14,396 matches
-
forței de muncă se asigură că și beneficiile criminalilor sunt cel puțin la același nivel. Acolo unde există sau se poate crea o piață de cumpărători și vânzători interesați, oportunitățile nelegitime iau naștere în mod inevitabil, iar cei care caută azil și potențialii emigranți ilegali sunt adesea transportați prin criminalii organizați sau cu ajutorul acestora. Emigranții ilegali au în mod natural o valoare scăzută a pieței și se confruntă cu dificultăți rezultând direct din statutul lor ilegal, dar, asemenea emigranților legali, ei
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
am socotit că grupul nostru a ieșit din Germania (prietena noastră, fiica de ilegalist, mi-ar fi scos ochii dacă m-ar fi găsit). Și aici a început viața mea și a familii mele în lumea exilului, lupta pentru obținerea azilului politic și după șapte ani a cetățeniei Germane fără de care nu puteam îndrăzni să revin în vizită în România, a început lupta noastră pentru obținerea unei locuințe și a unui loc de muncă. Neavând nici o informație și nici o relație cu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
iar boierul și-a vândut casa și a plecat în Grecia. Zeci de ani casa a dus cu ea blestemul unei căsnicii nefericite, iar cei care cumpărau renunțau îndată. Era parcă blestemul unei case bântuite de fantome. A devenit apoi Azil de bătrâni și totul părea că se liniștise, însă lucrările de consolidare a clădirii au dat de intrarea într-o hrubă în care au găsit osemintele unei tinere împușcate în cap. Oamenii și-au dat seama că era vorba de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
casei, deoarece la vremea aceea autoritățile și legile nu au permis înhumarea într-un cimitir. Din acel moment și până când rămășițele Voicăi și-au găsit liniștea într-un cimitir creștin, fantoma Voicăi a însoțit aproape noapte de noapte bătrânii din azil. Își făcea apariția doar în vechiul salon de dans, devenit între timp salon de azil. Era o apariție caldă, liniștită, îmbrăcată în rochia de mireasă, prinsă între cele două lumi. Și astăzi „Casa cu stafii” din inima Brăilei este vizitată
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Din acel moment și până când rămășițele Voicăi și-au găsit liniștea într-un cimitir creștin, fantoma Voicăi a însoțit aproape noapte de noapte bătrânii din azil. Își făcea apariția doar în vechiul salon de dans, devenit între timp salon de azil. Era o apariție caldă, liniștită, îmbrăcată în rochia de mireasă, prinsă între cele două lumi. Și astăzi „Casa cu stafii” din inima Brăilei este vizitată și mereu în atenția amatorilor de senzațional și istorie veche. Întregul oraș este plin de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
totdeauna a revistelor românești, care, toate, se iluzionează ușor asupra interesului pentru citit al publicului nostru) avea să se simtă după primele zeci de nu mere; așa că revista, anunțată cu făgăduieli și primită cu Încre dere, ajunsese curând-curând refugiul sau azilul prea ospitalier al unei spețe de poligrafi, de scârțai scârțai pe hârtie, foarte primejdioși pentru așa zicând progresul culturii noastre, pe care l Întârzie [...]. Această pecingine a tuturor publicațiilor care nici nu-și plătesc colaboratorii și nici nu le oferă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
terminat!“. Întâlneam rar cerșetori, dar nici la ei nu mă interesa anii, ci faptul că erau puțini. Un tânăr drogat care cerșea nu era un milog, ci doar un drogat. La Haga, am locuit o lună întreagă vizavi de un azil pentru năpăstuiții lumii de toate vârstele. Am aflat că e un azil pentru străini abia după ce unul dintre pensionarii cu care m-am salutat câteva dimineți, așa cum ajungi să saluți oameni cu care te nimerești de mai multe ori în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ci faptul că erau puțini. Un tânăr drogat care cerșea nu era un milog, ci doar un drogat. La Haga, am locuit o lună întreagă vizavi de un azil pentru năpăstuiții lumii de toate vârstele. Am aflat că e un azil pentru străini abia după ce unul dintre pensionarii cu care m-am salutat câteva dimineți, așa cum ajungi să saluți oameni cu care te nimerești de mai multe ori în stația de tramvai, m-a invitat la el, la o cafea, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cafea, să stăm de vorbă. Era un african din Ciad, băjenit după o lovitură de stat militară. Un prinț sau cam așa ceva. Mi s-a recomandat ca nepotul colonelului Williams, dar nu m-a interesat ce putea să însemne asta. Azilul, care fusese cândva un hotel ieftin, avea cinci etaje și un hol foarte mare, pe înălțimea primelor două. La câteva zeci de mese, tot neamul de refuzați ai soartei, majoritatea vârstnici, jucau rummy, citeau reviste sau se adunau la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
