3,332 matches
-
așa ceva acum îi pare rău că a fost atât de direct, obligând fata să îi facă pe plac din prima seară când s-au reîntâlnit; nu are justificare însă ea a fost generoasă, a încercat să-l liniștească, să-i atenueze frământările. I-a plăcut și când s-a destăinuit că l-a remarcat de multă vreme. Ea îl admiră sincer și vede în el un altfel de om, nu cum sunt cei de pe stradă, să urmărească femeile numai pentru plăceri
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
i se răsucește și i se prelinge până pe podea. Distrugere constructivă. Helen își întinde neprețuita-i mână să întoarcă monitorul spre noi și zice: — Rahat! Deși zace mort pe podea, pare adormit. Claia de păr înțepenită cu gel i-a atenuat căderea. Privind monitorul, Helen zice: — A închis fișierul. Îmi trebuie parola. Nici o grijă. Fratele cel Mare ne-a umplut tuturor capul cu aceleași rahaturi. Îmi închipui că se credea deștept, la fel ca toți cei care se cred deștepți. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
îi stătea gătită școlărește. Atunci a primit vestea. Nu concepea că i se pot întâmpla ei astfel de lucruri. Vorbele de felul „Timpul trece repede”, „Nu plec de tot”, „După aceea o să fie bine” cu care mama încerca să mai atenueze tragicul situației, aveau efectul invers decât cel dorit. Cum să treacă timpul repede? Atunci când a fost plecată trei săptămâni la spital, a crezut că o să moară de durere. Cum adică după aceea o să fie bine? Ei îi era foarte bine
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Își făcu apariția În hol. Corpul ei uscățiv și plat, prea puțin pus În valoare de un pulover cu bluză asortată de culoare bej și de pantofi mocasini, chipul ei ascuțit, lipsit de orice urmă de machiaj, nu erau nicidecum atenuate de colierul de perle etalat peste o clasică eșarfă Hermès. O fixă pe Marie cu o privire rece și precisă ca o radiografie și, fără să-i lase timp să deschidă gura, cu o voce netă și ascuțită, o Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
breșă În apropierea porții. Un nor imens de praf se ridică, acoperind dărâmăturile, În vreme ce un al doilea proiectil cobora, cu șuieratul său infernal, dispărând sub stratul cenușiu. De această dată, nici o bubuitură nu Însoți sosirea pietroiului, ci doar un vuiet atenuat de moloz. Acum, În locul țintei nu se mai găseau decât vidul și devastarea provocate de prima lovitură. De partea cealaltă a porții, la câteva zeci de coți depărtare, unul din posturile de observație se cutremurase, ca și când s-ar fi găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
huruind pe caldarâm, tras de un cal care devia În continuu, la rândul său prea puțin convins de acea cursă nocturnă nefirească. Podeaua se hurduca pe dalele ce pavau strada, fără ca benzile din piele prin care era suspendată să poată atenua smuciturile. Migrena lui Dante se Înrăutățea, În acele zdruncinături chinuitoare. Prin deschiderea laterală, zări cum se perindau fațadele aspre ale vechilor ziduri, apoi carul o coti spre râul Arno, până la rampa care ducea spre Ponte alle Grazie. Aici, fură opriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pas În spatele acestuia. Un spion al lui Bonifaciu. Unul din cei care ar fi trebuit izgoniți din Florența, dar nu există dovezi pentru crimele lui. Nu Încă. — Fratele Noffo a cerut să vadă cadavrul. Glasul medicului șef din spatele lui răzbătea atenuat de mască. — Spre a aduce mângâierile creștinei milostenii. Dominicanul rupsese tăcerea. Stătea drept În fața lui Dante, cu capul afundat În glugă și cu mâinile Încrucișate În golul mânecilor. — Și eu te cunosc, messer Alighieri, și mă plec dinaintea funcției dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-o vizita lunară pe care i-o făceam. M-am îndreptat spre Lincoln Heights, simțindu-mă vinovat că nu m-am mai arătat la față de când auzisem că o luase iarăși razna. I-am dus niște cadouri, ca să-mi mai atenuez sentimentul de vinovăție: niște bunătăți la conservă șparlite de prin piețe în timpul rondului și niște reviste porcoase confiscate. Când am tras în fața casei, mi-am dat seama că tot mă simt cu musca pe căciulă. Bătrânul ședea pe verandă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că asta-i cea mai bună cale de-a obține rezultate. Am devenit un duo eficient pe stilul polițistul bun / polițistul rău și mi-am dat seama că-l înfrânez pe Fritzie, că sunt un factor de echilibru care-i atenuează înclinația mărturisită de a-i răni pe infractori. El mă respecta cu o oarecare circumspecție din pricina felului în care îl rănisem pe Bobby De Witt și, după câteva zile de parteneriat temporar, ne distram vorbind amîndoi stricat în germană ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
