4,944 matches
-
cărare. Gerard era sigur că avea să stea acolo pentru mult, mult timp. Capitolul 85 — OK, avem acțiune, spuse Vasco. Doi băieți ieșeau din casa Kendall. Unul era un puști negricios, cu o șapcă de baseball, destul de crăcănat. Celălalt era blond și purta și el o șapcă de baseball. Era îmbrăcat în pantaloni kaki și cu o cămașă sport. — Pare a fi Jamie, zise Vasco, băgând mașina în viteză. Porniră încet înainte. Nu știu, spuse Dolly. Parcă nu prea seamănă. — Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
alți clienți în ultimele câteva săptămâni, încât abia acum am reușit să ajung. Îmi pare foarte bine să vă cunosc. Femeia întinse mâna. El doar se holbă la ea. OAMENII PEȘTERILOR PREFERAU BLONDELE Un antropolog observă evoluția rapidă a genei blonde E adevărat că blondele sunt mai sexy? Un nou studiu al antropologului canadian Peter Frost indică faptul că femeile europene au dezvoltat ochi albaștri și păr blond la sfârșitul ultimei epoci glaciare, ca mod de a atrage masculii. Gena culorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
la ea. OAMENII PEȘTERILOR PREFERAU BLONDELE Un antropolog observă evoluția rapidă a genei blonde E adevărat că blondele sunt mai sexy? Un nou studiu al antropologului canadian Peter Frost indică faptul că femeile europene au dezvoltat ochi albaștri și păr blond la sfârșitul ultimei epoci glaciare, ca mod de a atrage masculii. Gena culorii părului MC1R a evoluat în șapte variante, cam cu 11.000 de ani în urmă, spune el. Acest lucru s-a întâmplat extrem de rapid, în termeni genetici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
din cauză că părul și ochii deschiși la culoare reprezintă un semn al unui nivel mai mare de estrogen la femei și, deci, al unei fertilități mai mari. Dar nu toată lumea este de acord cu acest punct de vedere. Jodie Kidd, manechinul blond de 27 ani, spune: „Nu cred că faptul că ești blondă te facă mai dorită pentru activitatea sexuală... Frumusețea este mai profundă decât culoarea părului“. Teoria profesorului Frost a apărut în revista Evolution and Human Behavior. Cercetarea lui a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
346, no. 20: 1545-52. SURSE INTERNET „Berlusconi’s Fat Becomes Soap.“ http://www.ananova.com/news/story/sm 1424471.html „‘Berlusconi’s Fat’ Moulded to Art.“ BBC News, June 20, 2005. http://news.bbc.co.uk/2/hi/entertainment/4110402.stm „Blonde Extinction.“ http://www.snopes.com/science/stats/blondes.asp „Blondes to Die Out in 200 Years.“ BBC News, September 27, 2002. „Extinction of Blondes Vastly Overreported, Media Fail to Check Root of ‘Study.’“ Washington Post, October 2, 2002. „Genetic Savings
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
reflexia sa Într-o oglindă imaginară, deși evitase cu Îndemânare oglinda reală din spatele salatelor organice proaspete. Cu inima strânsă și-a privit coapsele Îngroșate și fundul imens, dar a reușit totuși să zâmbească văzându-și pomeții Înalți, părul de un blond auriu, ochii de un albastru cețos și urechile alea perfecte ale ei! Urechea era o parte a corpului atât de demnă de Încredere. Oricât de mult te-ai fi Îngrășat, urechile rămâneau neschimbate, Întotdeauna fidele. Din nefericire, lucrul ăsta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ei constante de a Întreține o relație normală cu sexul opus, existau Încă doi factori adiționali care Îi alimentaseră eșecul. Întâi și-ntâi, Armanoush era frumosă - chiar prea frumosă. Avea un trup bine proporționat, o față delicată, un păr ondulat blond Închis, niște ochi mari de un gri ce bătea În albastru și un nas ascuțit și un pic cârn, care ar fi putut părea un defect În cazul altora, dar care ei Îi conferea un aer de Încredere În sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Stând acolo cu telecomanda În mână, mătușa Feride a ciripit fără să se uite la ea: — Prințesa țâfnoasă s-a trezit, În sfârșit. Glasul ei suna jovial În ciuda unei nuanțe moralizatoare. Chiar În dimineața asta Își vopsise părul Într-un blond deschis, aproape cenușiu. Până acum Asya Învățase prea bine că schimbarea radicală a coafurii era semnul unei schimbări radicale de dispoziție. A cercetat chipul mătușii Feride căutând urme de nebunie. În afară de faptul că părea absorbită de televizor, urmărind cu Încântare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu păsări roșii... Tipului ăstuia nu-i pasă de noi nici măcar atât cât să schimbe stilul vederilor. — Ne trimite și fotografii cu soția lui, a adăugat