7,476 matches
-
copil - adulții reacționau exagerat În orice context și, În timp ce lucrurile erau Într-adevăr Înfricoșătoare, principala ei grijă era să se asigure că nimeni nu Îi va face rău cățelului. Prietenii mei erau extenuați după o zi lungă de pedalat pe bicicletă, ceremonia transei, exaltarea apropiatei salvări, iar acum un salt Într-un abis la fel de adânc precum cel care Îi Împiedicase să părăsească Locul Fără Nume. Fără a mai avea de adăugat ceva, s-au Îndreptat fiecare spre salteaua lui pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
doreau. Câteva ONG-uri au lucrat un timp cu membrii tribului ca să-i Învețe cum să devină independenți. Printre sugestii: să pună bazele unei afaceri cu instalații de antene parabolice În zone izolate, să deschidă o franciză de generatoare cu biciclete său să-și deschidă un magazin pe eBay unde să vândă interesantele șaluri cântătoare cu cărăbuși de smarald făcute cu „Împletitura secretă“. Pată Neagră a explicat că tot ce-și dorea tribul era să găsească o palmă de pământ pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și Heinrich au făcut un pact, unul pe care Heinrich Îl ținuse secret de propriii angajați. Heinrich urma să cumpere provizii pentru complexul turistic și apoi- al naibii ghinion! - acestea urmau să fie „furate“. Ultima dată fusese vorba despre o bicicletă și un televizor, o antenă parabolică, un generator cu bicicletă și baterii de mașină. Dispărea și mâncare, În special condimente și pește marinat. Dar Heinrich nu i-a spus niciodată lui Pată Neagră că-i poate „fura“ telefonul prin satelit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îl ținuse secret de propriii angajați. Heinrich urma să cumpere provizii pentru complexul turistic și apoi- al naibii ghinion! - acestea urmau să fie „furate“. Ultima dată fusese vorba despre o bicicletă și un televizor, o antenă parabolică, un generator cu bicicletă și baterii de mașină. Dispărea și mâncare, În special condimente și pește marinat. Dar Heinrich nu i-a spus niciodată lui Pată Neagră că-i poate „fura“ telefonul prin satelit. Și cu siguranță nu i-a spus niciodată lui Pată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
că i-am provocat dureri de cap. Mulțumesc din suflet pentru cooperare. Îmi cer mii de scuze. Când lucram în Nakano, urcam la stația Koiwa și mergeam până la Yotsuya. De acasă până la stația Koiwa luam autobuzul sau mă duceam cu bicicleta, dar mai des eram tentat să merg cu autobuzul. Pe la 7:00 metrourile nu sunt prea aglomerate. E imposibil să stai jos, dar nici nu stăm înghesuiți, ca sardelele. De aceea nu pot spune că e chiar așa de greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
spus: „Vă rog să vă așezați aici!“. Mi-era frig, frig și nu aveam stare să mă așez. Pe pământ era așternută o folie de plastic subțire. Dacă mă așezam, înghețam de-a dreptul. Era luna martie. Am văzut o bicicletă și m-am sprijinit de ea. Îmi repetam în minte: „Nu trebuie să mă pierd cu firea!“. Doi oameni s-au așezat, dar ceilalți voiau, ca și mine, să-și sprijine trupul de ceva. Era foarte frig. Cred că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să faci lucruri care te solicită mai puțin și să te refaci repede?“ După discuție, departamentul la care fusese director Ōhashi, a fost preluat de un superior. Lăsând asta la o parte, domnul Ōhashi arăta mai bine. Acum merge cu bicicleta din Edogawa, unde locuiește, până la clinica doctorului Nakano (metrourile încă îi mai dau dureri de cap). Așa a venit și la interviu. Părea mult mai tânăr decât înainte. Chiar râdea. Am avut impresia că și-a revenit, dar... Așa cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Vă rog să plecați.» De atunci n-am mai dat nas în nas cu ei. Îmi dedic tot timpul cultivării orezului. În fața casei noastre era instalată o cameră, ca să vadă când mă întorc. Eu o luam mereu prin spate cu bicicleta. La vremea aia chiar au venit mulți să ne ia interviu. Și câteva reviste. Trebuia să plantez orezul. Eram un pic nervos. După ce terminam treaba, eram extenuat. Nu îmi stătea capul numai la muncă. Oricât de mult m-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
