA DIVINITĂȚILOR ASTRALE Domnului avocat Gabi Buculeasa În glasul nopții, sufletul dorului împachetat în fulgi de stele îmi săruta în trecere liniștile imprevizibile ale înaltului. Și n-am știut de ce îmi plânge-n astre firmituri de iubire. Și n-am încercat să cunosc necunoașterea din sentimentul iubirii... Oare tu, El, sau visul îmi va aduce n timp, limpezimea imposibilului când gustul înjumătățit al înserărilor a locuit dintotdeauna în calmul unui neprevăzut ce m-a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
răutatea ce nconjoară delirul. Undeva mie foarte târziu undeva îmi este El chinul. Eu te caut iubire prin lacrima arsă a infinitului, dar tu zâmbești ca și cum m-ai fi iubit pentru prima dată. E înserarea cu viețile mele desprinse din AȘTRI, desprinse din nopți de himere. Eu, înserarea desprinsă din trupul de AȘCHIE flămând, al unor AȘCHII DE VIS. Prin INCANTAȚIILE UNIVERSULUI SÂNII nopților flămânde, îngenunchiați în surdina unui pocal negru și surd. Dintre mine și noapte Flămândul rămâne flămând. El
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
rog, să-mi păstrezi întregul univers al iubirilor absolute ce le-am consimțit în deplină libertate de gând. E-ul stelar e o deziluzie în CEAȚA DEASĂ A DRAGOSTEI, unde noaptea îmi plânge prin plete de ger. SOMNUL e un ASTRU pierdut printre gene și suferind în tăceri, Oprește Doamne Umbra ce mi se ridică la CER, o umbră flămândă de soare, O umbră flămândă-n mister. Culoarea, ce-mi razimă CETATEA ALBASTRĂ DE DOR, Din mine răcnește pământul, Mi-e
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sărut de noapte în semn de întrebare. De unde vii tu înger de vrei a mă iubi, Când au murit în mine doar lumi de viețuire Și-n dorul meu de El sunt lacrima-n sfințire Ce îmi comandă timpul în ASTRUL DE PLUTIRE. Cu o privire rece tu vrei a mă uita Că am pătruns cu mintea în lumea-ntunecată De unde nebunia e pe-un pământ de stea Și-mi arde-n suflet gândul de-o viață amputată. Eu nu doresc
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
e-un chip ce-a dus gândirea Din prea multă iubire un înger e hain. Privește cum mă zbat prin noroaie și furtuni Și-n nopți de grea durere sunt condamnat să rabd, Corola de iubire în patul meu de ASTRE și genuni E o taină arsă-n zile de un APUS prea cald. Când voi muri, nu știu, se pare că mi-e trist, Că am rămas o ploaie de voci cutremurate Și când un vers m alintă e poate
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
imensitate prea albă, Dar tu știi drumul, de vrei urmează-mă acum Și lasă țărâna de ani, să te contemple-n măiastre Chemător de o iubire, pe-o distanță de scrum, Visele încep să se adape pe o inimă-n astre. E mult de-aici? să nu privești înapoi; Nu plânge durerea din dragostea albă, fereastra iubirii, tresare prin neștiute nevoi, Preschimbându-te-n raze și-n ființa prea calmă. Să nu te pierzi prin retrăiri de cuvinte, Răspunde-mi gândului
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nu vii prin brațul iubirii Să pășim astral prin fulgi de zăpadă, Ești RĂCNETUL SURD din zăpezi de venire. Ești distanța înserărilor prin DOR DE OCHIOADĂ, De ce nu vii să-mi ștergi lacrima iernii, Ninsă de-o viață, pe un ASTRU PIERDUT, Inima mi-e de gheață, și am un foc al tăcerii, La tine să țip, să mă auzi ca un FULGER DURUT. Dar las’ ca noaptea să mă alinte Pe o distanță dintre lumile albe Vei veni poate într-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
doruri arse, din albăstrita taină a mării. Dar ne desparte-un legământ dintr-o iubire stinsă Ce a plecat în AERUL DE CER DURUT, Cu lacrimi vii de stele, privirea-mi pare ninsă De-un plânset surd și albastru, un ASTRU nevăzut Ce mi-a furat iubirea din neștiute doruri Și viața mi-a fost condamnată la un delir flămând Ca un pribeag de stele prin negrele decoruri Un trup de AER, în ruina unui FIOR zăcând. Așteaptă înnoptarea, din veacuri
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mea de lacrimi, văzduh îndrăgostit, Prin tine înalț grădina mea de timp, Și te strecor în ceasuri de lumină. În raze de tăceri mi-i timpul, Când mă veghează cum de nu disper, În catedrale de nisip ca pe un astru, Să nu mai mor în murmurul de ierni. Mi-s ochii înlăcrimați de un destin de nori, Că mi-a lăsat puterea de-a trăi, Și clopote mai bat prin trupul meu de dor, Și un neant de vise îmi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
universul nebun. Neliniștea albastă de clipe sfârșește Solfegii de har mai vor să petreacă Prin sfera umbrită de stea viețuiește Ochiul tăcerii ce-n vremi se înneacă. OCHIUL DE UMBRĂ Gândul spre tine mă cutremură iară Ca o lumină de astre sunt clipele plânse prin trupuri de nor acorduri de chitară mă clatin pe ceața albastrelor vise. Sufletul mi-e seva câmpului-dor, Amiezi de iubire, uitate-n veșmânt Mă sărută în treacăt, alintul de zor și-mi lasă prin zile, fărâme
