4,413 matches
-
și Perse! Mi se părea că nu mai există alte literaturi vrednice de atenție. Mergeam la excelentul cenaclu al liceului "Cantemir", condus de doamna Aurelia Marinescu, și făceam o figură destul de jalnică etalîndu-mi simbolismul în mijlocul colegilor mei care auziseră de avangardă și chiar de Mircea Dinescu și Dan Verona. Eu trăiam pe altă lume. Colegii mei vehiculau nume stranii ca "Led Zeppelin", "Black Sabbath", "Uriah Heep", organizau formații de rock și "ceaiuri", pe când eu, rătăcit printre ei, incapabil să înțeleg nimic
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
încît nu rareori mă loveam cu umărul de stâlpi și de trecători. Nu știam nimic despre poet, cumpărasem pur și simplu cartea și o citeam, o devoram de fapt, cum făceam pe atunci cu toate cărțile. Obișnuit cu poezia de avangardă și știindu-i pe de rost pe idolii mei, Voronca, Vinea sau Stephan Roii, Doinaș îmi suna ciudat, nelocalizabil. Priveam articulațiile poemelor lui, enjambamentele atât de stranii, structura enigmatic-butaforică a baladelor cum aș fi studiat sub lupă o insectă fascinantă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
adevăr, în România începutului de secol, o asemenea imagine. Dar el n-a avut nici un cuvânt de spus în fața valului de modernism care, din anii '20, a devenit singurul limbaj înțeles de mediile culturale din țara mea. Modernismul propriu-zis, împreună cu avangardele și suprarealismul, constituie nouăzeci de procente din literatura care s-a scris în acest secol în România. Proust a fost adulat, Papini a fost zeificat, Joyce a fost cultivat și contestat cu pasiune, Faulkner a fost imitat până la exces. Avem
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
despre Casa ta a Poporului. Despre câinii tăi, copiii tăi de pe străzi, țiganii tăi. Mîndrește-te cu disidența ta din perioada comunistă. Lasă-ne pe noi să scriem despre dragoste, moarte, fericire, agonie și extaz. Lasă-ne pe noi să facem avangardă, să inovăm, să respirăm normalitate culturală. Singura ta șansă e să exprimi mica ta lume exotică la o mică editură care, eventual, te-ar putea, aici, la noi, accepta. Fiindcă, în definitiv, cui îi pasă? Pe cine interesează? Ai de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
evreii din România, perioada dintre cele două războaie mondiale, când ghetoizarea și persecuțiile consonau cu tragedia nazistă, ghetoul evreiesc a produs o bruscă și neașteptată resurecție a libertății. Aici s-a scris cea mai curajoasă și mai inspirată literatură de avangardă, aici s-a produs, prin dadaism, constructivism și suprarealism, o descătușare a libertății interioare a ființei umane, a dreptului de a contesta, a nevoii de a înnoi. Tristan Tzara, Benjamin Fundoianu, M. Blecher, Gellu Naum, considerați printre cei mai mari
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
problema privind ceea ce este mai important în politica mondială nu este rezolvată oferind o listă a celor mai puternici actori și relații, ci cercetând cauzele inegalităților de putere și de oportunități între ființele umane și identificând mișcările politice care reprezintă avangarda luptei împotriva acestor asimetrii mișcări care nu sunt la fel de puternice precum statele dar, în analiza lui Cox, sunt mult mai importante decât ele datorită valorilor pe care încearcă să le realizeze (pentru aprofundare, a se vedea Capitolele 5 și 6
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Obstacolul umanist / 136 Kant prin ochii lui Castelli / 140 Cartea a II-a Mitul artei / 155 Capitolul V Spirala fără sfârșit a istoriei / 157 Un cuvânt-ripolin / 159 Miza unui articol hotărât / 161 Așa mamă, așa fiică / 164 Refolosirea unei vechituri: "avangarda" / 166 Casa scării / 169 Capitolul VI Anatomia unei fantome: "arta antică" / 179 "Arta greacă": o halucinație colectivă? / 182 Chestiuni de vocabular / 185 Motivul unei absențe / 194 Cazul roman / 197 Ecoul creștin / 200 Capitolul VII Geografia artei / 203 Peisajul absent / 205
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
toată munca, opera se impune de la sine. Zâmbetul indulgent al lui Castelli se transformă aici în sarcasm. Ca și cum i s-ar fi adus opere gata făcute, ciocârlii deja fripte și bune de servit. De parcă el, inventator a patru sau cinci avangarde succesive, n-ar fi fost decât chelnerul acestor domni. Vasăzică era numai o umbră în acest teatru? Nu el a creat creaturile, el și toți profesioniștii artei contemporane? A-i socoti intermediari pasivi între opere și public, și nu actori
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ceea ce noi numim artă, nu ocupă, în istoria Occidentului, decât patru sau cinci secole. Scurtă paranteză. Secolul XX s-a caracterizat prin repunerea în cauză a normelor estetice moștenite din cel precedent, a clivajelor artă populară/artă de elită, kitsch/avangardă etc. El a procedat, cu un cuvânt al lui Harold Rosenberg, la "de-definirea" artei. S-au reciclat ori s-au înghesuit în acest sac tot fel de absurdități, exotisme sau deșeuri pe care predecesorii noștri le lăsau să zacă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
