KorAP: Find »[drukola/base=bănui & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...112 113 114 ...472 >

11,781 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

avea rost să piardă vremea cu asemenea lucruri, acum trebuia să se concentreze la altceva. Mai avea o problemă mare cât roata carului. În toată alergarea lui nebună prin pădure, se dezorientase. Nu mai știa unde este tabăra țiganilor zlătari. Bănuia vag direcția în care ar fi trebuit să meargă, dar nu era de loc sigur. Nici nu era de mirare că se rătăcise, întunericul și negura jucaseră un rol foarte important. Se temea și de cei care erau pe urmele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
brun-închis, de formă romboidală, alungite. Nu se poate să nu le vezi. Urmărește în special granulele nedizolvate complet, deasupra lor ai să le observi. Sunt acolo, se văd foarte clar, spuse Ileana veselă. Am avut dreptate, e sânge așa cum am bănuit. De om? Asta nu mai știu. N-am făcut decât să punem în evidență hemoglobina, ceea ce ne indică că petele sunt de sânge și nu de suc de roșii ori altă substanță necunoscută. Pentru a afla dacă sunt de origine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
fac, îi spun? se întoarse Calistrat spre Ileana. Odată și odată tot va trebui s-o faci. Ce mai contează? Acum ori mai târziu, tot aia e. Spune-i! Cum, și tu știi? izbucni Cristian, supărat la culme. La început bănuiam numai, dar am căpătat certitudinea abia când am fost în pădure alaltăieri și am găsit bocancii aceia puturoși. Asta-i culmea! Mai rămâne să aflu că și taică-tău era la curent împreună cu toți cetățenii din Baia de Sus. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
fost în pădure alaltăieri și am găsit bocancii aceia puturoși. Asta-i culmea! Mai rămâne să aflu că și taică-tău era la curent împreună cu toți cetățenii din Baia de Sus. Ce-i asta, o conspirație? Nu, tata nici nu bănuiește măcar. Numai noi doi cunoaștem adevărul, spuse Ileana privind în jos, Moș Calistrat și cu mine, iar acum, tu vei fi al treilea. N-o să creadă dacă-i spun, rosti sceptic Calistrat, sunt convins că e prea devreme. Lasă-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
O arătare plăsmuită de închipuirea minerilor aflați singuri în întunericul din subteran. Dar de ce i-au servit cei doi această informație? Vor să-l îndepărteze de soluționarea cazului? Nu, exclus. Cel puțin în privința Ilenei era absolut sigur, nu o putea bănui. Știa că ea crede cu tărie în superstiții, și deci se putea lăsa lesne pradă unei asemenea idei, dar Calistrat? El ce interes avea? Eh, probabil nici unul. Un bătrân în pragul senilității care își dă și el cu părerea. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
minute bune trecând puntea aceasta. Exact aceasta era întrebarea pe care voise inspectorul să o pună în momentul în care Calistrat începuse să vorbească. Băiete, înainte să trecem dincolo, trebuie să-ți mai spun ceva. Ai avut dreptate când ai bănuit că persoanele care au dispărut au fost ucise de cineva. Ai încercat să afli cine îi omoară și mai ales de ce. Trebuie să recunosc că ai făcut o treabă bună, te-ai apropiat destul de mult de adevăr. Numai că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ce se întâmplase dar, dintr-o dată, bestia îi putea vedea. Pentru prima oară în seara aceea se simțea în pericol. Din păcate nu știa ce să facă, cum să se apere. Prima reacție era să o ia la sănătoasa dar bănuia că ar fi fost o greșeală capitală. O sudoare rece prinse a i se scurge pe șira spinării, își strânse pumnii ridicând brațele și se lipi instinctiv de Moș Calistrat. No, cum e față în față cu bestia? îl întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
că nu te prea înțelegi cu toiagul. Ori, poate că nu-i așa? întrebă dintr-o dată bătrânul privindu-l în ochi. Oare bătrânul își dăduse seama că nu-i spusese adevărul în privința efectului pe care îl avusese toiagul asupra lui? Bănuia, cumva, că îi ascunsese ceva? Inspectorul preferă să lase întrebarea în suspensie, era mai bine decât să-i dea un răspuns direct. No, spuse Calistrat, văzând că Toma tace, poate că nu-i decât ceva trecător, o să mai încercăm. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