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Încet, ci din ce În ce mai accelerat, În consecință, nu se va mai comprima niciodată. Expansiunea lui se va petrece la infinit, galaxiile se vor tot Îndepărta unele de altele astfel că, peste ani, distanța dintre noi și cel mai apropiat sistem de aștri va deveni atît de inimaginabil de uriașă, Încît nici măcar lumina nu va mai reuși să o parcurgă. Nu vom mai vedea nici un sistem, nici o constelație, nici un quasar, nici o cale lactee. Nu vom mai vedea nimic. Pe sus. Nici o galaxie. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
națiuni ce se destramă În antiteză cu filmul lui Griffith, pierzîndu-și podurile, musulmanii și televiziunea, devenind iluzie, și asta prin simplă apăsare pe buton. De mare forță finalul, cu mimii.” (Claire Clouzot, citat Îmbunătățit) Așa spun criticii de film, enciclopediile, astrele. Astrele despre vipuri: „A suferit probabil din cauza gleznelor sensibile (entorse, luxații, poate chiar fracturi), a accidentelor și arsurilor la nivelul feței.” Vipul astfel desfigurat este, cum era de așteptat, Maia Morgenstern. Nu putea fi Victoria Principal, cu toate că și ea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ce se destramă În antiteză cu filmul lui Griffith, pierzîndu-și podurile, musulmanii și televiziunea, devenind iluzie, și asta prin simplă apăsare pe buton. De mare forță finalul, cu mimii.” (Claire Clouzot, citat Îmbunătățit) Așa spun criticii de film, enciclopediile, astrele. Astrele despre vipuri: „A suferit probabil din cauza gleznelor sensibile (entorse, luxații, poate chiar fracturi), a accidentelor și arsurilor la nivelul feței.” Vipul astfel desfigurat este, cum era de așteptat, Maia Morgenstern. Nu putea fi Victoria Principal, cu toate că și ea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Pereții erau cenușiu întunecați, de fumul și praful anilor, ici-colo varul se scorojise, se simțea nevoia unei mâini de gospodar care să curețe totul, de sus până jos, dar chiar și astfel păreau luminați, sub bicele razelor plăcut înfierbântate ale astrului de toamnă. Scrinul, dulapurile, măsuțele, fotoliile, oglinzile, vesela, lenjeria și tablourile fuseseră în parte vândute, în parte dăruite numeroaselor rude ori prietenilor și nu mai rămăseseră decât obiectele din cămăruța lui Andrei Îce oricum îi aparțineau lui), un pat pliant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ea nu-l ura! - despre dramele personale: pentru mine, care nu trăiesc decât o singură dată în desfășurarea lumii, întâmplările mici și amănunțite au însemnat mai mult decât războaiele pentru cucerirea Chinei, decât șirurile de dinastii egiptene, decât ciocnirile de aștri, în necuprins, căci singura existență reală e aceea a conștiinței. Uneori i se păreau toate câte se petrec cu el și în jurul lui nemaipomenit de dure și nedrepte. Alteori avea o senzație acută de ireal. Ca și cum ar fi existat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Giggs strigă din nou: Neamțule! Fritz! Adolf! Pe-aici! Fraser gemu și-și Întoarse perna. — La naiba, zise el, asta ne mai lipsea! Pentru că peste toate, cineva se apucase să cînte. Fetițo În albastru, te-am visat ca pe-un astru... Fetițo În albastru... Pe bărbat Îl chema Miller. Era acolo pentru că fusese În fruntea unei afaceri gangsterești la un club de noapte. CÎnta tot timpul cu o sinceritate Îngrozitoare, de parcă ar fi fredonat Într-un microfon În fața unei orchestre. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tot coridorul Începură să se plîngă. Închide aparatul! Miller, cretinule! Vecinul lui Duncan, Quigley, Începu să bată cu ceva - probabil cu solnița lui - În podeaua celulei. Taci, urla el, Împuțitul naibii! Miller, curvă nerușinată! Te-am visat ca pe-un astru... Dar Miller continuă să cînte, peste toate vociferările, peste mugetul depărtat al raidului, și partea cea mai proastă era că, inițial, acest cîntec era, de fapt, foarte melodios. Unul cîte unul, oamenii tăcură de parcă l-ar fi ascultat. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
caută finalul de act Când visu-și desface penajul... Nici somnul nu poate urzi stăvilire În drumul gândirii fără hotar, Scrutând orizontul imaginar Unde-i stăpână, avida-mplinire... Îl caut adesea prin zări infinite, În locuri ascunse de zei și de aștri Sau cele păzite cu har de sihaștri, Dar zilele-s tot mai cernite...
NECUNOSCUTUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83838_a_85163]
-
ce-mi place mai mult la ea, este fidelitatea cu care iși urmează iubitul, întorcându-și capul încoronat de bogăția pletelor de aur, după el, cât este ziua de lungă.. Privește spre iubitul ei, implorând și promițând statornicie iar când astrul coboară spre asființit să se culce, ea iși pleacă fruntea cu supunere absolută și lacrimile ei se infig ca niste pumnale în obrazu-i înfierbântat de săruturile lui fierbinți. În semn de iubire necondiționată îl urmarește cu privirea până când dispare și
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
Nu vezi că universul pică prin clipe și elanuri de uitare iar astrul nostru... luna purtând cămașa ta de noapte dezvelește proteic țărmul uitatelor povești? În noaptea asta nu vreau să te schimbi. Trăiește-ți viața în reverii pictate iar dimineață... de te vei trezi în zgomot de cometă urlătoare, tu nu uita
Dans irepetabil by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83921_a_85246]
-
mângâie cu-o mână, Acasă-o bate cu-amândouă! La volan Visând la o jună castă, Dar privind spre o cadână, Înghiontit și de nevastă Am intrat într-o bătrână! Oftalmologică Aveai ochi ca de scânteie, Ochi căprui, lucind ca aștrii, Mi-ai făcut ochi dulci, femeie, Iar bărbatul tău...albaștri! Unui aviator Pe-acest tip simpatic, tonic, Evadat pe varii rute, Și când nu-i în supersonic, Îl găsești cu parașute... La hanul răzeșilor La vârsta când se trec cireșii
IOAN ZAHARIA by IOAN ZAHARIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83935_a_85260]
-
să-i predau eu „ștafeta“ Paulei? Da, cu condiția să pot pleca la 7.45 fix. 7.57: Și iat-o că apare, Înflorind tot felul de pretexte de genul celor care o absolvă de orice vină. Traficul, ploaia, poziția astrelor. Știi și tu cum e, Kate. Într-adevăr, știu. Dau din cap și oftez, arătându-i compătimirea regulamentară În timp ce dădaca mea Își face o cafea și Îmi frunzărește plictisită ziarul. Dacă aș sublinia faptul că În douăzeci și șase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
rele, care era iminentă; dacă nu a putut împiedica acele rele, a ajuns în schimb să le învingă. Biserica a fost găsită de Grigore într-o stare asemănătoare celei în care se afla pămîntul în momentul solstițiului de iarnă. Deși astrul dătător de viață, ajuns la maxima sa distanță față de centru, care domnește în zona noastră se reîntoarce în acel punct extrem în cursul său și se reapropie de meridianele noastre, totuși nu se întoarce atît de curînd, așa încît trebuie
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
flanc. Calm, ca la o banală instrucție în curtea regimentului, Mâțu își adună oamenii. Dispar cu toții printre ramurile negre ale copacilor asemenea unor năluci. Parcă răspunzând dorinței generale, nori groși se adună pe cer până când lumina rece și indiferentă a astrului nopții nu mai poate trece, lăsându-i înfășurați în bezna cea mai profundă. În șoaptă, Marius transmite ordinul de înaintare. Zvâcnind, oamenii se ridică dintre copaci, tot lanțul uman pornește ca unul. În carnea și nervii lor pulsează groaza declanșării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Științei, Dreptatea, Cerceilor, Budai Deleanu, Prahova, Vulturilor; casieria din str. Ialomița: străzile Dej nr. 6-8, Liege nr. 5-11, Calea Aradului nr. 32-48, Aleea Textiliștilor nr. 16, Calea Torontalului nr. 68, Orșova nr. 11-13; casieria din str. Uranus: străzile Azurului, Oglinzilor, Aștrilor, Sirius, Luminii, Orion; Sacoșu Turcesc, Izvin, Mașloc, Carani, Biled (parțial). În această perioadă se vor efectua citiri de regularizare la persoanele juridice.
Agenda2005-49-05-util ptt dvs () [Corola-journal/Journalistic/284471_a_285800]