n-ar fi existat fără ideea unui progres al acestei arte de-a lungul secolelor" (E.H. Gombrich). Fiecare artist înscriindu-se într-o succesiune liniară, locul fiecăruia avea, mai mult sau mai puțin, valoare de rang. Până de curând, superstiția "avangardei" și a "noului" preschimbă în snobism profan simplismul religios al acestei linii drepte. Tema aparent opusă a decăderii și a "morții artei" ține de același postulat, cel al "Artei în mișcare". Și în mișcare este și acum. Încotro merge Arta
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
universal, general, rațional. Judecata estetică succede atunci emoției estetice. Odiseea cu sens unic nu este repetabilă, nici istoria artei nu se mai întoarce. În ambele cazuri, ordinea timpurilor funcționează ca judecată de valoare, cronologia este o axiologie. Refolosirea unei vechituri: "avangarda" Filosofii Progresului din secolul al XIX-lea sunt respinși cu ușurință de minți luminate care totuși îi transpun zi de zi în judecățile lor de gust. Aceiași esteți care ironizează naivitățile iacobine au preluat ca atare metaforele luptei artistice născute
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
luptei artistice născute în elanul Revoluției franceze (Stendhal, 1824: "Opiniile mele în pictură sunt cele ale extremei stângi"). Duelul Ingres-Delacroix, linie contra culoare, confrunta atunci autoritatea și libertatea, adică Vechiul Regim și Revoluția 55. Aceiași oameni care recuză noțiunea de avangardă politică își însușesc influența ei imagistică. Nu un socialist francez, discipol al lui Fourier, Gabriel-Désiré Lavedan, a transportat în 1845 în artele frumoase această metaforă militară, calchiată de fapt pe modelul, modern pe atunci, al căii ferate? Istoria este o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
însușesc influența ei imagistică. Nu un socialist francez, discipol al lui Fourier, Gabriel-Désiré Lavedan, a transportat în 1845 în artele frumoase această metaforă militară, calchiată de fapt pe modelul, modern pe atunci, al căii ferate? Istoria este o șină, iar avangarda, locomotiva cu aburi care trage vagoanele. Dintre cele două surori retro, doar cea mică rămâne "la modă" supraviețuire oarbă a utopiei pașoptiste într-un sfârșit de secol dezabuzat care se mândrește că repudiază orice utopie. Demistificarea lumii să fi ocolit
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Într-o lume a artei obsedată de o structură mentală de așteptare, suntem pre-cutare sau post-cutare și, așteptând Seara cea mare, în lipsa Parusiei, noutatea și superioritatea sunt sinonime. Sunt mai bun decât tine pentru că vin după tine. Pentru ca ideea de avangardă să aibă un sens, ar trebui să se poată reduce înlănțuirea formelor artistice la o secvență cumulativă de soluții din ce în ce mai adecvate, date succesiv aceleiași probleme, de-a lungul unui vector pe care, cu cât am avansa, cu atât am fi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
soluția precedentă. Evident, dacă istoria unei arte face să se schimbe pe parcurs problemele pe care și le pune, ideea consolatoare se năruiește și fiecare școală, fiecare pictor, fiecare tendință trebuie s-o ia de la început. Fiecare devenind propria-i avangardă, nu mai există deci avangardă, în lipsa unui front și a unei ariergărzi comune tuturor. Cum se poate explica faptul că "arta de avangardă" a supraviețuit, paradoxal, "partidului de avangardă"? Fără îndoială, prin reinvestirea unei moșteniri ideologice a secolului al XIX
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
unei arte face să se schimbe pe parcurs problemele pe care și le pune, ideea consolatoare se năruiește și fiecare școală, fiecare pictor, fiecare tendință trebuie s-o ia de la început. Fiecare devenind propria-i avangardă, nu mai există deci avangardă, în lipsa unui front și a unei ariergărzi comune tuturor. Cum se poate explica faptul că "arta de avangardă" a supraviețuit, paradoxal, "partidului de avangardă"? Fără îndoială, prin reinvestirea unei moșteniri ideologice a secolului al XIX-lea în condițiile informative ale
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și fiecare școală, fiecare pictor, fiecare tendință trebuie s-o ia de la început. Fiecare devenind propria-i avangardă, nu mai există deci avangardă, în lipsa unui front și a unei ariergărzi comune tuturor. Cum se poate explica faptul că "arta de avangardă" a supraviețuit, paradoxal, "partidului de avangardă"? Fără îndoială, prin reinvestirea unei moșteniri ideologice a secolului al XIX-lea în condițiile informative ale secolului XX. Anexarea lumilor artei de către urgența publicitară a reactivat superstiția noului. Sfera actualității, în care orice "ultimă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
