3,051 matches
-
provincia. Între 1812 și 1846, rușii au recolonizat cu găgăuzi aduși din estul Bulgariei (care a rămas sub Imperiul Otoman) într-o Basarabie ortodoxă, în principal în așezările părăsite de nogai. Găgăuzii s-au stabilit acolo în paralel cu bulgarii basarabeni în Avdarma, Comrat, Congaz, Tomai, Cișmichioi și alte sate locuite de . Unii găgăuzi s-au stabilit în partea liberă a Principatului Moldovei, care nu intra sub controlul rusesc în 1812, dar aceștia s-au mutat în zona compactă care populează
Găgăuzia () [Corola-website/Science/297397_a_298726]
-
orașului este foarte controversată. Astfel, unii consideră că orașul a apărut în 1789, alții - în a doua jumătate a sec. XVIII, inclusiv în Enciclopedia Sovietică Moldovenească se scrie că orașul a apărut la răscrucea secolelor XVIII-XIX. Însă cercetătorul istoriei localităților basarabene Vladimir Nicu a găsit un document, care atestă ul la 27 mai 1443. Oricum, la începutul sec. XIX Comratul era un sătuc micuț, însă noile autorități rusești care au venit aici printr-un decret au declarat că satul a fost
Comrat () [Corola-website/Science/297396_a_298725]
-
istoric, ci un manifest politic de reinterpretare a istoriei. Potrivit acestor critici, eseul se bazează pe surse tendențioase, din care Goma alege numai citatele care îi pot susține tezele și care aruncă asupra unei întregi populații (250.000 de evrei basarabeni) responsabilitatea câtorva grupuri de militanți comuniști, nu toți evrei. Politologii și jurnaliștii care comentează "Săptămâna roșie" apreciază că lucrarea face uz de antisemitism și se plasează în literatura negaționistă în cadrul categoriei de scrieri care „trivializează prin comparație”. Documente cu privire la evenimentele
Paul Goma () [Corola-website/Science/297562_a_298891]
-
Nisporeni este situat pe partea cea mai înaltă a podișului și anume pe podișul codrilor foarte faimoase prin fragmentarea puternică de care dispune. Îprejurimile lor amintesc un relief premontan, ceea ce l-a determinat pe V. Docuceaev să-i numească „Elveție Basarabeană”. În codri, spre deosebire de restul teritoriului republicii, cele mai active sunt procesele de eroziune și alunecări de teren. În funcție de altitudine, relieful contemporan al raionului face parte din prima treaptă-superioară ce înclude relieful cu altitudini mai mari de 250 m și cuprinde
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
averii personale, sub acuzația de "infracțiune de uneltire contra ordinii sociale". Acest eveniment înlătură "orice dubiu, șovăială, teamă, lene, descumpănire" ("Primejdia mărturisirii", p. 178) și grăbește luarea deciziei de a se boteza. La 15 martie 1960, în închisoarea Jilava, ieromonahul basarabean Mina Dobzeu îl botează întru Iisus Hristos, naș de botez fiindu-i Emanuel Vidrașcu (coleg de lot, fost șef de cabinet al mareșalului Antonescu), iar ca martori ai tainei participă Alexandru Paleologu, doi preoți romano-catolici, doi preoți uniți și unul
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
loc în ziua de 21 noiembrie 1917 când a fost ales în funcția de președinte Ion Inculeț, în timp ce Pan Halippa a fost ales vicepreședinte, iar secretar a devenit Ion Buzdugan. Sfatul Țării a proclamat oficial Republica Democrată Moldovenească (și nu "Basarabeană") la data de 2 decembrie 1917. Minoritățile aveau deasemenea reprezentanți în Sfatul Țării. Apărut la Chișinău abia în 1906, primul ziar de limba română, "Basarabia", funcționează mai puțin de un an, autoritățile închizându-l după ce publică Deșteaptă-te, române!. În
Basarabia () [Corola-website/Science/296621_a_297950]
-
