2,820 matches
-
1994, 13; Nicolae Mecu, Aron Cotruș - început și sfârșit, VR, 1991, 1; Simion Mioc, Poezia lui Aron Cotruș sau Între retorică și esențializare, O, 1992, 7; Alex. Ștefănescu, Un DA energic, RL, 1992, 15; Irina Petraș, Un poet al înscenărilor baroce, ST, 1992, 8-9; Nicolae Mecu, Lirica „desțărării”, VR, 1993, 2-3; Al. Ruja, Aron Cotruș, RITL, 1994, 1; Popa, Estuar, 97-102; Ungureanu, La vest, I, 29-31; Alexandru Ruja, Aron Cotruș. Viața și opera, Timișoara, 1996; Alexandru Ruja, „Este poate cel mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
aer proaspăt într-un domeniu până atunci ocolit, prohibit sau desconsiderat. Bogată în ipoteze și perspective de studiu, proiectând liniile unui vast șantier, cartea stă, totuși, încă prea mult sub presiunea propriilor ei izvoare și dă aspectul unei încărcături oarecum baroce, uneori eteroclite. SCRIERI: Ibrăileanu. Românul criticului, București, 1981; Reflexe condiționate, București, 1983; Scenă literaturii. Elemente pentru o sociologie a culturii românești, București, 1987; Leș Métamorphoses de l’agit-prop. Leș institutions de contrôle des intellectuels par leș partis communistes et leurs
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287235_a_288564]
-
se referă la ea, explicit sau nu. Teatrul umanist, în Italia, apoi în Franța, teatrul clasic francez s-au născut dintr-o recitire atentă a lui Aristotel, chiar când autorii îl plagiază, chiar când îi interpretează invers gândirea. Marile curente baroce, cel francez și cele străine, care predică neregularitatea, precum Lope de Vega în Arta de a face comedii, îl contestă pe Aristotel, dar, vom vedea, nu pot decât să se poziționeze în raport cu el. Teoreticienii dramei, Diderot, Beaumarchais, Louis-Sébastien Mercier în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care, printr-o sută de mijloace surprinzătoare, își atinge pe nesimțite scopul." De aceea regula unității de acțiune întâlnește multă rezistență. Adversarii ei se tem că ea va vesteji creația, restrângând foarte tare alegerea subiectelor, punând frâu imaginației. Pentru autorii baroci precum Rotrou sau Pichou, precum Rayssiguier sau Mareschal, care vor să facă din teatru o "Prescurtare a întregului univers" ("Abrégé de tout l'univers"), după cum se spune în Discurs către Cliton (Discours à Cliton), ea este inacceptabilă. Autorul anonim al
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nimic în lume, oricare ar fi cauza, să nu fie nimic făcut în niciun fel de timp, și să nu existe nicio țară de oricât de mare întindere, pe care Teatrul să nu le poată reprezenta." Concepției medievale, apoi celei baroce, asupra scenei, care pretinde că reprezintă haosul lumii în toată complexitatea lui, clasicismul le substituie o imagine epurată și unificată. Unitatea de acțiune nu înseamnă nicidecum acțiune unică, după cum subliniază Corneille în Discursul despre cele trei unități. "Acest cuvânt de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un tot. Abandonată din cauza condițiilor de reprezentare pe care le impunea, trilogia cu legătură constituia un mijloc comod de rezolvare, prin alăturare, a problemei legăturii între mai multe acțiuni. Cât despre teatrul medieval, cu foarte lungile sale Mistere, și teatrul baroc, cu intrigi complicate, ele înmulțesc acțiunile secundare unindu-le, fără să se preocupe de legătura dintre ele. Pentru clasicism, în schimb, acțiunile secundare trebuie în mod necesar să exercite o influență directă asupra acțiunii principale. Ele sunt excluse dacă nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sfântului, și tragedia clasică care, nealegând decât ultimele momente pentru a le sublinia caracterul exemplar, restrânge acțiunea și o concentrează în jurul eroului unic. Racine subliniază și el eroarea comisă, după părerea lui, de către Rotrou în Antigona, unde amestecă, la modul baroc, două acțiuni diferite, conflictul dintre Eteocle și Polinice, și consecințele morții lor. El nu ar fi trebuit "să-i facă să moară pe cei doi frați chiar de la începutul actului al treilea. Restul era cumva începutul unei alte tragedii, în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
