2,883 matches
-
În prima și unica lucrare etnografică, Cronica prusacă a lui Simon Grunau. Cea mai mare parte a acestor atestări istorice a fost culeasă și studiată de Mannhardt (1936). De cealaltă parte, mărturiile foarte importante (dar și acestea indirecte) despre religia baltică sunt furnizate de patrimoniul folcloric indigen, care a fost cules și analizat Într-un efort susținut, Începând din secolul al XIX-lea și care cuprinde În primul rând o cantitate enormă de cântece populare și tradiții orale (numai cele letone
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Într-o formă degradată, nelipsind contradicțiile, informații bogate despre credința precreștină. Datorită acestor izvoare, cercetătorii au putut Încerca să reconstituie vechiul panteon; a se vedea, de exemplu, studiul lui Biezais (1972) despre familia zeilor cerești la letoni. În cadrul Europei, regiunea baltică a fost ultima zonă creștinată; În cea mai mare parte, creștinarea oficială, deși târzie (pentru Lituania se merge până În 1387), o precede cu mult pe cea efectivă: este suficient să ne gândim că, la sfârșitul secolului al XVI-lea, țăranii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
toți practicau În mod deschis vechile culte păgâne, deși „mai degrabă din necunoaștere decât din răutate”. Această Întârziere și reticență continuă În fața creștinării are cauze de ordin geografic și politic. Dacă, Într-adevăr, În ceea ce privește contactul târziu al evanghelizatorilor cu lumea baltică, o mare importanță a avut-o distanța și izolarea acesteia, este clar că, la mult timp după instituirea noii religii, popoarele baltice au continuat să vadă În creștinism o religie impusă cu forța de armatele popoarelor străine, În primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
creștinării are cauze de ordin geografic și politic. Dacă, Într-adevăr, În ceea ce privește contactul târziu al evanghelizatorilor cu lumea baltică, o mare importanță a avut-o distanța și izolarea acesteia, este clar că, la mult timp după instituirea noii religii, popoarele baltice au continuat să vadă În creștinism o religie impusă cu forța de armatele popoarelor străine, În primul rând Cavalerii Teutoni și principii polonezi, astfel Încât fidelitatea față de vechea religie avea, printre altele, și un colorit politic. 2. Zeii principalitc "2. Zeii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În creștinism o religie impusă cu forța de armatele popoarelor străine, În primul rând Cavalerii Teutoni și principii polonezi, astfel Încât fidelitatea față de vechea religie avea, printre altele, și un colorit politic. 2. Zeii principalitc "2. Zeii principali" Faptul că panteonul baltic este bogat mai ales În zeități feminine este explicat de Gimbutas (1990) prin ipoteza unei stratificări: divinitățile feminine ar reprezenta rămășițele străvechii religii „europene” (termen care, În limbajul lui Gimbutas, Înseamnă „anterior venirii indo-europenilor”), În timp ce divinitățile masculine ar fi de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a panteonului pre-indo-european, având În vedere mai ales posibilitatea că ceea ce a transmis religia pre-indo-europeană celei indo-europene nu a fost atât un număr de zeițe, cât mai degrabă Însăși concepția acceptării divinităților non-masculine. Să analizăm acum divinitățile principale ale panteonului baltic. a) *Deiwos Lituanianul Diëvas (căruia Îi corespunde letonul Dìevs) este cerul În aspectul său solar și diurn (cf. În vedică, dyau-, „cer”, În latină, sub divo, „cer deschis” etc.). În cântecele populare, acest zeu este preamărit ca un tânăr frumos
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Diëvas mai apare Încă În sărbătorile și riturile agricole (sau este aparent Înlocuit de un sfânt creștin ca Ioan sau Isidor), semnificația sa reală și străveche apare În ceea ce Petru din Duisburg consemnează În Chronicon Prussiae, unde oferă cadrul păgânismului baltic din secolul al XIII-lea. Acesta spune că, În Prusia, În provincia Nadrovia, exista un mare preot, Criwe, care avea autoritate extinsă asupra Întregii lumi baltice și care se Îngrijea ca, În timpul primei semănături, să fie venerată lumina nouă, În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
apare În ceea ce Petru din Duisburg consemnează În Chronicon Prussiae, unde oferă cadrul păgânismului baltic din secolul al XIII-lea. Acesta spune că, În Prusia, În provincia Nadrovia, exista un mare preot, Criwe, care avea autoritate extinsă asupra Întregii lumi baltice și care se Îngrijea ca, În timpul primei semănături, să fie venerată lumina nouă, În perioada pescuitului (vara), lumina deplină, iar În perioada culesului, lumina veche. Era venerat deci, nu un zeu agricol, ci zeul luminii În evoluția sa progresivă de-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