fuseseră slujbași ai statului român. O lună după ce Basarabia a fost anexată în 1940 de sovietici, guvernul sovietic a dezmembrat-o în trei părți. "Partea centrală" a fost denumită Republica Sovietică Socialistă Moldovenească și era formată din 30.000 km² basarabeni, plus 4.100 km² de teritoriu de pe malul stâng al Nistrului. Sudul Basarabiei (de la Marea Neagră) și partea de nord a acesteia, împreună cu nordul Bucovinei și Ținutul Herța, teritorii ce însumau 14.400 km², precum și restul de 4.000 km² din
Basarabia () [Corola-website/Science/296621_a_297950]
-
printr-o o campanie de distrugere a culturii și memoriei băștinașilor prin deportări masive, interzicerea alfabetului latin, desființarea bisericilor, demolarea monumentelor istorice, rusificarea denumirilor de localități, teroare și asasinate. Dacă în 1940 au fost deportați zeci de mii de români basarabeni, deportările și exterminările în masă după 1944 s-au ridicat la peste 120.000 de localnici, în mare parte români moldoveni. După dezmembrarea Uniunii Sovietice, în 1991, fosta Republica Sovietică Socialistă Moldovenească se declară independentă la 27 august 1991 sub
Basarabia () [Corola-website/Science/296621_a_297950]
-
multiple”; trei ani mai târziu, în "Sămănătorul", a afirmat că Iașiul era ”poluat” de o comunitate de „afaceriști păgâni și ostili”. A mai exprimat păreri similare în jurnalele de călătorie, văzând ca de înțeles pogrom-urile împotriva evreilor bucovineni și basarabeni. Venind din aceeași familie ideologică ca și mișcarea „Democrației Naționale” din Polonia,; PND-ul, fiind de părere că evreii locali sufocau clasa mijlocie românească și trebuiau să fie expulzați, folosea lozinci precum "Evreii în Palestina". Programul PND-ului a fost
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
intra în Palestina deoarece până la 12 septembrie 1944 autoritățile britanice îi socoteau „cetățeni ai unei țări inamice” și oricum se opuneau imigrării evreiești inclusiv după 12 septembrie: după multe dificultăți, majoritatea au ajuns, în general, în Statele Unite și Franța. Evreii basarabeni (în majoritate evrei ruși) care supraviețuiseră holocaustului (circa 130.000) au devenit definitiv sovietici în 1944. Al treilea și ultimul val de emigranți s-a produs în deceniul 1945-1955, sub regimul comunist, când circa 166.400 de evrei români s-
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
toamna 1944 fără nordul Transilvaniei și Bucovinei, și fără Basarabia), în 1956 mai rămăseseră în Republica Populară Română evrei care au continuat să plece : în 1970 mai erau încă , în 1992 un număr de iar în 2002 doar . Plecarea evreilor basarabeni a fost mai târzie, valul producându-se în deceniul 1980-1990 ca pentru ceilalți evrei sovietici. În Israel, sunt și români creștini, unii din ei călugări în mănăstiri, alții sunt muncitori români care au venit pentru o perioadă de muncă și
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
(născut la 9 aprilie 1978 în Antonești/Suvorov în URSS, astăzi Ștefan Vodă în Republica Moldova) este un blogger, eseist, critic literar, poet, publicist, prozator și traducător român de origine basarabeană. Este considerat unul dintre cei mai promițători și mai „controversați" scriitori ai „generației tinere" . S-a remarcat prin scriitura dură, cu limbaj licențios și prin faptul că interdicția de ședere în România pe care a primit-o în 2009 a
Alexandru Vakulovski () [Corola-website/Science/298344_a_299673]
-
Basarabiei", ăn IV, nr. 11—12 nov.-dec. poezia "Rochia". Continuă să publice în "Viața Basarabiei", devine colaboratoare a revistei "Însemnări ieșene", (unde publică cu regularitate până la sfârșitul anului când revista va fi suprimata). Paralel publică în "Cuget moldovenesc", "Pagini basarabene", poezii că "Dorința", "Grădinărie", "Atavism", "Toamnă", "Caisul", "Cuvântul Evei", "Jucărie", și altele. Locuiește împreună cu sora să Silvia, studentă la medicină, într-o vilă pe Aleea Greuceanu, azi stradă Pinului, ulterior într-un apartament pe strada Sărăriei, colț cu Ralet, în