tendință trebuie s-o ia de la început. Fiecare devenind propria-i avangardă, nu mai există deci avangardă, în lipsa unui front și a unei ariergărzi comune tuturor. Cum se poate explica faptul că "arta de avangardă" a supraviețuit, paradoxal, "partidului de avangardă"? Fără îndoială, prin reinvestirea unei moșteniri ideologice a secolului al XIX-lea în condițiile informative ale secolului XX. Anexarea lumilor artei de către urgența publicitară a reactivat superstiția noului. Sfera actualității, în care orice "ultimă știre" o declasează și devalorizează pe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pierde azi valoarea comercială), a venit în ajutorul lumii defuncte a utopiei sociale pentru ca, pornind de la un quiproquo, să restabilească modernitatea ca diferență și ruptură. Doar că a schimbat semnul. Din mesianică, a devenit mediatică. Astfel că ideea romantică de avangardă, odinioară semn de rebeliune și stindard al blestemului, funcționează acum invers, ca mijloc de inserție și promovare socială. Ceea ce dă valoarea, inclusiv comercială, a unei informații este noutatea ei. Și, cum spune Arman, astăzi "artistul este un informator". El trebuie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
gradul al doilea la adresa cromolitografiei (care este omogenă, substituibilă și previzibilă). Se cunosc deja paradoxurile și impasurile specifice pentru ceea ce Octavio Paz numea "tradiția noului". Într-adevăr, ce se alege de distanțarea de normă în lipsa normei? Cum se poate distinge avangarda de kitsch, când grosul trupei face avangardă? Fără un clasicism cu care să contrasteze (învățământ, corpus, canon și concurs), contestația se dislocă în dezordine. Pe de altă parte, multiplicarea neobișnuitului precipită o înnoire a formelor și procedeelor; de unde precaritatea inovațiilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
omogenă, substituibilă și previzibilă). Se cunosc deja paradoxurile și impasurile specifice pentru ceea ce Octavio Paz numea "tradiția noului". Într-adevăr, ce se alege de distanțarea de normă în lipsa normei? Cum se poate distinge avangarda de kitsch, când grosul trupei face avangardă? Fără un clasicism cu care să contrasteze (învățământ, corpus, canon și concurs), contestația se dislocă în dezordine. Pe de altă parte, multiplicarea neobișnuitului precipită o înnoire a formelor și procedeelor; de unde precaritatea inovațiilor, uzura prin saturația privirii și întoarcerea finală
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și lentoarea surdă a ciclurilor agricole. Omul grăbit al marilor orașe respinge răbdarea țărănească a muncii. Vitesse, paresse [viteză, lene], rima e bună. Să nu ne mirăm dacă "o lume fără țărani" va deveni "o lume fără artă". Hinterlandul și avangardele erau, poate, mai solidare decât credem. Ubicuitatea informației, dematerializarea suporturilor, viteza vehiculelor, aducerea tuturor lucrurilor pe ecran. O agricultură fără sol, la fel ca o limbă fără cuvinte, o monedă fără hârtie și un joc de golf fără gazon, își
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nici foame, nici teamă. Din punct de vedere economic, cinematografia depinde de televiziune, care depinde de publicitate. E logic ca imaginea publicitară să-și impună legea în fața predecesoarelor ei, pe care le întreține. În 1920, reclama a fost captată de avangardă; în 1980, avangarda e captată de publicitate 84. Delaunay se juca cu ea, însă Warhol, el însuși fost lucrător în publicitate, este jucat, pus în scenă de ea. Ea a devenit, între timp, mediatorul central. De unde puterea ei de captivare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
teamă. Din punct de vedere economic, cinematografia depinde de televiziune, care depinde de publicitate. E logic ca imaginea publicitară să-și impună legea în fața predecesoarelor ei, pe care le întreține. În 1920, reclama a fost captată de avangardă; în 1980, avangarda e captată de publicitate 84. Delaunay se juca cu ea, însă Warhol, el însuși fost lucrător în publicitate, este jucat, pus în scenă de ea. Ea a devenit, între timp, mediatorul central. De unde puterea ei de captivare și statutul de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vizuală, apoi conceptuală: "masele" sunt o abstracție improbabilă, iar Individul este concretul însuși, pivotul de diamant al piramidei democratice. Într-adevăr: un popor nu încape pe micul ecran. Cadrarea ar fi imposibilă. Revoluția? Teatru filmat, o sală în stil italian, avangarda pe scenă, poporul la parter. Nu este democrația cea de-a douăzeci și cincea imagine (cea pe care televiziunea o adaugă în fiecare secundă celor douăzeci și patru ale cinematografului)? Viteză, destindere, fiecare la el acasă, fără mirosuri urâte și cozi de așteptare. Între
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]