După câteva clipe însă constată că o lumină verzuie îi înconjura. I se părea că privește printr-un vizor de noapte de la un binoclu cu infraroșii. Nu-și dădea seama ce se întâmplă dar nu mai pierdu vremea căutând explicații. Bănuia că tot toiagul era de vină. După direcția în care se deplasau, Toma își dădu seama că se îndreptau spre drumul forestier. Coborau panta muntelui cu o viteză incredibilă. Alunecau pe lângă trunchiurile albicioase ale copacilor cu repeziciune. Inspectorul se strânsese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
minge de foc. Urmaseră apoi alte două rachete, plecate din același loc, care loviseră celelalte camioane din convoi. Șoferul lui Mihailovici oprise mașina frânând violent. Își privea înspăimântat șeful, așteptând de la acesta noi ordine. Mihailovici rămăsese încremenit de uimire. Chiar dacă bănuise iminența unui atac, nu se așteptase ca acesta să fie atât de violent și nimicitor. Dacă inamicii săi voiseră să-i transmită un mesaj, reușiseră cu prisosință. Îi era foarte clar, nu mai avea ce căuta acolo. Întoarce! reuși el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pe măsură. Așa îl găsise pe Boris Godunov, fost ofițer în trupele OMON. După destrămarea Uniunii Sovietice fusese lăsat la vatră și acum cam trăgea mâța de coadă pe la Chișinău. Deși nu voia să recunoască nici în ruptul capului, Mihailovici bănuia că acesta colaborase puțin și cu KGB-ul, după felul în care se purta și după relațiile pe care le avea mai peste tot. În orice caz, pe el nu-l interesa acest aspect, atâta timp cât omul își vedea de treabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
scape basma curată trebuia să dea impresia că totul este în regulă și cazinoul nu este pus în dificultate. Boris părăsise încăperea, îl vedea pe monitor stând în colțul sălii și șoptind discret ceva în urechea unuia din oamenii lui. Bănuia cam ce pune la cale, norocosul trebuia împiedicat să-și încaseze cec-ul. Respirând ceva mai ușurat se pregătea și el să părăsească camera de control. Mai aruncă o privire spre monitoare și simți că i se face rău. Ușile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mașină plecată din tabăra de jos. Atent și cu urechile ciulite, își continuă drumul în sus. Dorea să afle până unde urca drumul acesta dar mai ales de ce îl construiseră oamenii aceia. Deocamdată direcția în care mergea îl făcea să bănuiască că va ajunge la peștera vâlvei dar încă mai spera ca acest lucru să nu fie adevărat. Lumina dimineții începea să alunge umbrele nopții. Drumul era o rană în trupul muntelui, lamele buldozerelor mușcaseră adânc din sol. Bolovani și pietre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să continue. Nu sunt decât două cazuri acum, spuse într-un târziu Pop, dar mi-e teamă că lucrurile nu se vor opri aici. De data aceasta, cred că nu e vorba de simple dispariții. Deși nu am nici o probă, bănuiesc că avem de a face cu altceva. Da, cu ce? întrebă Cristian, curios să vadă ce explicație găsise Simion Pop la această nouă situație apărută. Pinforest-ul, firma care se ocupa cu exploatarea buștenilor din pădure a dat faliment și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să țină seama de întrerupere, lucrurile au început să stea exact pe dos. I-a atras atenția lui Mihailovici, tocmai în ideea că ceva nu este în regulă. Primea aceste date de la Boris Godunov, omul de încredere al acestuia și bănuia că se întâmplă ceva cu acesta. Suspecta chiar o încercare de înșelăciune din partea lui. Și ce a spus patronul? Pentru început s-a arătat mirat și l-a asigurat este vorba de o neînțelegere. Pe urmă, văzând că omul o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Pop, știa că în fața sa se află Boris Godunov, omul de încredere al patronului de la Pinforest. Grupul era deja urcat în camion, șeful deschise portiera și își făcu vânt în cabină, după care vehiculul porni spre poarta din deal. Inspectorul bănuia unde pleacă, drumul de acolo se sfârșea la peștera vâlvei. Nu credea că mai are mare lucru de făcut acolo, la tabăra muncitorilor. Voia să afle însă ce pun la cale basarabenii sus, la peșteră. Cu ani în urmă, Calistrat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
seară, când m-am întors acasă. Nu știu cum aflase de isprava noastră. Eu nu-i spusesem nimic iar ceilalți băieți s-au jurat că nici ei nu au făcut-o, pentru că fiecare dintre noi fusese pedepsit în seara aceea. L-am bănuit atunci pe Calistrat cel nebun, așa îi spunea lumea pe aici. Nu putea fi altcineva, numai el umbla prin munți tot timpul, era singurul care nu ținea seama de blesteme. În afară de el, nu mai îndrăznea nimeni să urce pe Muntele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
