5,357 matches
-
vârsta, a zis Barb. Nu știu, am zis. Speram la un sfat mai practic. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Thewalshes 1@eircom.net Subiect: „Rezultate!“ Dragă Anna, Sper că o duci bine. Ei bine, am „încolțit-o“ în sfârșit pe bătrână. Am luat pozele la partida de golf și nu o cunoștea nimeni, dar „am dat de aur“ la partida de bridge. A identificat-o Dodie McDevitt. Culmea, a recunoscut-o mai întâi pe Zoe. A zis: —Asta e Zoe O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
bine să-mi fac nevoile, dacă tot eram acolo. Apoi m-am strecurat pe hol și am deschis ușile celor patru dormitoare, cu aparatul foto în mână. Nu era nimeni în nici unul din ele. Unde naiba erau Racey și Detta? Bătrâna mă aștepta jos. Ea: Gata? Eu: Gata. Ea: E o pacoste, nu-i așa? Să nu te țină vezica. Eu: Așa e, cu siguranță. Ea: Dar chiloții de protecție împotriva incontinenței sunt grozavi. Vrei un biscuit? Trecem în bucătărie, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să înjure ca un birjar în poartă. —Vino, zice. Mergem s-o vedem pe baborniță. Pe loc, am mers cu mașina până acolo. Am sunat la ușă și Zoe a început să latre, apoi deodată s-a oprit. Trebuie că bătrâna ne-a văzut prin vreo crăpătură și a hotărât să se dea plecată de-acasă. De Zoe îmi pare rău. Încuiată pe undeva cu un căluș. Cu o șosetă sau poate o „bandană“. S-ar putea sufoca. Helen i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
seara, se îndesiră abia în zori. Doar atunci începu să geamă destul de tare ca să se facă auzită. Taică-meu dădu fuga la vecinul nostru Hamza, bătu darabana în ușa acestuia și-l rugă s-o înștiințeze pe mama sa, o bătrână plină de demnitate, cucernică și foarte îndemânatecă, în legătură cu iminența nașterii. Aceasta sosi câteva minute mai târziu, învăluită toată în alb și aducând un lighean cu margini largi, un ștergar și un săpun. Se spunea că avea mână norocoasă și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
gărzi îi strigă să se care, dar stăpânul îi făcu semn să tacă. Avea nevoie să-și refacă reputația în ținutul acela pe care-l prădase. Scoase din pungă câteva monede de aur și le întinse ostentativ, așteptându-se ca bătrâna să-și deschidă palmele căuș spre a le primi. Cât ai clipi, cerșetoarea îl apucă pe Zeruali de încheietura mâinii și-l trase cu putere. Acesta căzu de pe cal, doar piciorul drept rămânând agățat în scara șeii; trupul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îmbrăca sobru. Și, pentru a iniția această nouă înfățișare, trebuia, decise el, să-și însoțească bunica în oraș să-și cumpere o proteză nouă, căci, de curând, Ammaji hotărâse că viața ei nu era completă fără așa ceva. — Uită-te la bătrâna Shantiji, spunea ea. N-are nici un fel de probleme când mănâncă. Familia ei are grijă de ea. În fiecare an îi cumpără o proteză nouă. Așa cum spuneam, au grijă de ea. Ai văzut cum a crăpat osul ăla și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
e într-adevăr o chestie. Chiar sub nasul meu șerpuiește un miracol gol-goluț, și eu plătesc la greu să discut cu Dawn îmbrăcată cu rochia ei. — Sunt vârât în pornografie, am spus. Până peste cap. — Interesant. — Doriți un alt scotch? Bătrâna jandarmă, patroana vârâtă în centura ei medicală, se ivi cu restul pe care mi-l datora. — De ce nu, am spus. — Doriți să-i mai oferiți și lui Dawn ceva de băut? — Doamne. Da, bine - adu-i. Ești englez, John? mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
simțit că mă cocoșez. M-am întors încet. Am spus: — Cât mă costă să nu te mai apropii de mine zece minute? Spune-mi, am rugat-o eu. Dar pe lângă asta i-am mai zis o grămadă de alte chestii. Bătrâna s-a ținut bine. Avea o experiență bogată. I-am oferit spre vizionare fața mea întreagă, și e vorba de o față care de obicei le lasă late pe toate, o față mare și cenușie, un adevărat șantier arheologic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu lumina lui rece și cerul contorsionat încă de nestatornicia vremii. Apoi iunie, vară, o ploaie subțire și acidă, ca apa împroșcată de roțile unei mașini, și fără nici un strop de cer, fără nici un strop de cer. Londra e o bătrână cu respirația grea. Dacă o asculți, poți să auzi cum gâfâitul astmatic îi mănâncă plămânii. Nesuferita Londră. Până și mumele ei atârnă