el. Cele două reguli s-au născut din aceeași grijă de a asigura verosimilul reprezentației. Pentru clasicii noștri, scena nu se poate prezenta ca un spațiu de convenție abstract, care se modifică în funcție de nevoile acțiunii, sub ochii spectatorului, în manieră barocă, fiindcă atunci iluzia nu mai este posibilă. D'Aubignac îl critică pe Théophile de Viau care, în Iubirile tragice ale lui Piram și Tisbe (Les Amours tragiques de Pyrame et Thisbé), din 1621, uzează de un artificiu scenic pe care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
începând cu aceștia doi, pe care am fost forțat să-i readuc în această sală fără verosimil." Cum verosimilul acțiunii ar risca să fie pus în pericol de locul unic, Corneille sugerează o soluție de compromis între "unitatea de oraș" barocă și unitatea de loc impusă de clasicism. Dacă este de acord, împreună cu docții, că locul nu trebuie să se schimbe în cursul unui act, crede că el poate varia de la un act la altul. El îl sfătuiește pe autor să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
păstrând majoritatea principiilor dramei burgheze, părăsind totuși un imperativ important, acela al realismului, pe care teatrul naturalist se va grăbi să-l reinstaleze. 1. Lope de Vega și precursorii dramei La începutul secolului al XVII-lea, în Europa, în epoca barocă, cu câteva decenii înainte ca în Franța să se fi impus clasicismul, unii partizani ai neregularității concep un teatru în libertate. Guarini, în Italia, își publică Compendiul poeziei tragi-comice în 1601, Lope de Vega, în Spania, Noua artă de a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe dramaturgi să adopte proza 8, după modelul lui Lope de Rueda (1520-1565) pe care îl salută ca fiind părintele comediei moderne. Influența lui Lope de Vega asupra teatrului francez este imensă, atât asupra autorilor dramatici, cât și asupra teoreticienilor baroci, până ce se va impune Clasicismul. Teatrul său este un rezervor de situații din care se inspiră din abundență autori preclasici precum Alexandre Hardy, Boisrobert, Rotrou. Pe vremea când Clasicismul triumfa, Corneille și Molière se mai inspiră din intrigile sale. Corneille
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
jos, îi dă, în plus, acțiunii un sens de transgresiune morală). Sau întreaga sală este utilizată ca o piață concretă: "Cina cea de Taină" a lui Faust în refectoriul mânăstirii, în care Faust conversează cu spectatorii, care sunt invitații serbării baroce servite la niște mese imense, oferind episoade din viața sa. Eliminarea dihotomiei scenă/auditoriu nu este cea mai importantă acest lucru creează pur și simplu o arie de cercetări potrivită. Esențialul constă în a găsi relația spectator/actor potrivită fiecărui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ales între 1628 și 1642 cu autori precum Hardy și Rotrou. Acest gen neregulat ține totodată de tragedie și de comedie. Zi. Parte a acțiunii unui Mister destinată să fie reprezentată într-o zi; sinonimă cu act, începând cu perioada barocă. Cronologie Teoreticienii esteticii teatrale secolul al IV-lea î. H. între 389-370 între 355 -323 secolul I î. H. între 23 și 13 secolul I d.H. secolul al II-lea d.H. secolul al V-lea d.H . 1498 1503 1541 1548
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
arătăm modul foarte diferit de. a vedea, său cel puțin tradițiile și convențiile artistice foarte diferite implicate de arta bizantină și chineză. Mai ales în Germania există o pletoră de studii, multe dintre ele influențate de Spengler, asupra omului-gotic, omului baroc - toți presupuși a fi complet diferiți de epoca noastră, trăind într-o lume proprie. În studiul literaturii, această încercare de reconstituire istorică a dus la punerea unui puternic accent pe intențiile autorilor, intenții care se presupune că pot fi studiate