etanș. Așa cum negura nu putea ieși, la fel nici aerul de afară nu putea pătrunde înăuntru. Cu fiecare inspirație, consuma din puținul oxigen pe care îl mai avea. Nu știa dacă și bestia avea nevoie de aer ca să trăiască dar bănuia că nu, din moment ce supraviețuise atâta timp închisă în subteran. Urma să moară sufocat, acolo, lângă bestie. Nu-și dădea seama dar avea gura deschisă, în încercarea de a trage cât mai mult aer în piept. Se simțea amețit și era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
care se retrase tăcut lângă șeful său. Patronul de la Pinforest era de-a dreptul speriat. Avea fața lividă, neînțelegând ce se întâmplă cu el. Încă din clipa când îl văzuse dimineață pe Godunov, aducându-i pe cei doi, legați fedeleș, bănuise că lucrurile luaseră o turnură cu totul nefavo rabilă pentru ei. Nu se așteptase însă ca totul să se precipite cu o asemenea viteză. Și, mai ales, nu izbutea să priceapă cum de omul acesta, comisarul cel bătrân, șeful poliției

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
său. Aruncase în aer nu numai intrarea în peșteră ci și o bucată bună din versant. Mii de tone de stâncă se prăbușiseră peste gura peșterii, pecetluind-o pentru totdeauna, cel puțin așa spera el. Nimeni nu mai putea nici măcar bănui că acolo fusese cândva o mină. Până ce dăduse zăpada, desfăcuse și șinele de cale ferată, și le dusese la fier vechi. Cum se îndreptase vremea în primăvara următoare, ridicase un gard solid în jurul Muntelui Rău de care agățase plăcuțe ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282

jignire, ca și cum prin actul magic al atribuirii numelui său pruncului nou-născut, măcar că era sînge din sîngele lui, „Îi mîncau coliva“. Numai că pe atunci n-aveam cum să știu că el Își presimțea excrescența dubioasă În adîncul măruntaielor și că bănuia, poate chiar avea certitudinea, că În pîntece Îi Înflorea, ca dintr-un bulb, o necunoscută plantă otrăvitoare. Enciclopedia, Într-unul din paragrafele finale, relatează și despre desfășurarea ceremonialului Înmormîntării, numele preoților care i-au cîntat Prohodul, descrierea coroanelor, lista celor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
1893, Maestrul va răsfoi manuscrisul cu degetele sale ca niște clenciuri, constatînd Îngrozit că temerile-i fuseseră Întemeiate; doar greșelile ortografice de la pagina șaptezeci și doi fuseseră Îndreptate, În rest manuscrisul arăta neatins. Fu cuprins de căință (pentru că Înțelegea sau poate doar bănuia că dintr-un nefericit cetățean făcuse un hasid și mai nefericit, și-n acest caz nu mai exista remediu sau Întoarcere). Maestrul luă manuscrisul de pe masă și dispăru. Își va petrece o noapte Întreagă aplecat peste textul Drumului În Canaan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
una și ce era cealaltă (aici concepția sa se deosebea de cea a Maestrului), fiind vorba tot de valoare, că era morală sau poetică, și-n ultimă instanță doar o chestiune de abilitate sau șansă, o formă goală. Ben Haas bănui gîndul ascuns al discipolului său, căci cel numit Maestru deosebea Adevărul de Minciună și atunci se decise să-i dezvăluie ucenicului hotarul dintre esență și aparență. Îl va lua acasă la el și toată noaptea va căuta să-i explice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
din cărți bisericești și mistice În limbile germană, franceză și rusă. Trei din acele cărți aparținuseră, fără Îndoială, țarinei. Biblia În rusă, primul volum din Război și pace și cartea lui Nilus (ediția a treia, din 1917), pe care țarina, bănuindu-și inevitabilul sfîrșit, desenase zvastica, simbolul fericirii și binecuvîntării Domnului. 6. Surprinzătoarea descoperire a Conspirației, cu zvastica desenată de mîna binecuvîntată a Împărătesei, a Însemnat pentru mulți o revelație. După mărturia ofițierilor englezi din armata lui Denikin, se va lansa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
cu cele șapte peceți ale tainei, se cerea să aibă șiretenia vulpii, sprinteneala pisicii și inima vidrei. Surse franceze susțineau că manuscrisul ar fi fost adus din Alsacia (ori Nisa) de către o femeie de la iubitul ei care dormea somnul justițiarului, nebănuind că tainicul său vis despre stăpînirea lumii va fi curînd adus la cunoștința omenirii oarbe și surde. Conform declarației lui P. Petrovici Stepanov, fost procuror al sinodului moscovit, fost consilier de palat etc., declarație dată sub jurămînt În 19 aprilie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]