mătușa Feride ca să fie dreaptă cu el. — Mă doare undeva de fotografiile alea. Nevasta blondă și durdulie zâmbind În fața casei lor de cărămidă, unde, apropo, nu am fost invitate niciodată; nevasta blondă și durdulie zâmbind În Marele Canion; nevasta blondă și durdulie zâmbind și purtând un sombrero mexican imens; nevasta blondă și durdulie zâmbind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Ne trimite și fotografii cu soția lui, a adăugat mătușa Feride ca să fie dreaptă cu el. — Mă doare undeva de fotografiile alea. Nevasta blondă și durdulie zâmbind În fața casei lor de cărămidă, unde, apropo, nu am fost invitate niciodată; nevasta blondă și durdulie zâmbind În Marele Canion; nevasta blondă și durdulie zâmbind și purtând un sombrero mexican imens; nevasta blondă și durdulie zâmbind pe verandă, alături de un coiot mort; nevasta blondă și durdulie zâmbind și făcând clătite În bucătărie... Nu v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
adăugat mătușa Feride ca să fie dreaptă cu el. — Mă doare undeva de fotografiile alea. Nevasta blondă și durdulie zâmbind În fața casei lor de cărămidă, unde, apropo, nu am fost invitate niciodată; nevasta blondă și durdulie zâmbind În Marele Canion; nevasta blondă și durdulie zâmbind și purtând un sombrero mexican imens; nevasta blondă și durdulie zâmbind pe verandă, alături de un coiot mort; nevasta blondă și durdulie zâmbind și făcând clătite În bucătărie... Nu v-ați săturat să ne trimită În fiecare lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de fotografiile alea. Nevasta blondă și durdulie zâmbind În fața casei lor de cărămidă, unde, apropo, nu am fost invitate niciodată; nevasta blondă și durdulie zâmbind În Marele Canion; nevasta blondă și durdulie zâmbind și purtând un sombrero mexican imens; nevasta blondă și durdulie zâmbind pe verandă, alături de un coiot mort; nevasta blondă și durdulie zâmbind și făcând clătite În bucătărie... Nu v-ați săturat să ne trimită În fiecare lună pozele acestei femei total străine? Oricum, de ce ne zâmbește? Nici măcar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de cărămidă, unde, apropo, nu am fost invitate niciodată; nevasta blondă și durdulie zâmbind În Marele Canion; nevasta blondă și durdulie zâmbind și purtând un sombrero mexican imens; nevasta blondă și durdulie zâmbind pe verandă, alături de un coiot mort; nevasta blondă și durdulie zâmbind și făcând clătite În bucătărie... Nu v-ați săturat să ne trimită În fiecare lună pozele acestei femei total străine? Oricum, de ce ne zâmbește? Nici măcar n-am Întâlnit-o vreodată pe femeia asta, pentru numele lui Allah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu el și nimeni, nici măcar destinul ei, nu putea schimba lucrul ăsta. Dacă Petite-Ma avea intuitiv atât de multă Încredere În Riza Selim Kazanci el, la rândul lui, avea să merite acea Încredere până la ultima sa suflare. Această soție blondă cu ochi albaștri, care a venit la el cu o pisică cu blana deasă și albă ca zăpada În locul unei zestre adecvate, era bucuria vieții lui. Niciodată În viața lui nu a refuzat să-i Înplinească vreo dorință, oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
există nici un „progres“ În viața ei, ci doar o repetiție neîncetată a momentelor izolate. Zilele astea Îi vin În minte câteva amintiri din copilărie, la fel de vii ca și când s-ar Întâmpla aici și acum. Iat-o, o fată de opt ani, blondă, cu ochi albaștri din Thessaloniki Împreună cu mama ei, plângând amândouă după ce tatăl ei murise În Războaiele Balcanice; apoi se vede la Istanbul, e sfârșitul lui octombrie, proclamarea Republicii Turce moderne. Steaguri. Vede multe steaguri, colorate În roșu și alb, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cerut să i se tatueze steagul Turciei pe vârful degetului mijlociu, În așa fel Încât de fiecare dată când le făcea cu degetul altor oameni, să fluture de fapt steagul. Și În cele din urmă a venit o cântăreață travestită, blondă și impresionantă, care voia să-și tatueze pe Încheieturile degetelor numele iubitului ei. Apoi a intrat un bărbat Între două vârste care arăta anormal de normal față de clientela obișnuită a salonului de tatuaj. Era Aram Martirossian. Aram era un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cele trei mătuși se plimbau pe străzile din Istanbul, În special pe cele din jurul magazinelor. În seara aceea s-au culcat mai devreme ca de obicei. — Rose, iubito, i-a șoptit Mustafa soției sale pe când Îi mângâia părul de un blond deschis. Netezimea, strălucirea, moliciunea părului soției sale Îl liniștiseră Întotdeauna, ocrotindu-l tandru de familia lui cu păr negru și de trecutul lui Întunecat. Se sprijinea de el cu trupul ei moale și cald. — Rose, iubito. Trebuie să ne Întoarcem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