Magda Isanos () [Corola-website/Science/298328_a_299657]
-
ale logosului. (Valeriu Matei) Mihai Cimpoi este, înainte de toate, un bun român; apoi, un profesionist excepțional pregătit, cunoscător al întregii literaturi române și a tot ce este relevant în literatura și artele moderne; e înclinat spre filosofia culturii. În ceea ce privește literatura basarabeană: cunoaște tot, chiar dacă nu arată, iubirea de locurile sale este îndeajuns de mare pentru a permite referințe pozitive pentru toată lumea, ba chiar să și supraliciteze scrisul multora, scriind el însuși frumos și eludând unele aspecte dezagreabil antic românești, de apatheid
Mihai Cimpoi () [Corola-website/Science/298356_a_299685]
-
Piotr Leonidovici Kapița (în ) (n. 9 iulie 1894, Kronstadt, Imperiul Rus - d. 8 aprilie 1984, Moscova, RSFS Rusă, URSS) a fost un fizician rus de origine basarabeană, cercetător al atomului, distins cu Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1978 împreună cu Arno Allan Penzias și Robert Woodrow Wilson. ""pentru invențiile și descoperirile sale de bază în domeniul fizicii temperaturilor joase"". Piotr Leonidovici Kapița s-a născut la 9
Piotr Kapița () [Corola-website/Science/298377_a_299706]
-
Kronstadt de pe insula Kotlin din Marea Baltică (lângă orașul Sf. Petersburg). Tatăl sau, originar din Basarabia, generalul Leonid Petrovici Kapița, a fost inginerul și constructorul fortificațiilor de la Kronstadt. Mama sa, Olga Ieronimovna (cu numele de naștere - Stebnițkaia), de asemenea de obîrșie basarabeană a fost filologă, specialistă în domeniul folclorului și literaturii pentru copii; ea a adus o mare contribuție la cultura rusă. În 1905 Piotr a început gimnaziul, dar fiindcă nu avea rezultate bune (nu îi plăcea limba latină, cu toate ca el cunoștea
Piotr Kapița () [Corola-website/Science/298377_a_299706]
-
inscripția “Târgul Darabani”. Recensământul din 1845 consemnează la Darabani 1120 de locuitori. În urma unei înțelegeri între proprietarul moșiei și locuitorii evrei ai târgului, prin care populația minoritară să fie favorizată economic, începe un puternic exod către târgul Darabani dinspre ținuturile basarabene. În acest fel populația evreiască crește numeric exploziv până prin anii 1870, contribuind decisiv la dezvoltarea comerțului și economiei locale. În 1865 se dau în folosință publică primul post telegrafic și prima șosea pietruită. Spitalul târgului se inaugurează în 1895, prima
Darabani () [Corola-website/Science/297057_a_298386]
-
alfabetul limbii române până în 1957, când a fost impus alfabetul chirilic rusesc adaptat la fonetica limbii. Cu excepția a cinci zile de revoltă, din iarna anului 1906, când în timpul unei răscoale țărănești a fost proclamată o republică autonomă la Comrat, găgăuzii basarabeni au fost guvernați de Imperiul Țarist, Regatul României și Uniunea Sovietică, fără a avea o formațiune statală proprie, dar având reprezentanți în diferitele instanțe administrative succesive precum kraiurile, județele, comunele sau sovietele sătești. În perioada sovietică, populația găgăuză, ca și
Găgăuzi () [Corola-website/Science/298061_a_299390]
-
obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: "Tudor Arghezi", "Lucian Blaga", "Brâncuși", iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică. Grigore Vieru a fost membru PCUS din anul 1971. În 1973 Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegații de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo Șerban, Tatiana