el acolo, că ar trebui să mă abțin, a-mi da cu părerea, bineînțeles în scris, în chestii: literare, istorice, mistice, filosofice, euharistice, critică literară și de film, cultură, politică, drept, artă culinară, creșterea intensivă a vacilor merinos (?!?), mers pe bicicletă, înot de performanță în cadă, dormitul pe partea stângă și nu în ultimul rând, datul în bărci, de lăsatul secului. Strașnic și prevenitor prieten, nu-i așa? Dacă doriți, vi-l recomand, numai să nu veniți după aceea la mine
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mai amuzant e timbrul vocii, pe care nu-l pot reda prin scris. O caracteristică are că te salută ori de câte ori te-ar întîlni, și te întîlnește de o sută de ori pe zi. Prima dată l-am descoperit pe o bicicletă, cu o cutie de pălării în mână. Era țanțoș, drept, cu o mână abia sprijinind ghidonul. Ce rost o fi avut bicicleta între cele câteva magazii, sau cutia de pălării, rămâne inexplicabil. E gata să facă servicii și, dacă îl
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
întîlni, și te întîlnește de o sută de ori pe zi. Prima dată l-am descoperit pe o bicicletă, cu o cutie de pălării în mână. Era țanțoș, drept, cu o mână abia sprijinind ghidonul. Ce rost o fi avut bicicleta între cele câteva magazii, sau cutia de pălării, rămâne inexplicabil. E gata să facă servicii și, dacă îl iscodești puțin, începe să-ți povestească despre dragostea lui fără speranțe pentru o fată tuberculoasă. Dacă l-ar accepta, ar lua-o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lumea modernă, casa ideală trebuie să fie mai întîi de toate funcțională, adică să le permită oamenilor să muncească și să se odihnească, pentru ca apoi să poată din nou munci. "Mașina de locuit" poate fi schimbată tot atât de des ca și bicicleta, frigiderul, automobilul. De asemenea, omul poate pleca din orașul sau din ținutul în care s-a născut, fără alt inconvenient decât cel impus de adaptarea la altă climă. Nu ne propunem să scriem istoria desacralizării treptate a locuinței omenești. Acest
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe care mă pune, din când în când, să i le deschid. I-am arătat un pps cu orașul Shanghai - e foarte impresionat de arhitectură. I-am povestit că, pe vremea când eram eu medic, chinezii erau săraci, mergeau cu bicicleta și erau toți îmbrăcați la fel. Dar acum s-au dezvoltat puternic, după cum vezi. Cum au reușit să facă asta? m-a întrebat el. Pentru că au muncit - au fabricat o mulțime de lucruri ieftine care acum sunt vândute și le
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Dar pot oferi cititorului ceva mai explicit și mai orientativ: În 1922, la Brisbane, când Seymour și cu mine aveam cinci și, respectiv, trei ani, Les și Bessie au figurat pe același afiș cu Joe Jackson - redutabilul Joe Jackson cu bicicleta lui suflată cu nichel, care strălucea mai tare decât platina până în ultimul rând al teatrului. Mulți ani mai târziu, la scurt timp după izbucnirea celui de-al doilea război mondial, când Seymour și cu mine ne mutasem într-un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
s-a întors cu fața spre noi cu o bruschețe care nimănui din familie nu i s-ar fi părut neobișnuită și l-a întrebat pe Seymour dacă-și amintește de seara când Joe Jackson l-a instalat pe ghidonul bicicletei și a făcut cu el câteva tururi de jur-împrejurul scenei. Seymour, care ședea într-un vechi fotoliu de pluș, fumând o țigară, îmbrăcat cu o cămașă albastră, pantaloni gri, mocasini jupuiți la călcâie și o tăietură de la bărbierit pe obraz, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
care răspundea întotdeauna întrebărilor lui Les - de parcă dintre toate întrebările, acestea ar fi fost cele pe care le prefera să-i fie puse în viață. A răspuns că nu e sigur dacă de atunci a mai coborât vreodată de pe frumoasa bicicletă a lui Joe Jackson. Și, în afară de enorma valoare sentimentală pe care a avut-o acest răspuns pentru tatăl meu, din multe puncte de vedere, era adevărat, adevărat, adevărat. Între ultimul paragraf și acesta, au trecut peste două luni și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
somn. Noapte bună. Noapte bună, doamnă Narghilea. Noapte bună, Descriere Afurisită! Cum îmi vine cam greu să vorbesc din punctul meu de vedere, am hotărât azi-dimineață la curs (mi-e teamă că în timp ce priveam la incredibil de comoda încălțăminte de bicicletă a domnișoarei Valdemar) că lucrul cel mai galant pe care l-aș putea face ar fi să las pe unul dintre părinții mei să aibă primul cuvânt, și cu cine aș putea începe decât cu Mama Primordială? Totuși, riscurile implicite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