ca o piatră de moară. Uneori, când merg pe stradă - trebuie să mă războiesc cu vremea. Atunci mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vedea împărăția Domnului. — Hă? — Biblia, moșule. A citit-o vreodată? — Da. Am citit-o. — Spunk e foarte credincios. Pustiu’ e un sfânt, știai? Își face de lucru prin spitale, se duce la șantierele de construcții din Bronx. Banii pe care bătrână-su nu-i aruncă pe femei și cai de curse, Spunk îi dă pentru acte de caritate. — Rămâne cum am stabilit. Alt scrântit. — Avem nevoie de el. Tare mai avem nevoie de el. Cu el distribuția e gata E perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu o nesiguranță demnă, cu fața transfigurată înălțată spre tavan, cu mâinile adunând și oferind revelațiile pe care zeii le împart frățește. Ca toate stelele de cinema, Lorne nu era prea înalt (ceea ce era legat de prezența condensată, concentrată) dar bătrâna mătărângă era în formă bună, ceea ce nu se putea nega, cu strălucirea de bronz și argint a tuturor roboților americani. Da, asta e: ăsta nu e om, îi tot spun eu, e un robot vechi, sărit de pe fix, tot numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ia, am spus eu. — Ce? Au. Lasă-mă. vreau să văd nunta regală la televizor. — Și pe tine. — Cară-te! — Cară-te tu! Ah, fir-ar al dracului, am spus eu și am coborât la Butchers’s Arms. Era o bătrână care locuia într-o casă. Într-o zi, trei băieți negri și două capete rase au dat buzna peste ea. Au rupt-o în bătaie, au violat-o și i-au furat toți banii. Când băiatul bătrânei a venit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Arms. Era o bătrână care locuia într-o casă. Într-o zi, trei băieți negri și două capete rase au dat buzna peste ea. Au rupt-o în bătaie, au violat-o și i-au furat toți banii. Când băiatul bătrânei a venit cu caraliii, unul dintre negri mai era încă în pat și dormea. Băiatul avea șaisprezece ani. Fiul avea șaptezeci și doi. Bătrâna avea optzeci și nouă, și locuia de una singură în ogeacul ei... O căpetenie arabă a fost omorâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
peste ea. Au rupt-o în bătaie, au violat-o și i-au furat toți banii. Când băiatul bătrânei a venit cu caraliii, unul dintre negri mai era încă în pat și dormea. Băiatul avea șaisprezece ani. Fiul avea șaptezeci și doi. Bătrâna avea optzeci și nouă, și locuia de una singură în ogeacul ei... O căpetenie arabă a fost omorâtă. Dintr-o dată, conform unui articolaș din Morning Line, Orientul Mijlociu a devenit mai exploziv ca niciodată și pacea lumii e serios amenințată. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din nereușitele lui bancnote de cinci lire se mai află încă înrămată deasupra barului de la Shakespeare. Arată groaznic. Ca un prosop de față. Chiar tatăl meu are un cazier încărcat, un precedent realmente util - mira-m-aș să existe în bătrâna Londră pârnaie pe care Barry să n-o fi văzut niciodată pe dinăuntru. Fat Paul a trecut pe acolo pentru vătămare corporală, răni încă vizibile și urâte. Eu am petrecut nopți de suferință prin închisorile locale (beție și scandal, tulburarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
parcă din consistență: miroase a bătrânețe și a singurătate, a amintiri erodate și deformate în urma invocărilor succesive. Pe măsură ce „artificii”alizarea și eroziunea devin tot mai rapide, tremurul nuanțelor intrând unele în altele și toate în albul pânzei ating și mâna bătrânei, care începe să-și întindă degete nenăscute încă pe deplin...falangă lungindu-și falangă, lungindu și falangă, lungindu-și unghii.... Lipsa de lumină aruncă umbrele ca niște falduri pe tabloul suspendat în semiobscuritate și, în mod surprinzător, această piele ridată
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
tocmai s-a terminat. Praful s-a așezat demult pe drum, dar vântul continuă să-i aducă, cu intermitențe, glasurile celor mici, venind de departe. Zgomotele domestice, bâzâitul automobilelor, lătrăturile - deși vii - pătrund ca sunete fade și molatice în urechea bătrânei; vocea nepoților străbate tenebrele și ajunge până la ea. Atunci realizează pupila-i ostenită că nimic din solitudinea ei tragică n-o să oprească lumea în loc si că tot ce ia rămas e puțină puritate goală... ....capătă brusc curaj, străbate strada cu