îmi anunțase vizita într-un registru cu o zi înainte. Nu numai reguli scrise, ci și opreliști consimțite. Pensionarii cu vechime îi informau pe nou-veniți că olandezii erau exagerat de sensibili la bătrânețea străină și neîngrijită. În holul mare al azilului, puteai să cobori la o partidă de rummy în papuci, dar în stradă nu ieșeai decât cu pantofii lustruiți. Pe loc mi-am dat seama ceea ce mă contraria la înfățișarea celor câțiva cerșetori întâlniți ici-colo, prin locuri mai puțin circulate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
județ) și a avut de îndurat mari necazuri din cauza acelor persoane. Tot Pr. Rotaru a extins biserica, i-a făcut un nou turn, în care a adus clopote noi. El mai avea dorința de a construi în sat și un azil de bătrâni, dar boala și moartea aveau să curme toate aceste planuri nobile. Uneori se întâmpla ca Pr. Mihai să se enerveze, dar după o clipă el revenea, arătând ca un înger plin de bunătate și plângea zicând că aceste
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
nesperată. Într-o seară, în timp ce încuiam cu lacăt containerul conținând documentele secrete deja trecute prin pieptenele de oțel al mașinii de distrus secrete, Chef se apropie de mine stânjenit, cu lacrimi la colțul ochilor. Îmi spune că cererea sa de azil nu a fost acceptată și va trebui să părăsescă Elveția. Ca supremă dovadă de prietenie, mă întreabă dacă nu vreau să devin eu șef în locul său. Avantajul postului ar fi că nu ar trebui să faci mai nimic, îmi spune
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
îl formau. Au murdărit autocarul îngrozitor, căci au mâncat, băut și vomat tot timpul, reclamând zgomotos manele. Don' șofer, dă-ne manele, că doar nu suntem pocăiți. Toți vor să meargă în Elveția, pentru a cere un imposibil de obținut azil politic, urmând apoi să fie expulzați cu biletul de întoarcere plătit de elvețieni și suma de 500 de euro de persoană, ca ajutor de repatriere. Vor să doarmă de îndată ce s-a lăsat întunericul, sunt deranjați de luminile de veghe ale
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
am ajuns în fine la Lausanne, ceata s-a pierdut pur și simplu în natură, așa cum dispar furnicile în iarbă. Întrebau pe toată lumea cum fac să ajungă la "Vallorbé" (accent delicios pe ultimul e), acolo unde se afla centrul de azil de unde urma să fie expluzați cu bilet gratuit de întoarcere și bani de buzunar. 16 aprilie 2004 Cărți aduse în geamantan la Geneva. Tinerețile lui Daniel Abagiu de Cezar Paul Bădescu și O lume dispărută. Mărturii despre comunism, scrisă de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
împrumutată din fizica primilor ani de școală. Chiar dacă nu am făcut niciodată parte din ea și nu voi face niciodată parte din ea. 17 iulie 2005 Vizită de câteva ore la Belle-idée. Dincolo de numele atât de frumos, se ascunde un azil de bătrâni întins pe câteva hectare în afara orașului, o adevărată industrie a îmbătrânirii. Îl vizitez pe bunul meu prieten Dov N. originar din România. Este bolnav irecuperabil din cauza unei operații nereușite la creier. Și-a pierdut forțele. Omul a cărui
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Personalul de îngrijire este compus în imensa sa majoritate din africani și portughezi, care-i privesc pe sâcâitorii pacienți doar ca pe niște obiecte. Tare urât (răuspuneau țăranii mei din Bărăgan) se mai îmbătrânește astăzi în Occident. La întoarcerea de la azil, mă rătăcesc efectiv în cartierul Cologny poate cel mai șic și mieux habité cartier din Geneva. Cartier bogat, așezat, burghez din casă-n casă, din familie în familie, din moștenire în moștenire. Inundat de verdeață, cu vedere spre lacul Léman
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
N-aveați de unde să știți, dar următoarea întrebare chiar pe soțul dumneavoastră îl viza. A.R. Great minds think alike, știți vorba. Revin. Elveția, Lausanne. Un cuplu de români transfugi, stabiliți de multă vreme acolo, ne-au convins să cerem azil politic. S-au oferit să ne însoțească la poliție, ca să ne sprijine solicitarea cu garanția lor. Când am ajuns la poliție, era pauză de masă. Două ore. Două ore încărcate de destin. Ne-am dus toți patru la un restaurant
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