are mai multe nume, probabil din motive tabuistice. c) Letonul Mënes(i)s; lituanianul Menuo, prusacul Meninsxe "Menins"; letonul „Perk¿ns” (lituanianul Perk¿nasxe "Perku>nas"; prusacul Percunis, „tunet”) Mënes(i)s este divinizarea lunii (de gen masculin În limbile baltice) și are, prin urmare, o conotație nocturnă, care, conform opiniei unor cercetători, ar justifica apartenența sa la zona războinică („străbătând cu succes noaptea anului, așa cum străbate fiecare noapte În parte, zeul Lună este modelul eroului”; Haudry, 1987, p. 290). Este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deja felul În care a fost atestată În Prusia prezența unui mare preot; lipsesc Însă mărturii despre o clasă socială amplă și structurată organic. Explicația cea mai verosimilă (Dumézil, 1977) este că - la fel ca În cazul germanilor - și la baltici sacerdoțiul era puțin dezvoltat și că, astfel, multe activități de competență sacerdotală capii familiilor sau de către căpeteniile politice. Avem totuși informații despre jertfe fie publice, fie private, În care erau oferite atât din animale cât și roade ale pământului, despre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
magice. Exista Însă și obiceiul jertfelor umane: „captivos immolant diis suis”, acuza o bulă a lui Onorius al III-lea, iar această practică este atestată În mai multe rânduri de istorici care povestesc despre aventurile și cruciadele declanșate pentru convertirea balticilor la creștinism. Cultele se celebrau mai ales În păduri sau În locuințele private, Însă există și informații despre câteva edificii folosite doar În scopuri sacre, iar săpăturile arheologice au scos la lumină rămășițe ale unui mic număr de sanctuare din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Berlin. Meyer, G. (1891), Etymologisches Wörterbuch der albanischen Sprache, Strassburg. Pisani, V. (1950a), La religione dei Celti e dei Balto-Slavi nell Europa precristiana, Milano. Pisani, V. (1950b), „Russo «potolok»”, În Ricerche Linguistiche, nr. 1, pp. 271 sqq. Puhvel, J. (1987), „Baltic and Slavic Myth”, În Comparative Mythology, Baltimore, Londra, pp. 222 sqq. tc "" RELIGIA CELȚILORTC "RELIGIA CELȚILOR" Enrico Campaniletc "Enrico Campanile" 1. PROBLEMA IZVOARELORTC "1. PROBLEMA IZVOARELOR" Reconstrucția religiei celtice prezintă astăzi dificultăți de ordin istoric și documentar destul de serioase. Vechii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religia lui Zoroastruxe "Zoroastru", mai supraviețuiește până În epoca istorică, - relicvă a religiei prezoroastriene. Acest ansamblu de mărturii arată clar două lucruri: jertfa umană aparține religiei indo-europene, de unde s-a transmis fiecărei culturi indo-europene; celții - ca, de exemplu, și germanii, și balticii - aparțin acelui grup de culturi care a continuat să o practice În mod deschis și fără rezerve mentale până Într-o fază avansată a epocii istorice, perioadă În care alte popoare indo-europene renunțaseră deja la aceasta sau o practicau În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
551 2. Zeii primei funcții 551 3. Zeul celei de-a doua funcții 555 4. Zeii celei de a treia funcții 556 5. Clasele sociale și sacerdoțiul În lumea indo-europeană 558 6. Sacrificiul 560 Bibliografie 563 Religia slavilor și a balticilor (Enrico Campanile) 565 1. Religia slavilor 565 1. Izvoare 565 2. Culte naturaliste? 567 3. Zeii principali 569 4. Tripartitism slav? 572 6. Lumea de „dincolo” 574 7. Sacerdoțiul 574 8. Știința profeției 575 9. Temple și jertfe 576 2
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Campanile) 565 1. Religia slavilor 565 1. Izvoare 565 2. Culte naturaliste? 567 3. Zeii principali 569 4. Tripartitism slav? 572 6. Lumea de „dincolo” 574 7. Sacerdoțiul 574 8. Știința profeției 575 9. Temple și jertfe 576 2. Religia balticilor 576 1. Izvoarele 576 2. Zeii principali 577 3. Preoții și jertfele. Locuri de cult 580 Bibliografie 580 Religia celților (Enrico Campanile) 583 1. Problema izvoarelor 583 2. Panteonul galic antic 586 3. Divinitățile galice și divinitățile insulare 589 4
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
făcut apariția în rîndul evreilor, înainte de a se manifesta în rîndul populației locale 27. Creșterea populației, adăugată la intensificarea la maximum a persecuțiilor, umplea viețile evreilor cu un simțămînt de neputință economică. În această perioadă, localnicii polonezi, ucraineni, ruși sau baltici manifestau toate simptomele unei deșteptări a naționalismului. Acest lucru, pe lîngă viața mizerabilă pe care o duceau, i-a adus la disperare și i-a transformat într-o minoritate care nici nu voia să fie asimilată, nici nu era în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