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
ceva sec și rău, o mică doză delicată de oroare: nu trăiește, dar nici nu este neînsuflețită... se mulțumește să arunce o privire glacială cerșetoarei care i-a deranjat destinul venusian, după care pășește mai departe, spre alte culmi olimpiene. Bătrâna cerșetoare rămâne prostită în mijlocul drumului, cu brațele-i suspendate în aer, a pomană... statuile vin și pleacă - ca poze într-un album - au încetat să mai simtă alunecarea, atingerile timpului... și gologanul refuză să se-arate...o fi din cauza soarelui
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
ale unor încăierări . La un moment dat, trecătorii se opresc și încep să‐ l admonesteze pe individul respectiv, peste măsură de nerușinat și agresiv. Pentru că gesturile lui, cu care își însoțea înjurăturile, anunțau că este gata să o lovească pe bătrână. La admonestările oamenilor adunați acolo, el începe să râdă ca un idiot și să arate spre bătrână, zicând: ce, îi luați apărarea unei molii? Iată molia, asta‐i o molie, paștele mamei ei ... Când el termină, în pauza scurtă, în
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
respectiv, peste măsură de nerușinat și agresiv. Pentru că gesturile lui, cu care își însoțea înjurăturile, anunțau că este gata să o lovească pe bătrână. La admonestările oamenilor adunați acolo, el începe să râdă ca un idiot și să arate spre bătrână, zicând: ce, îi luați apărarea unei molii? Iată molia, asta‐i o molie, paștele mamei ei ... Când el termină, în pauza scurtă, în tăcerea care se lasă acolo, bătrânica spune încet: eu sunt mama lui! și pe obrazul ei uscat
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
seama. Știi în ghearele cui ai căzut? Se prăpădea de râs la propria-i glumă ininteligibilă. Vultur-în-Zbor i-a cântat în strună: — Continuă. Spune-mi cine este. — Păi, dragule, c’est la Femme-Crampon. Femeia crampon. Sau, cum ai zice tu, Bătrâna Mării! Băbătia în carne și oase! Se ținea cu mâinile de burtă de atâta voie bună. îEu stăteam întunecat la față și tăceam. Erau momente când Deggle mă înspăimânta.) — E foarte adevărat, a izbucnit el printre hohotele incontrolabile. E destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în trupul tău. Livia Cramm, spaima călătorilor! Păi, gândește-te numai. Te-a învățat să iubești marea ca să-i fie mai ușor să te domine! Sărmane marinar! Sărman matelot drăgălaș ce ești! Nu ești decât un cadavru ambulant ce duce Bătrâna în cârcă, iar ea te strânge cu picioarele, tare, tare de tot, ca un nod care se strânge atunci când încerci să scapi de el, se strânge puternic în jurul, ha, ha, în jurul traheii. Eu nici nu m-aș mai strădui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
acolo, îi spusese Deggle. Și e alegerea lor, pentru că aleg nemurirea. în ceea ce te privește, tu urmărești cu totul altceva: bătrânețea. Decăderea fizică. Și, probabil, moartea. Ar trebui să intri tare în ei, frumușelule. Ca să nu mai vorbim de profeția bătrânei Livia. Chicotele lui Deggle s-au auzit mult timp după aceea. Mediterana era liniștită, întunecată și calmă. Nici o adiere. Un cer senin. Stele. Vultur-în-Zbor a ațipit o clipă. Când s-a trezit, a simțit o rafală de vânt izbindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prinse de mână. Virgil e aici. Deggle își eliberă mâna cu un dezgust delicat. — Ești... femeia lui? o întrebă. Ea îl privi cu adorație și-i cântă cu vocea ei groaznică: — Până când mările vor seca, iubirea mea. Deggle găsi interpretarea bătrânei țăcănite nespus de hilară. Zise printre hohote de râs: — Nu ți se pare că e o trecere cam abruptă de la Liv, doamnă O’Toole? — Nimic nu se schimbă, spuse Dolores O’Toole. Nu-i așa, iubitule? — Presupun că nu, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-și ține pantalonii. Și tot spre deosebire de Virgil, el nu era gras, deci cureaua lui nu era îndeajuns de lungă. — Cred că astăzi o să mă descurc și fără, a spus calmă Dolores O’Toole. Pe jumătate amuzat, pe jumătate speriat de bătrâna nebună, Nicholas Deggle o urmă, urcând pe poteca de pe faleză până la micuța colibă. Mă întreb ce s-o fi întâmplat cu Virgil Jones, se gândi el în sinea lui. Mai târziu, în aceeași zi. Dolores O’Toole tocmai fierbea niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]