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
realismul, simbolismul) depășesc cu mult hotarele unei națiuni, chiar dacă între producțiile acestor stiluri există importante diferențe naționale.*17 Răspândirea lor geografică poate varia și ea. Renașterea, de exemplu, a pătruns în Polonia, dar nu și în Rusia sau Boemia. Stilul baroc a invadat întreaga Europă răsăriteană, inclusiv; Ucraina, dar de-abia a atins Rusia propriu-zisă. Pot să existe apoi considerabile diferențe cronologice: stilul baroc a supraviețuit în civilizațiile rurale ale Europei răsăritene până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, după ce Europa apuseană
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
și ea. Renașterea, de exemplu, a pătruns în Polonia, dar nu și în Rusia sau Boemia. Stilul baroc a invadat întreaga Europă răsăriteană, inclusiv; Ucraina, dar de-abia a atins Rusia propriu-zisă. Pot să existe apoi considerabile diferențe cronologice: stilul baroc a supraviețuit în civilizațiile rurale ale Europei răsăritene până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, după ce Europa apuseană depășise iluminismul și așa mai departe, în general, importanța barierelor lingvistice a fost în mod cu totul nejustificat exagerată în cursul secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Juan Marse, Cozi de șopârlă, Iași, 2003. Repere bibliografice: Paul Dugneanu, Mihai Cantuniari. Substanțializarea discursului poetic, LCF, 1980, 12; Costin Tuchilă, Mihai Cantuniari. Spiritul pierdut al barocului, VR, 1980, 12; Paul Dugneanu, „Nova”, CNT, 1981, 14; Costin Tuchilă, Un paradox baroc, RL, 1981, 25; Tartler, Melopoetica, 149-152; Gheorghe Grigurcu, Solitudine și caligrafie, RL, 1985, 38; Grigurcu, Existența, 432-435; Dicț. scriit. rom., I, 449-450; Grigurcu, Poezie, I, 189-192. L.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
a realiza o rețea de corespondențe în spațiul european. Stephen Escritt ignoră însă spațiul central și est-european, unde Art Nouveau-ul este marcat și de alte forme de revival. În Prague Fin de siècle, Petr Wittlich documentează rolul jucat de revivalul baroc și de un istorism târziu în edificarea Art Nouveaului. În Viena fin-de-siècle. Politică și cultură, Carl Schorske analizează importanța pe care a avut-o descoperirea culturii preclasice grecești și a artei miceniene pentru secesionismul vienez și în special pentru Gustav
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
că se distinge printr-o deosebită originalitate. Și apoi e absurd să se considere că „Enigma Otiliei” are o structură exclusiv clasică. Poate ar trebui să se ia În considerație barocul, așa cum Îl Înțelege G. Călinescu În studiul „Clasicism, romantism baroc” din 1946, publicat odată cu volumul „Impresii asupra literaturii spaniole”. Și În cazul lui Călinescu se poate recurge la afirmația sa, potrivit căreia, la apariția geniului „mor școlile” („la apariția soarelui mor școlile”) (vezi „Principii de estetică”, 1939, „Echilibrul dintre antiteze
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Cerneți Mehedinți e)10. Cula Duca Comuna Măldărești, satul Măldărești Vâlcea e)11. Cula Greceanu Comuna Măldărești, satul Măldărești Vâlcea f) Clădiri civile urbane ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Nr. Denumirea Unitatea administrativ-teritorială Județul f)1. Palatul voievodal Municipiul Alba Iulia Alba f)2. Palatul baroc Municipiul Oradea Bihor f)3. Primăria Municipiul Oradea Bihor f)4. Ansamblul de clădiri Municipiul Oradea Bihor "Șirul canonicilor" f)5. Casa Ioan Zidarul Municipiul Bistrița Bistrița- Năsăud f)6. Casa Argintarului Municipiul Bistrița Bistrița- Năsăud f)7. Șirul Șugălete
EUR-Lex () [Corola-website/Law/275089_a_276418]