KorAP: Find »[drukola/base=bec & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...112 113 114 ...161 >

4,015 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901

mereu câte un tânăr milionar), la birourile în care juni prăfuiți tot băteau la mașinile de scris Yost scrisori și acte de tot felul, la cucoanele elegante, cu vulpi în jurul gâturilor și arătând ca vampele din filme. Serile, ghirlande de becuri împodobeau intrarea în grădinile de vară, în cinematografe și teatre. Fetele treceau cu ochii mari pe lângă minunile astea, care nu erau din lumea lor și pe care nu le invidiau, căci ele se duceau la cinema-urile ieftine de cartier

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
pisică furișată pe sub o poartă. Ieșiră-n Lipscani, apoi, prin strada Carada, pătrunseră în pasajul Villacrosse. Trecură în galeria Macca. Luminatoarele cu geamuri galbene de deasupra, care o făceau atât de transparentizată de soare ziua, răsfrângeau acum palid razele câtorva becuri electrice așezate în felinare de fier forjat. Pașii celor două răsunau puternic prin tunelul de clădiri albe, spectrale, având la parter prăvălii cu obloanele trase. Ornamentații bogate de stuc, măști, gorgone, ghirlande și amorași, chenare și ciubucuri încadrau ferestrele de la

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
mișcat după liniile și punctele încîlcite ale filigranelor albastre, concentrîndu-se în barba, sprâncenele și ochii înfundați în orbite ai căuzașului de la '48. Urmau statuile de ilegaliști care luptaseră împotriva regimului burghezo-moșieresc, care lipiseră manifeste pe pereții luminați palid de vreun bec bacovian, pe când o fată gingașă, în bluză albă, ținea de șase, care aruncau în aer o mină germană lovind-o cu cangea, salvând cu sacrificiul vieții podul din aval, care trăgeau sirena fabricii ca să se adune muncitorii la grevă, care

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
cărămidă fărâmicioasă a vechii fabrici de acid sulfuric, apoi închidea iar ochii și număra până la cinci mu, încercînd să evite ceea ce, până la urmă, când seara cădea prematur și camera se-ntu-neca, și numai fulgii continuau să cadă, scânteind în lumina vreunui bec galben atârnat de-un stâlp, nu mai putea evita: gândul la Pavel, la Pablo al ei, studentul pe care-l cunoscuse cu doi ani în urmă la petrecerea de la uzinele I.O.R., unde o dusese Vasilica, deja prietenă cu

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
reușiseră să se găsească într-o seară de iunie, când, dintr-o neânțelegere stupidă (așa crezuse fata), ea așteptase într-un loc, timp de trei ore, plimbîndu-se tot mai înfricoșată pe sub castanii înfloriți de la șosea, cu frunzele luminos-transparente în lumina becurilor, pe când el, probabil, stătea cu buchetul de flori - nelipsit de la nici o întîlnire - sub cine știe ce ceas municipal. Mult mai târziu aflase Maria că Pablito își găsise, de fapt, "o partidă mai potrivită", și că-i fusese tot timpul rușine de fata

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
din curți, până ajunse pe Canal Street și văzu, printre clădirile înalte, de piatră, ale cartierului comercial, apele fluviului Mississippi încărcate de ambarcațiuni. Pretutindeni se aprinseseră felinare străvechi, în care gazul de altădată încă nu fusese peste tot înlocuit cu becurile electrice. Izbindu-se cu umărul de negri și de turma funcționarilor ieșiți la promenadă, fratele o luă către chei și deodată avu în față lățimea de necrezut a fluviului, pe al cărui mal îndepărtat abia dacă se zăreau căsuțe liliputane

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
basc pe cap scotea capul pe poartă, se uita în susul drumului și mormăia ceva. Închidea apoi poarta și dispărea sub bolta de viță de vie. În altă curte, câțiva oameni cinau afară, în jurul unei mese acoperite cu mușama, sub un bec atârnat de-o creangă de copac. Mii de musculițe și țânțari se roteau fulgerător în jurul becului. Dar cele mai multe case erau deja tăcute și-ntunecate, acoperite de-un praf de stele. O piațetă triunghiulară, luminată palid de un felinar, avea în

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
poarta și dispărea sub bolta de viță de vie. În altă curte, câțiva oameni cinau afară, în jurul unei mese acoperite cu mușama, sub un bec atârnat de-o creangă de copac. Mii de musculițe și țânțari se roteau fulgerător în jurul becului. Dar cele mai multe case erau deja tăcute și-ntunecate, acoperite de-un praf de stele. O piațetă triunghiulară, luminată palid de un felinar, avea în mijloc un rond cu flori și o statuie meschină, un soldat de ghips mai mic decât