masă. Două ore. Două ore încărcate de destin. Ne-am dus toți patru la un restaurant de peste drum, ca să așteptăm acolo redeschiderea birourilor. La un moment dat, uitându-se la mine, soțul meu a declarat că renunță să mai cerem azil politic. Mi se făcuse rău. Se pare că eram lividă. Nu mai puteam vorbi. Soțul meu s-a temut că o să mă aibă pe conștiință. Închid paranteza acestei întâmplări și mă întorc la întrebare. Nici prietenia cu Federman, nici cea
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
pauza de masă a poliției ne-a decis destinul, am mai avut o încercare la Paris. Ne-am dus să consultăm Societatea Joint, care se ocupa cu ajutorarea evreilor din țările comuniste. Ne-au propus să ne ajute să cerem azil politic, iar pe mine m-au asigurat că voi fi înscrisă imediat la un curs de stenodactilografie în limba franceză și la un curs pentru telefoniste, iar după aceea, cu ajutorul lor, voi putea obține un post de secretară sau chiar
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cere tribunalului din Truro (Anglia) să i se acorde urgent divorțul de dl Lewis, cu care era căsătorită de 41 de ani, pentru a se remărita cu un „tânăr” de 78 de ani, de care s-a îndrăgostit fulgerător la azil. Rechizitoriu scurt al substitutului Houdot împotriva lui Chr. Laheurte, cel care și-a ucis pisica: „Cer o aplicare relativ severă a legii. Violența care se exercită asupra micilor animale e cu atât mai odioasă cu cât, practic, ele nu se
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
consacrat șantierului de la Canal, pe care îl slăvește, și Cronică de la câmpie (1955), ciclu nuvelistic cu subiect țărănesc tratat tot în viziune realist socialistă. În 1960 pleacă cu mașina în RDG, reușește să treacă în Berlinul de Vest, unde cere azil politic. Gestul său atrage măsuri punitive împotriva celor apropiați, arestarea părinților săi, a surorii sale, ca și a Henriettei Yvonne Stahl, reținerea în țară a fiicei sale. După revoluție a sprijinit prin intervenții în presă candidatura lui Ion Iliescu la
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
orice chip și să ai și tu o Monică. Tu mă ferești de viziunea acablantăde azi; tu mă ferești de gândul că aș putea vreodată să fiu singură, cu lucrurile mele vechi și pline de amintiri într’o odaie de azil... Eu aștept tropotul pașilor micuți și moi și râsul clar în camera mea de bunică; și tu, după plecarea mea, nu trebuie să rămâi singură. Tinerețea e victorie și victoriile au apusuri. Să nu crezi că sunt nefericită în astă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
scopiți de la est, husiți de la vest), expulzați de Bisericile creștine din jurul României, mai dogmatice și mai intolerante („mai bine organizate”, cum ar fi spus Culianu). „Religiile prigonite În acele țări - se spunea În programul pașoptiștilor moldoveni - au găsit pururea un azil sigur În Moldova.” În aceste condiții, nu este de mirare, de pildă, că un abate iezuit de la 1768 se arăta nemulțumit de faptul că, alungați din țările Înconjurătoare, „ereticii” și „schismaticii” Își găseau locul În Transilvania : „Ei s-au retras
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vicepreședinți, Saniel Kantar casier, Aron Pomârleanu, H.I.Leibovici, L.Rapaport, Zisu lerner, H.Salzberg, Iosub Malcaș membri. Instituțiile comunității au fost înființate în primii ani ai perioadei interbelice. Cele mai importante au fost: școala izraelito-română, grădina de copii, spitalul izraelit, azilul de bătrâni, Baia comunității. La 15 iunie 1909 „s-a pus piatra fundamentală la primul local de școală izraelitoromână pentru băieți și fete”. Directorul școlii era profesorul Mayer Herșcovici, iar printre cadrele didactice se numărau: Clara și Estera Marcus, Sally
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
președinte Aizic Sechter, vicepreședinte Iancu Veisman; secția cultului: președinte Marcu Kraft, vicepreședinte Ițcu Berariu; secția spitalului: președinte Aron Aizic, vicepreședinte Carol Cohn; secția asistență socială: președinte Iancu Weissman, vicepreședinte Moișe Kitlaru; secția Sacra: președinte Herșcu Ionas, vicepreședinte Inghel Moscovici; secția azilului: președinte Moișe Kitlaru, vicepreședinte Alter Dascălu. Despre evoluția principalelor instituțiile ale Comunității evreilor din Dorohoi se cunosc puține informații pentru anul 1937, însă existența acestora confirmă faptul că, evreii din conducerea comunității își asumau responsabilitatea de a administra și controla
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]