2,818 matches
-
versului lui B. El urmează atât tiparul poeziei populare, cât și al versului alb, într-o încercare, nu lipsită de farmecul melancoliei împăcate cu trecerea, de a aduce în peisajul liric câteva elemente specifice, de atmosferă și tonalitate, continuând lirica bănățeană interbelică, în linia lui Grigore Popiți și Constantin Miu-Lerca. SCRIERI: Lumina cântecului, Timișoara, 1986; Poeme, Reșița, 1993; Poeme Sânziene, Reșița, 1997; Îndestularea cu dor, Reșița, 1997; Oglinzi în inima pietrei, Reșița, 2002. Repere bibliografice: Olimpia Berca, Dintre sute de catarge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285524_a_286853]
-
Română (1960-1962), referent literar la Centrala Cărții (1962-1963). În 1963 este transferat la Craiova, de unde în 1967 revine în capitală, ca redactor la publicații ale armatei. Debutează cu publicistică în ziarul „Patriotul” din Arad (1948) și cu poezie în „Scrisul bănățean” (1952), iar editorial, cu volumul Puiul de moț (1954). A colaborat, mai ales cu versuri, la „Tânărul scriitor”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Steaua”, „Tomis” ș.a. De la poemul epic Puiul de moț, prolix, încărcat cu toate lozincile epocii, M. a trecut la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288310_a_289639]
-
al lui Dimitrie Țirioi, funcționar. Urmează Liceul „C. Diaconovici-Loga” din Timișoara (1932-1940) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1941-1945), devine prim-redactor la „Vestul” (1943-1944, 1945), scrie la „Vrerea” ș.a., fiind unul din animatorii vieții culturale bănățene. După război va fi profesor la țară, predând ulterior la școli generale și licee din Timișoara. Țărănist, o perioadă a fost deținut politic. În 1976 îi apare prima carte, Premise literare. Mai e prezent în „Scrisul bănățean” („Orizont”) și publică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290196_a_291525]
-
animatorii vieții culturale bănățene. După război va fi profesor la țară, predând ulterior la școli generale și licee din Timișoara. Țărănist, o perioadă a fost deținut politic. În 1976 îi apare prima carte, Premise literare. Mai e prezent în „Scrisul bănățean” („Orizont”) și publică volumul de versuri Anotimp interior (1980), câteva antologii și ediții. Premise literare reprezintă o încercare notabilă de reabilitare a culturii bănățene, prin care Ț. respinge ideea plasării Banatului în zona „provincialismului literar”. În prima parte a volumului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290196_a_291525]
-
fost deținut politic. În 1976 îi apare prima carte, Premise literare. Mai e prezent în „Scrisul bănățean” („Orizont”) și publică volumul de versuri Anotimp interior (1980), câteva antologii și ediții. Premise literare reprezintă o încercare notabilă de reabilitare a culturii bănățene, prin care Ț. respinge ideea plasării Banatului în zona „provincialismului literar”. În prima parte a volumului se face o incursiune în documentele ce atestă începuturile scrierilor românești din această regiune, unde tradiția cărturărească datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290196_a_291525]
-
contribuției unor scriitori ca Ioachim Miloia, Aurel Peteanu, Petru Sfetca, Pavel Bellu, Traian Russu-Șirianu, Alexandru Jebeleanu, Traian Liviu Birăescu, Virgil Birou, Ioan Stoia-Udrea, Anișoara Odeanu (despre care scrie în mod special). Ț. subliniază, de asemenea, rolul esențial în impulsionarea culturii bănățene jucat de Camil Petrescu, G. Călinescu, Lucian Blaga și Aron Cotruș, care au trăit o perioadă la Timișoara sau la Lugoj. Istoricul literar emite opinii legate de specificul local în poezie, de tendințele noi în lirică, iar în partea a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290196_a_291525]
-
mici, interpretative, apoi cele două chestionare - ALR I și ALR II - și volumul introductiv al acestuia din urmă. În paralel a girat editarea unei suite de tomuri din Noul atlas lingvistic român pe regiuni, dedicat graiurilor românești maramureșene, transilvănene și bănățene. Spiritul muzeiștilor, caracterizat prin interdisciplinaritate, deschidere culturală, probitate științifică și, nu în ultimul rând, prin umor, nu a încetat să călăuzească și munca istoricilor literari formați la aceeași școală. Într-o epocă de cruntă represiune, poetului Lucian Blaga i s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287562_a_288891]
-
1953. 39. Ion Bălan - Nuvelele lui Aurel Martin. În: Viața românească, nr. 7, iul.: „Pentru cititorii Almanahului literar de la Timișoara, nuvelele lui Aurel Martin și nuvelele recent apărute în volum, la E.S.P.L.A, sunt cunoștințe mai vechi, deoarece la Scrisul Bănățean tânărul scriitor își desfășoară ucenicia sa literară, remarcându-se prin câteva schițe, povestiri și nuvele izbutite. Trei dintre cele mai reușite nuvele ale lui Aurel Martin: Grânele, Pământ în luncă și Fântâna cu apă vie, sunt strânse acum într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
oarecari însușiri, dar lăudăros, egoist și ambițios, care însă în fața frumuseții morale a lui Andrei ne apare meschin și josnic. În versiunea apărută în volum, autorul a încercat să îndrepte aceste lipsuri ale nuvelei manifestate în textul publicat în Scrisul Bănățean. Dar încercarea a rămas o simplă încercare. Dintr-o comoditate unită cu o lipsă de experiență și o cunoaștere limitată a vieții, autorul nu a adâncit munca de refacere a nuvelei. Dacă tânărul scriitor Aurel Martin va aprofunda mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ziduri să dureze, de neclintit,/ între noi și răsărit!” Într-un Cântec de slavă, inserat firesc printre psalmi, poetul se recunoaște urmaș al tuturor conaționalilor săi, în sângele lui sălășluiesc „tăietorul de păduri din Maramureș”, moțul „cu gând de jăratic”, bănățeanul „iute și gureș”, moldoveanul „cu mers domol”, olteanul „cu văz de pârjol”, ciobanii „solari” din Tesalia și Pind, „pădurarii de foc” ai Timocului, „cosașii năpraznici” din Craina. „Imperialismul” lui C., observă I. Negoițescu, „nu depășește hotarele Daciei ideale”, având totodată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