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
îndepărtate. Cu mîinile-n buzunare, răsucea inconștient câțiva bănuți, tăvălindu-i prin scame și fri-mituri. Maria. Pentru el, Maria fusese femeia cu fluturele, chiar buzele ei erau fluturele mistic așteptat de orice bărbat, și pe care el îl sorbise acolo, sub becul chior din piațetă. Ca printr-un alambic seînteietor, imaginea iubitei lui, întru totul psihică (pentru că, deși o ținuse în brațe, Costel n-ar fi îndrăznit niciodată să-și imagineze că va fi cândva stăpânul unui imperiu de țesuturi, glande și

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
și-și arată, pe rând, fețele, schimbîndu-le ca pe fazele lunii... Câteodată, la două-trei luni după ce ne mutasem în Ștefan cel Mare, mama apăsa dm greșeală pe butonul de la șase sau de la patru al liftului deja instalat. Urcam pe întuneric, becul cabinei fiind mereu furat, până când nici nu s-a mai pus, și, când cabina se oprea cu zgomot de fierărie, deschideam ușa și ne pomeneam într-o lume necunoscută și înfricoșătoare. Dacă opream la patru, șocul nu era așa mare

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
coborât alei pustii, cu cizmării și ceasornicării cu obloanele trase, m-am scurs pe lângă ciclopicul șantier al Casei Poporului, evitând patrulele milițienilor ce discutau despre fotbal, și-am ieșit într-un târziu în bulevardul cu cinematografe, scufundat deja-n întuneric. Becuri galbene, aprinse din trei în trei, transformau clădirile în cristale palide, fără urmă de realitate. Arborii-și întindeau umbra crengilor pe cîte-un zid cu ferestre oarbe. Umblam încet, cu mîinile-n buzunare, gîn-dindu-mă la Cedric și la Vasili, la Albinos și

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
până începeau să mă doară și, ca sfincterul peribucal al trompetiștilor, îmi amorțeau pentru o vreme. Fiecare vers trebuia trăit cu o intensitate absolută, căci fiecare aducea o dumirire, o luminare interioară în viața mea jalnică, în camera mea cu becuri chioare și mobilă învechită. Când le recitam, privin-du-mă-n ochi în oglindă și făcând grimase "disperate", "profetice", "pure", "pasionate", parcă și chimismul interior mi se modifica: părul mi se zbârlea, nu doar pe cap și pe brațe, ci până și cel

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
fi golit cu totul de sevă vorbele lui, lăsîndu-le aeriene ca un palat de hârtie. Intrase pe înserate, după o zi de ascultare (probabil ascultarea pe care-o fac călugării în schiturile lor, traduceam eu) în holul blocului unde locuia. Becul din hol, ca toate becurile tuturor scărilor de bloc, fusese furat, așa încît felii groase de beznă catifelată se depuseseră în partea dinspre lift. De-acolo săriseră în spatele lui niște inși, care-l narcotizaseră și-l transportaseră, probabil, cu o

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
sevă vorbele lui, lăsîndu-le aeriene ca un palat de hârtie. Intrase pe înserate, după o zi de ascultare (probabil ascultarea pe care-o fac călugării în schiturile lor, traduceam eu) în holul blocului unde locuia. Becul din hol, ca toate becurile tuturor scărilor de bloc, fusese furat, așa încît felii groase de beznă catifelată se depuseseră în partea dinspre lift. De-acolo săriseră în spatele lui niște inși, care-l narcotizaseră și-l transportaseră, probabil, cu o mașină, în altă zonă a

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
pe-ntinsul cerului nu se mai vedea decât o dungă sângerie. Casa pe roate dispăruse, nu mai rămăsese decât baraca de lemn a panaramei în mijlocul pieței pustii. În fundal, lanțurile încremenite se profilau ca o ciupercă tristă pe cer. Un bec chior pe un stâlp, foarte departe, mărea dezolarea locurilor. Valiza cu obiecte de bâlci, firește, dispăruse și ea. Ofițerul ajunse acasă cu chiu, cu vai, după ce se certase-n tramvai cu taxatoarea pentru că nu avea la el nici cinci bani

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
spre mine brațele de sugrumător ritual am luat-o la fugă din cabinet, lăsând ușa dată de pământ, și m-am adâncit, încă auzind un "Mircea!" vibrând în aerul înghețat, pe culoarele oliv ale aripei de spital. Fugeam nebunește pe sub becurile murdare, dădeam colțuri și împingeam cu umărul uși batante, după care se deschideau aceleași perspective triste și reci: coridoare înain-tînd la nesfârșit, cu uși de-o parte și de alta, scări largi, cu scuipătoare pe paliere, care duceau la alte

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
în vechi amintiri, urcam cu liftul în magazine puternic luminate, încărcate de mărfuri, cu etaje mereu mai animate, pe când eram copil și-mi sprijineam capul de șoldul mamei, o ființă enormă ca o statuie, care umplea cabina în întregime, până la becul de deasupra. Întotdeauna urcam, nu coboram niciodată decât pe scările magazinelor, dosnice și murdare, până ne vedeam în strada plină de faruri și de neoane. Iar altădată suiam, printr-o casă a liftului uriașă și vântoasă, pe o platformă fără