Grigore Vieru () [Corola-website/Science/298182_a_299511]
-
poartă numele lui Grigore Vieru. Pe 11 februarie 2010, cu trei zile înainte de ziua sa de naștere, a fost instalat bustul poetului în Aleea Clasicilor. O stradă din Buzău îi poartă numele: "Strada Grigore Vieru". Este prezent în: Mulți compozitori basarabeni se inspirau de poezia lui Grigore Vieru (culegeri de cântece "Poftim de intrați", "Cine crede" ș.a.). Grigore Vieru însuși este autor al unor melodii de cântece pentru copii ("Să crești mare" ș.a.), dar cea mai fecundă era colaborarea lui cu
Grigore Vieru () [Corola-website/Science/298182_a_299511]
-
1954. Începând cu 6 iulie 1949, din gara feroviară Bălți-Slobozia au fost deportați în Siberia, mii de basarabeni în cadrul operațiunii "юг", adică "Sud". Operațiunea a fost desfășurată de către autoritățile sovietice, în cadrul căreia au fost ridicate circa 12 mii de familii basarabene. Ulterior, în timpul regimului comunist orașul a devenit un centru industrial important pentru nordul Moldovei, cu o populație în mare parte nouă, fie moldoveană venită de la sate, fie rusească sau ucraineană. În anii 1944-1945 pe teritoriul Combinatului de blănuri de astăzi
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
executorul acestor ordine fiind Marele Pretor al Armatei, generalul Ioan Topor. Șeful Marelui Stat Major al Armatei, generalul Iosif Iacobici, a ordonat comandantului Biroului 2, locotenent-colonelului Alexandru Ionescu, să pună în aplicare un plan "„pentru înlăturarea elementului iudaic de pe teritoriul basarabean prin organizarea și acționarea de echipe, care să devanseze trupele române”". Planul a fost pus în aplicare începând cu 9 iulie 1941. Jandarmeria a primit ordinul de „curățire a terenului” cu trei-patru zile înainte de trecerea Prutului (21 iunie 1941), în
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
reprezentau decât 14% din populația orașului. În aprilie 1903, folosind ca pretext o crimă săvîrștă la Dubăsari, la circa 40 de km. de Chișinău, anume uciderea unui adolescent ucrainean și creștin de 14 ani: Mihail Rîbacenko, publicistul rus de origine basarabeana Pаvel Alexаndrovici Krușevan a atribuit această crimă evreilor. Krușevan era pe atunci redactor la ziarul „Znamia” din Sankt-Petersburg și colabora cu ziarul „Bessarabeț”, primul cotidian din Chișinău, înființat de asemenea la inițiativa să, în limba rusă. Conform convingerilor sale antisemite
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
an începe retransmiterea programului „TV6 Moscova”. La 14 octombrie 1997 începe producția programelor proprii sub marca „NIT” („Noile Idei Televizate”). În iunie 1998, la Chișinău, a fost lansat Radio Contact Chișinău, primul post de radio din România reluat în spațiul basarabean, având peste 50% de emisiuni proprii. Ulterior, acest post de radio a devenit KISS FM. În 1999, trustul român MEDIAPRO înființează la Chișinău o stație locală a canalului sau de televiziune, lider de piață în România, sub denumirea Pro TV
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
din R. Moldova a decis că aceste posturi să transmită nu mai puțin de 30% de emisiuni de productie autohtonă. În iunie 1998, la Chișinău, a fost lansat Radio Contact Chișinău, primul post de radio din România reluat în spațiul basarabean, având peste 50% de emisiuni proprii. Ulterior, acest post de radio a devenit KISS FM. Chișinăul a ajuns să fie utilizat și că marca de produse comerciale. Astfel, în Republică Moldova este foarte populară berea "Chișinău", produsă de Efes Vitanta
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]