simțeam căldura năvălindu-mi pe piept. Suflând greu și plină de transpirație, mă așezam pe spate și încercam să nu mai adorm. Începusem să urăsc venirea nopții, la fel cum unii oameni se tem de moarte. În timpul zilei, soarele îmi atenua fricile. Dimineața, înainte să ne doboare căldura, Re-nefer stătea cu mine și cu Nehesi și ne spunea povești simpatice din copilărie. Am văzut la un moment dat o rață și și-a amintit cum se ducea la vânătoare cu tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
M-a rugat numai din nou să-l aștept și, zâmbindu-mi, dispăru pe ușă lăsându-mă iarăși singur în încăpere. Spre deosebire de coridoarele întunecoase, camera în care mă aflam era inundată de soare. O lumină gălbuie, învechită, cădea peste mobile, atenuând aspectul lor rudimentar, și pe hârțoagele care asfixiau pur și simplu încăperea. Pe toți pereții, inclusiv între ferestre, de sus până jos erau îngrămădite, unele peste altele, vrafuri mari de registre și de hârtii îngălbenite pe la colțuri. O clipă, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Încoace“. În mod evident nu știa, sau uitase, că Henry scrisese o cronică nu tocmai favorabilă la Olivia, o inadecvată adaptare a lui W.G. Wills după Vicarul din Wakefield, a lui Goldsmith, după prima reprezentație, În 1878. Comparația mai atenuă din savoarea tributului, care era Însă vizibil sincer și extrem de măgulitor. Când veni vremea să stabilească termenii, Alexander se arătă a fi un negociator dur, oferindu-i 5 lire de reprezentație și stabilind un plafon de 2000 lire pentru drepturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din prima un discret touché masculin. Dintr-o dată se auzi un mieunat. Și deodată (it strikes me) îmi vine în minte faptul că și în visul meu, chiar după ce m-am ridicat de pe canapea, o pisică, cu vocea ei finuță, atenuează încordarea. Iată și canapeaua! Deși totul păru a lua o întorsătură ciudată, mă liniștii rapid: fii cool, e fain aici. Și mă lăsai în voia simțurilor și mă culcai pe canapea, cu fața, spre oraș. Adorm. Instinctiv, știui că acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
zâmbește. E inteligent, drăguț, plin de viață și are o forță interioară împletită cu curaj și demnitate. Și mai știu acum că știe să se oprească la timp. Situația este încordată, însă există și un anume spirit care să o atenueze. După ce plecăm de la cafenea, alegem melodiile pe CD și cu ocazia asta mai vorbim. Mergem la o cabană, izolată de celelalte, la o altitudine destul de ridicată. Mă întreabă dacă nu mi-ar place un jacuzzi. Așa că merg în baie, încui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
câinele Șopîrlacu... despre care merge zvonul c-ar fi fost pensionat de la Moși sau de la Circ, nu-l poți buși cu una cu două, recunoscu cu sportivitate șoferul. Își aprinse de la bricheta de pe bord o Carpală, măcar pentru a mai atenua din mirosul de intestin. - Afost o perioadă în care diminețile îmi strâmba aripile. La prânz, îmi paradea farurile... Iar serile, dacă n-aveam ghinion, îmi fleșcăia doar amortizoarele... Anul trecut, toți taximetriștii din sector am organizat chiar un campionat de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
decât o singură dată, dar atunci când au făcut-o, au răspuns întrebării dacă Elfrida era sau nu atrasă de Vultur-în-Zbor. în rest n-a mai apărut nici un Prepelicar iar pe moment vuietul din urechile lui Vultur-în-Zbor părea să se fi atenuat. Era ca și când insula ar fi așteptat momentul potrivit. Privind retrospectiv, lui Vultur-în-Zbor i s-a părut că i se dăduse suficientă funie ca să se spânzure și pe el, și pe alții laolaltă cu el. Iată cum s-a petrecut totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
era completă prin ea însăși. Prin el se completau amândouă. Suprapuse, chipurile, trupurile și chiar sufletele lor erau unul și același în ochii lui. Să facă dragoste cu Irina însemna să elimine frustrările Elfridei. Să sărute obrazul Elfridei însemna să atenueze patima Irinei. Elfrida, Irina, Elfrida, Irina. Și reversul, desăvârșirea lui prin ele, era adevărat. Stătea întins pe patul Irinei, oscilând între iubirea față de inocență și patima pentru experiență, între refuz și dăruire, ajuns în momentul de vârf de unde orice cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