epavă de pe care se prelinge apa, nu aveam strict în minte spusele lui Seymour -sau, dacă-i pe așa, nici chiar pe Seymour însuși. Ceea ce mă frapase sau îmi paralizase voința a fost realizarea subită a faptului că Seymour era bicicleta mea Davega. Am așteptat toată viața să-mi încolțească cea mai firavă pornire, ca să nu mai vorbesc de actul în consecință, de a renunța la o bicicletă Davega. Mă grăbesc să explic: Când Seymour și cu mine aveam, respectiv, cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
sau îmi paralizase voința a fost realizarea subită a faptului că Seymour era bicicleta mea Davega. Am așteptat toată viața să-mi încolțească cea mai firavă pornire, ca să nu mai vorbesc de actul în consecință, de a renunța la o bicicletă Davega. Mă grăbesc să explic: Când Seymour și cu mine aveam, respectiv, cincisprezece și treisprezece ani, am ieșit într-o seară din camera noastră ca să-i ascultăm, cred, pe Stoopnagle și Budd la radio, și am dat peste o scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
părea deloc doritor să se îndepărteze, am rămas și eu pe loc. Les, reținându-și înfierbântarea, i-a expus imediat lui Seymour cazul spre judecare. Așa cum știam, în acea dimineață, gemenii Waker și Walt căpătaseră în dar de ziua lor două biciclete identice frumoase, roșu cu alb, cu ghidon dublu, care depășeau cu mult bugetul familiei și pe care le admiraseră aproape un an în vitrina magazinului de articole sportive Davega, de pe Eighty-sixth Street, între Lexington și Third Avenue. Cu zece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
pe care le admiraseră aproape un an în vitrina magazinului de articole sportive Davega, de pe Eighty-sixth Street, între Lexington și Third Avenue. Cu zece minute înainte ca Seymour și cu mine să fi coborât din camera noastră, Les descoperise că bicicleta lui Waker nu se găsea, depozitată în siguranță, în subsolul casei noastre, alături de bicicleta lui Walt. Waker o dăruise, în acea după-amiază, în Central Park. Un băiat necunoscut („un nătăfleț pe care nu-l văzuse în viața lui“) venise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de pe Eighty-sixth Street, între Lexington și Third Avenue. Cu zece minute înainte ca Seymour și cu mine să fi coborât din camera noastră, Les descoperise că bicicleta lui Waker nu se găsea, depozitată în siguranță, în subsolul casei noastre, alături de bicicleta lui Walt. Waker o dăruise, în acea după-amiază, în Central Park. Un băiat necunoscut („un nătăfleț pe care nu-l văzuse în viața lui“) venise la Waker și-i ceruse bicicleta, iar Waker i-o dăduse. Desigur, și Les și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
găsea, depozitată în siguranță, în subsolul casei noastre, alături de bicicleta lui Walt. Waker o dăruise, în acea după-amiază, în Central Park. Un băiat necunoscut („un nătăfleț pe care nu-l văzuse în viața lui“) venise la Waker și-i ceruse bicicleta, iar Waker i-o dăduse. Desigur, și Les și Bessie erau conștienți de „intențiile foarte frumoase și generoase“ale lui Waker, dar amândoi părinții noștri priveau detaliile acestei tranzacții cu o logică implacabilă, proprie lor. Ce credeau ei că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cu o logică implacabilă, proprie lor. Ce credeau ei că ar fi trebuit să facă Waker - și Les repeta acum cu vehemență această părere în fața lui Seymour - ar fi fost să-i ofere băiatului o plimbare lungă și frumoasă pe bicicletă. La acest punct, Waker l-a întrerupt, printre sughițuri de plâns. Băiatul străin n-a vrut o plimbare lungă și frumoasă pe bicicletă, ci a vrut chiar bicicleta. Nu avusese niciodată o bicicletă băiatul acela; și își dorise dintotdeauna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
părere în fața lui Seymour - ar fi fost să-i ofere băiatului o plimbare lungă și frumoasă pe bicicletă. La acest punct, Waker l-a întrerupt, printre sughițuri de plâns. Băiatul străin n-a vrut o plimbare lungă și frumoasă pe bicicletă, ci a vrut chiar bicicleta. Nu avusese niciodată o bicicletă băiatul acela; și își dorise dintotdeauna să aibă. M-am uitat la Seymour. Era foarte tulburat. Arborase o mină plină de bunăvoință, dar incapabilă de a soluționa un litigiu dificil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]