living, cele patru mătuși În față, Armanoush și Asya mergând În spatele lor. Cu pași sincronizați, au intrat În Încăperea plină de oaspeți, Încăperea În care se afla mortul. Într-un colț, pe o pernă așezată pe podea, cu părul ei blond deschis acoperit cu un văl, cu ochii umflați de plâns, cu trupul ei plinuț strivit Între străini, stătea Rose. I-a făcut imediat semn lui Armanoush, chemând-o lângă ea. — Amy, unde-ai fost? a Întrebat Rose, Însă Înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Unde naiba Îl vezi?“. Analizez o lucrare a lui Georges Duhamel, Consolatoarea muzică: În niște pagini Închinate lui Johann Sebastian Bach, aflu că există boogie-woogie. Mă extaziez la un „frumos pasaj“ În care Duhamel evocă o soprană cu plete lungi, blonde, (false, desigur), care se desfac Încetișor pe ultimele măsuri din moartea Isoldei („În scena aceea atît de sfîșietoare“, preciza autorul). Tot la rubrica pasajelor frumoase, transcriu o frază a compozitorului Jules Massenet: „Viața lui Schubert, atît de plină de prietenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
murit“. Scriam multe tîmpenii de soiul ăsta În acea perioadă a vieții mele. Păstrasem camera lui Kate ca să lucrez. Laura venea aici să mă Întîlnească pe Înserate. Într-o zi, mi-a spus: „Ți-amintești de tipul acela Înalt și blond pe care ți l-am arătat? Am Întîlnire cu el seara asta, nu te superi? Mă Întorc imediat după aceea“. Am Întrebat-o la ce oră se va Întoarce, iar ea mi-a atras atenția să nu-i vorbesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
țină scai de mine! Că mă făcuseră să iau o patroană de bordel drept reîncarnarea doamnei Marie-Isaure, treacă-meargă, dar, mulți ani mai tîrziu, cînd mă pregăteam să fac dragoste cu Maureen Michell, o cover-girl englezoaică cu ochi albaștri și păr blond, am simțit că mă Înmuiam chiar În clipa cînd ea mi-a cerut În cuvinte tari și lipsite de echivoc - un vocabular care dovedise deja de ce era În stare - s-o pătrund. Eram peste ea și am simțit dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
doboare, dacă nu ar fi fost struniți mai bine de vizitii în caftane verzi ale căror vorbe, adresate ei sau echipajelor lor, se pierdeau în aerul umed. Ochii bărbatului, ochii lui Porfiri Petrovici, au uimit-o. Mai precis, genele sale, blonde până aproape de transparență. Nu și-a mai putut lua ochii de la ele odată ce le-a observat. Clipea des și părea că o făcea cu înțeles, a așteptare sau viclenie, o viclenie specific feminină, întrucâtva benignă. Fascinată peste măsură de genele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
forțat să se așezi pe el imediat. La capătul patului se afla un paravan, brodat cu pelicani zburând, peste care era aruncat un chimonou de mătase. ă Nu vă sunt pe plac? Pielea ei goală îl stingherea, iar părul ei blond îi părea spălăcit. ă Nu ești rusoaică? ă Sunt finlandeză. Îmi pare rău. ă Nu e nevoie să-ți pară rău. O cunoști pe Lilia? ă Da, desigur. Dar ea nu mai lucrează aici. Fraulein Keller spune că... ă Câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
artei, dar - simțea ea - și sufletul ei pereche, Charlie Jones, va profita de faptul că În sfârșit călătoreau Împreună pentru a face prima lui mișcare romantică. Desert Rose era exact opusul lui Kitty, În multe privințe. Kitty era Înaltă, subțire, blondă și europeană. Desert Rose era scundă, plinuță, brunetă și orientală. Kitty era deschisă și impulsivă, Desert Rose părea deschisă, dar acționa strategic. Kitty era de obicei pretențioasă și nerăbdătoare cu bărbații; Desert Rose era rezervată și părea de o infinită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ultimul etaj, găsiră expoziția, bărbatul de la intrare le perforă biletele și Începură să se uite la primul tablou, „P-Poate“, În ulei și magna pe pânză, din 1965. Pictura de mari dimensiuni imita stilul benzilor desenate și Înfățișa o tânără blondă, Îngrijorată, iar deasupra scria „P-Poate că s-a Îmbolnăvit și nu a putut ieși din casă“. — P-poate că și Charlie s-a Îmbolnăvit, glumi Kitty, dar Desert Rose nu era amuzată. Apoi sună, din nou, telefonul. Întâlnirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]