linia marilor tradiții moderniste (simbolism, expresionism, suprarealism), poetul nu se poate sustrage chemării timpului său, lăsându-se profund marcat de ceea ce se va numi postmodernism. Dacă se adaugă la toate acestea prezența unei subtile, însă tenace influențe folclorice (de sorginte bănățeană), rezultă o poetică originală, alimentată din surse diverse. De altfel, A. cultivă cu stăruință o stilistică a paradoxului, a ezitării între afirmație și negație, întemeiată pe strategia absorbirii eterogenului în omogen (un ciclu se intitulează chiar Zona contrariilor). Meditația gravă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
tradiție populară culeasă în Gura Văii de lângă Porțile de Fier, după care munții din miazănoapte și miazăzi de Porțile de Fier erau uniți, obligând Dunărea acelui timp să ia alt curs. Dar cea mai interesantă este informația culeasă din comuna bănățeană Maidan, care spune: Am auzit din bătrâni că pământul, care-l locuim noi, ar fi fost o mare de apă, și numai la munți au locuit niște oameni sălbateci, pe care i-au bătut strămoșii noștri și ne-au așezat
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
în Redacția programului în limba română de la Radio Novi Sad. În 1970 obține licența la Facultatea de Filologie a Universității din Belgrad, specialitatea limba și literatura română. Își ia doctoratul în filologie cu teza Normă și dialect în limba scriitorilor bănățeni de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, susținută la Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1979). Din 1974 este lector de limba română la Facultatea de Filosofie din Novi Sad, unde parcurge treptele universitare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287954_a_289283]
-
având în sprijin o curată limbă românească. Proza scriitorilor români din Voivodina (1986) propune cercetarea operei a zece autori care au publicat între 1945 și 1985, întreprinsă dintr-o perspectivă lingvistică și stilistică. SCRIERI: Normă și dialect în limba scriitorilor bănățeni de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, Novi Sad, 1980; Proza scriitorilor români din Voivodina, Pancevo, 1986; Cugetări, postfață Ștefan N. Popa, Novi Sad, 1996; În amurg. Memorii, confesiuni, însemnări de călătorie, Timișoara- Pancevo, 2002
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287954_a_289283]
-
aur în piele de taur. Ghicitori, îngr. și pref. Radu Niculescu, București, 1975; Sergiu G. Moraru, Ghicitori, Chișinău, 1980. Repere bibliografice: Gaster, Lit. pop., 224-250; G. Pascu, Despre cimilituri, I, Iași, 1909, II, București, 1911; Lucian Costin, Studii asupra folclorului bănățean, vol. III: Ghicitorile bănățene, Craiova, 1941, 1-65; Ist. lit., I, 190-193; Monica Brătulescu, Ghicitoarea, elemente de structură stilistică, REF, 1965, 5; Gh. Vrabie, Din limbajul poetic al cimiliturii, RITL, 1966, 2; Ovidiu Papadima, Literatura populară română, București, 1968, 231-344; Gh.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287258_a_288587]
-
taur. Ghicitori, îngr. și pref. Radu Niculescu, București, 1975; Sergiu G. Moraru, Ghicitori, Chișinău, 1980. Repere bibliografice: Gaster, Lit. pop., 224-250; G. Pascu, Despre cimilituri, I, Iași, 1909, II, București, 1911; Lucian Costin, Studii asupra folclorului bănățean, vol. III: Ghicitorile bănățene, Craiova, 1941, 1-65; Ist. lit., I, 190-193; Monica Brătulescu, Ghicitoarea, elemente de structură stilistică, REF, 1965, 5; Gh. Vrabie, Din limbajul poetic al cimiliturii, RITL, 1966, 2; Ovidiu Papadima, Literatura populară română, București, 1968, 231-344; Gh. Vrabie, Folclorul, București, 1970
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287258_a_288587]
-
Méliusz József figurează cu evocarea Năpraznica moarte a lui Gh. Doja, Stoia-Udrea are studii despre răscoalele țărănești din Banat în secolul al XVIII-lea, protestatar fiind și poemul său Cântecul uzinei, text ilustrativ de altfel și pentru evoluția unui expresionism bănățean (prezent și în Lume fără cer, Cartea minelor, din care ample fragmente vor apărea în ultima serie a publicației). Stoia-Udrea își publică în V. „poemul comemorativ” Veacul de foc, reprezentat la Teatrul Național din Timișoara. Se discută democrațiile occidentale, „literatura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290658_a_291987]
-
1959). Între timp va absolvi și Școala de Literatură „M. Eminescu” (1955), fiind concomitent redactor la Studioul Cinematografic „Al. Sahia” și reporter la săptămânalul „Albina”. Debutează cu versuri la „Tânărul scriitor”, în 1953. Publică în „Contemporanul”, „Luceafărul”, „România literară”, „Scrisul bănățean”, „Viața românească” ș.a., precum și în reviste din străinătate (Grecia, Italia, Japonia, Iugoslavia, Noua Zeelandă, SUA, Ucraina, Ungaria). Prima ei carte e o culegere bilingvă, Entre nous, le temps - Între noi, timpul, apărută în 1975 la Paris, în Editura Saint-Germain-des-Prés. Volumele care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]