început decât un sfârșit. S-a întâmplat ca un fapt normal, banal, ca și când ar fi fost acolo dintotdeauna și doar se hotărâse să-și facă simțită prezența. Dar consternarea pe care a provocat-o n-a fost câtuși de puțin atenuată de felul cum sosise. Vultur-în-Zbor s-a întors din plimbare și a găsit câțiva oameni adunați în fața casei Gribb. Norbert Page era acolo, ca și intendentul Moonshy. Irina Cerkasova stătea neclintită la ușa din față, ca și când ar fi fost mumificată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mașină și studie porțile garajului. Fiecare centimetru de panou din oțel era acoperit cu graffiti, o expoziție pulverizată sub formă de spire și meandre, zvastici și sloganuri amenințătoare care se continuau peste obloanele ferestrelor și peste ușa principală. Curățările succesive atenuaseră culorile, iar acum tripticul compus din garaj, ferestre și ușă părea opera auto-incriminatoare a unui pictor expresionist nebun. Sanger privea toate astea sleit de puteri, dînd din cap cu aerul unui custode de galerie de artă care, presat de tendințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Dar În Estrella de Mar nu există remușcări. A trebuit să renunțăm la luxul ăsta, domnule Prentice. Aici comportamentul deviant e pentru binele public. Toate sentimentele de vinovăție, indiferent cît ar fi fost de vechi și adînc Înrădăcinate, s-au atenuat. Frank a descoperit chestia asta. Și dumneavoastră ați putea. — Sper să pot. O ultimă Întrebare - cine i-a ucis pe soții Hollinger? Bobby Crawford? Îi cam place focul. Sanger, cu fața Înălțată În aerul nopții, părea sensibil la fiecare sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
percepe și construiește diferența față de ceilalți: relația sa ambivalentă cu snobul, despre care a mai fost vorba. Acesta Îi este, deopotrivă, și prieten, și dușman. Prieten, pentru că Îl imită fascinat, devenind „cutia sa de rezonanță”; iar dușman, pentru că, imitându-l, atenuează, ba chiar anihilează diferența la care visează dandy-ul, amenințându-i deci unicitatea, atentând la forța de șoc a originalității sale. Atât snobul, cât și dandy-ul au nevoie, de la Începutul până la sfârșitul traseului lor, de câte o oglindă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de la Înălțimea spiritului lor nepieritor. Dar mai târziu, cum spune Lister, s-a detașat de această preocupare din tinerețe, fără să o Înlăture cu totul, mai ales În ceea ce ținea de experiență și de observație. Era Îmbrăcat În mod ireproșabil: atenua Însă culorile veșmintelor, le simplifica tăietura și le purta cu detașare 2. A atins astfel culmea artei, Îmbinată cu naturalul. Doar că mijloacele prin care obținea efectul erau de rang foarte Înalt, iar asta s-a uitat mult prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
altora. Fără îndoială că viciile de care era acuzat mă făcuseră să-mi pun nădejdea în acest cardinal. I-am dat dreptate: — Virtutea devine morbidă dacă nu e îndulcită de oarecare abateri, iar credința devine lesne crudă dacă nu e atenuată de ceva îndoieli. Maddalena mă atinse ușor pe umăr, în semn de încredere, continându-și apoi povestirea: Când prelatul a sosit, am venit cu toatele pe rând să-i sărutăm mâna. Mi-am așteptat rândul cu nerăbdare. Planul meu era gata făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lui Maggie. Mai întâi totuși trebui să-i ridice părul, în așa fel încât ceafa să-i fie neacoperită, dezgolită. Își simți trupul înregistrând confuzia și, în același timp, o durere și un fior de dorință revigorată. Prosopul era rece, atenuând roșeața. — Uri! spuse ea brusc, smulgându-i prosopul pentru a putea sta cu fața la el în timp ce vorbeau. Dă-mi geaca de pe scaun. Nefiind sigur dacă fusese iertat, Uri ezită. —Uri! Acum! Se ridică și aduse haina lui Maggie. Scotoci prin buzunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
astupați urechile... (Către DOAMNA CU VOAL.) Să vă dau puțină vată? E mult mai bine așa... DOAMNA CU VOAL: Știi ce? Mai slăbește-mă cu vata dumitale. BĂRBATUL CU ZIARUL: Ce strică să-ncercați? E mai bine. Tot se mai atenuează... (Către BĂTRÎNUL CU BASTON.) Să vă dau puțină vată? BĂTRÎNUL CU BASTON: Nu suport vată-n urechi. Niciodată n-am suportat așa ceva. BĂRBATUL CU ZIARUL: Vă obișnuiți imediat. BĂTRÎNUL CU BASTON: Nu te mai obișnuiești la bătrânețe. Decât să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]