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
opt etaje ce urca și se-ngusta către un plafon minuscul, pierdut în ceața înălțimii lui nemaivăzute, apoi mă lăsam pe vine și coboram încetișor în groapa adâncă de vreun metru din care creștea hornul uriaș. Foi boțite de reviste, becuri cu filamentul ars, poleială și hârtie uleioasă de la vechi condensatori, elemenți de baterie și fecale încolăcite se amestecau acolo cu un praf vechi și pietrificat. Știam chiar și-n vis că într-adevăr coborâsem acolo cândva, că, înfundat pân-la genunchi

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
de rufe, pe care încă mai atârna o zdreanță scorojită, și o carcasă de frigider Fram. Dacă mă trezeam noaptea și ieșeam să mă impregnez de singurătatea impersonală, tare ca gelatina, de pe micul hol din fața ușii mele, luminat de un bec palid, și dacă, pentru ca tăcerea și irealitatea să devină totale, stingeam până la urmă și becul, deodată năpădea înăuntru lumina stelelor, care făcea ca siluetele frigiderului, ficușilor, sârmei de rufe să devină negre ca zmoala. Și intram în odaia mea cu

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
Fram. Dacă mă trezeam noaptea și ieșeam să mă impregnez de singurătatea impersonală, tare ca gelatina, de pe micul hol din fața ușii mele, luminat de un bec palid, și dacă, pentru ca tăcerea și irealitatea să devină totale, stingeam până la urmă și becul, deodată năpădea înăuntru lumina stelelor, care făcea ca siluetele frigiderului, ficușilor, sârmei de rufe să devină negre ca zmoala. Și intram în odaia mea cu o masă, un scaun și-un pat, unde scriu și acum, în fața ferestrei ovale, și

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
în care sânt în camera mea din Ștefan cel Mare, e seară și privesc orașul, transfigurat de o spectralitate electrică, întins cât vezi cu ochii și plin de curți luminate, case cu toate luminile arzând, șosele incendiate de rețele de becuri trandafirii, magazine cu ferestrele aprinse, turnuri bizare, foarte departe, punctate de luminițe multicolore, iar deasupra Bucureștiului ireal, mistic, înnebunitor de exact, un cer de purpură-ntunecată, limpezit într-o parte până la culoarea coniacului vechi, diluîndu-se și mai mult în jurul lunii

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
formă de automobil, ci cu o amendă atât de usturătoare, că abia din trei-patru salarii o putea plăti. A plâns pînă-acasă și plângea încă seara, când a venit tata și s-au așezat să mănânce. Mâncau tăcuți și-ncruntați la becul chior din bucătărie, gîndindu-se cum aveau să plătească, fără vreun reproș sau vreo vorbă urâtă. De altfel, cum păsările din el zburau liber și florile se desfăceau unde vroiau ele și gazelele pășteau fără grijă, ultimul covor nouă ne plăcea

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
neînțeles... Așa erau toate camerele, fiecare altfel neliniștitoare, în afară de cele din casa noastră, unde abia așteptam să mă-ntorc cu ochii plini de minunile și nebunia lumii largi, ca să-mi iau locul obișnuit pe gherghef: "Bună ziua, s-a ars vreun bec pe-aici?" Da, tovarășe, uite, nu mai merge nimic, nici becurile, nici radioul, cred că s-a ars vreo siguranță. Puteți să le reparați?" "Le repar, le repar, da'... costă un ban!" Când covorul a fost gata, cum era înălțat

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
casa noastră, unde abia așteptam să mă-ntorc cu ochii plini de minunile și nebunia lumii largi, ca să-mi iau locul obișnuit pe gherghef: "Bună ziua, s-a ars vreun bec pe-aici?" Da, tovarășe, uite, nu mai merge nimic, nici becurile, nici radioul, cred că s-a ars vreo siguranță. Puteți să le reparați?" "Le repar, le repar, da'... costă un ban!" Când covorul a fost gata, cum era înălțat vertical pe ițele gherghefului până lângă tavan, ne priveam în el

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
și stadioane pustii, ca și când mama ar fi avut nevoie de timp ca să se gândească la cine știe ce. Ca-ntotdeauna, străzile și clădirile și tramvaiele și trecătorii căpătau concretețe și culoare numai când ne apropiam de ele, de parcă am fi fost niște becuri ce le scoteau, pe rând, dintr-o substanță cenușie, nediferențiată. Fâșia pe unde ne mișcăm împrumuta lumină de la noi și-o păstra o vreme, dar apoi se stingea lent la loc, îi dispăreau numele și urma. Doar pe unde treceam

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]