au fost provocate nu de conflictul armat, ci de politica de stat. Stalin și-a continuat politica antebelică, transferând populații Întregi de-a latul imperiului sovietic. Între 1939 și 1941, peste un milion de oameni din vestul Ucrainei și țărilor baltice și din Polonia aflată sub ocupație sovietică au fost deportați În Est. În aceiași ani, naziștii au expulzat și ei din vestul Poloniei către est 750.000 de țărani polonezi, oferind pământul rămas acelor Volksdeutsche, minoritari germani din estul Europei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Poloniei către est 750.000 de țărani polonezi, oferind pământul rămas acelor Volksdeutsche, minoritari germani din estul Europei, pe care i-au invitat să se „Întoarcă acasă”, În Reichul recent extins. Oferta a atras 120.000 de germani din zona baltică, alți 136.000 din Polonia ocupată de sovietici, 200.000 din România și mulți alții; toți aveau să fie expulzați câțiva ani mai târziu. Politica lui Hitler de transfer rasial și genocid În teritoriile estice cucerite făcea parte din proiectul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mori și conace. și mai erau și copilași singuri, care n-aveau decât un jalnic pachețel cu etichetă. Se pierduseră cumva de mamele lor sau mamele muriseră și fuseseră Îngropate de alți refugiați, undeva la marginea drumului. Din Est veneau balticii, polonezii, ucrainenii, cazacii, ungurii, românii și alții: unii fugeau de ororile războiului, alții migrau În Vest de teama instalării unui regim comunist. Un reporter de la The New York Times descria o coloană de 24.000 de soldați cazaci Însoțiți de familiile lor, care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ani În urmă. Pentru că exista o autentică dorință populară de a-i pedepsi pe germanii locali pentru ravagiile ocupației și ale războiului, iar guvernele postbelice exploatau această stare de spirit, comunitățile de limbă germană din Iugoslavia, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, regiunea baltică și vestul Uniunii Sovietice erau condamnate - și o știau prea bine. În orice caz, nu li s-a dat de ales. Încă din 1942, britanicii agreaseră propunerea cehilor de a strămuta după război populația germană din regiunea sudetă, iar rușii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din 1945 și trebuie Înțeleasă mai degrabă ca o componentă a amplei ajustări teritoriale impuse de Stalin la marginea vestică a imperiului său: a recuperat de la români Basarabia, a răpit Bucovina și Rutenia subcarpatică României, respectiv Cehoslovaciei, a absorbit statele baltice În Uniunea Sovietică și a păstrat peninsula Karel, capturată În timpul războiului de la Finlanda. La vest de noile frontiere sovietice nu s-a schimbat mare lucru. Bulgaria a recuperat de la România Cadrilaterul, o fâșie de pământ din Dobrogea; cehoslovacii au obținut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În mai 1945 În Germania, la Halle, toți cetățenii Uniunii Sovietice, foști prizonieri de război sau nu, urmau să se Întoarcă acasă - fiindcă se presupunea că asta Își doreau. Exista o singură excepție: aliații occidentali nu au recunoscut alipirea statelor baltice la URSS, iar estonilor, letonilor și lituanienilor din taberele din Germania și Austria li s-a oferit posibilitatea să se Întoarcă În Est sau să se stabilească În Vest. Balticii nu erau singurii care refuzau să plece. Numeroși cetățeni sovietici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o singură excepție: aliații occidentali nu au recunoscut alipirea statelor baltice la URSS, iar estonilor, letonilor și lituanienilor din taberele din Germania și Austria li s-a oferit posibilitatea să se Întoarcă În Est sau să se stabilească În Vest. Balticii nu erau singurii care refuzau să plece. Numeroși cetățeni sovietici, polonezi, români și iugoslavi preferau să rămână În taberele temporare din Germania decât să se Întoarcă În țările de origine. Cetățenii sovietici se temeau pe bună dreptate de tipicele represalii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
români și iugoslavi preferau să rămână În taberele temporare din Germania decât să se Întoarcă În țările de origine. Cetățenii sovietici se temeau pe bună dreptate de tipicele represalii Împotriva oricui stătuse În Vest (chiar dacă fusese ținut Într-un lagăr). Balticii, ucrainenii, croații și alții ezitau să se Întoarcă În state aflate acum, oficial sau de facto, sub control comunist: reticența lor era motivată de riscul represaliilor (li se puteau imputa crime de război), dar și de simpla dorință de a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
când la Praga a avut loc lovitura de stat comunistă din februarie 1948 au primit pe loc acest statut). Astfel au scăpat de repatriere mai bine de 1.500.000 de polonezi, unguri, bulgari, români, iugoslavi, sovietici și evrei. Alături de baltici, ei formau majoritatea covârșitoare a persoanelor strămutate În Italia și În zonele germane și austriece ocupate de aliații vestici. În 1951, Convenția Europeană a Drepturilor Omului a consacrat protecția la care aveau dreptul străinii refugiați, punându-i În sfârșit la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]