5,885 matches
-
ea. Un taraf jalnic de lăutari aduși din cetate cântau câte un cântec-două, apoi făceau o pauză lungă. Toți păreau să se cunoască între ei. Cei mai mulți stăteau la masa mare din stejar așezată în mijlocul sălii. Era o încăpere spațioasă, cu bolți și pardosea din cărămidă roșie. Într-o parte erau și câțiva dansatori, câteva perechi care Ghighinei i se păreau inaccesibile. Se așteptase să fie regina unui bal fastuos, când de fapt și-a petrecut aproape toată seara lângă părintele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
tăcere. În mijlocul lacului se vedea mănăstirea cu stâlpii porții luminați. Apoi el a căzut grămadă pe pământul uscat și rece, al nopții de primăvară. Ghighina l-a privit câteva clipe și s-a aplecat deasupra lui. Pampu pironise ochii pe bolta cerului. Nu respira, părea inert. Fata s-a dat un pas înapoi, mai întâi înfricoșată de posibilitatea morții, apoi îngrozită de valul luminos de ceață care purta pe el întipărit chipul lui Pampu. Pentru Zogru lucrurile au fost și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
călcat de tramvaiul 14. Giulia trăia în casa pe care bunicul ei o ridicase în anul 1968, în strada Gelu Căpitanul. Era o casă cu doar trei camere, cu verandă mică, sprijinită într-un singur stâlp de ciment și cu boltă de viță-de-vie. Acolo copilărise mama ei și își trăise visele de tinerețe, ca multe fete și băieți de pe la mijlocul anilor ’70, care voiau să ajungă doctori și să fugă din țară. Dar admiterea la facultățile de Medicină era pentru cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
după flacără. Dar, pe când înainta spre Giulia, s-a simțit brusc împins, azvârlit pe trotuarul rece, ca un gunoi. Andrei a spus noapte bună, te sun, și-a urcat în mașina lui albastră, în timp ce Giulia deschidea portița să intre pe sub bolta de viță. Strada era pustie și mirosea a liliac. Zogru era prăbușit, aproape că nu se mai putea ridica de pe cimentul măturat bine și îmbibat de urină. Era distrus și umilit ca o un câine călcat în picioare. Andrei Ionescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
profesor coordonator Someșan Mariana Primăvara e stăpână Pe colțul cerului infinit, Un strop de zare s-a urzit Și, ca un fir de ață sfâșiat, Norii suri s-au destrămat. Soarele, globul de aur, Alungă gerul ca un balaur, Și bolta cerului fericită E ca marea nesfârșită. Fire verzi, abia ieșite, Proaspete ca niște clătite, Stau cuminți și-l așteaptă pe el, Pe plăpândul ghiocel. Mândrii copaci sunt gătiți, Cu floricele-mpodobiți, Floricele albe, roz și argintii, Ce ne-aduc doar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
laur; Din dorința lui divină Ziua toată - o lumină, Iară noaptea își strângea Razele și-apoi pleca În palatul lui din cer Unde va domni etern. Și așa noaptea cădea, Ziua iar o alunga, Mii de stele răsăreau Și pe boltă străluceau, Mii de vise privegheau, Scânteiau și se mândreau Că-ntre rânduri lungi de carte Se vedeau cuprinse-n vers De poeți și de-amorezi. Dar deodată pe-apa mării O lumină se-arată, Care pune în mișcare Valuri pline
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-n vers De poeți și de-amorezi. Dar deodată pe-apa mării O lumină se-arată, Care pune în mișcare Valuri pline de scântei Și-o cuprinde-apoi pe toată În tablou scăldat de vrajă: Mândra Lună se coboară Pe neagra boltă cerească, Plină, mare și frumoasă, Strălucind ca o crăiasă, Luminând încetișor Gânduri mari de visător, Pași pe drumuri călătoare, Somnul lin pe-un cal călare. Iarna Ia te uită! Ninge-afară! Haide, dragă sănioară! Să ieșim și noi la joc Cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pași înapoi? Dacă da sau dacă nu, Răspunsul ți-l vei da doar tu. Printre răni și prin durere, Tu vei căpăta putere. Minciuni O, minciună, tu pe lume Ai venit să ne orbești! Să crești flori fără culoare Pe sub bolțile cerești. Să pictezi în albul nostru Cu însutite acuarele, Mii de nuferi albi și galbeni Ca să țină loc de stele. Ai ascuns, tu, adevărul? L-ai lăsat în umbra ta? L-ai golit și i-ai luat totul. A pierdut
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pomul și surdina Tăcere... M-afund în mii de gânduri, M-afund în mii de stări Și-mi scriu tăcerea-n versuri A unei vechi chemări. De ce-aș fi eu de vină? Când tu nimic n-ai zis A bolții luna plină Mi-e martoră în scris. Degeaba-mi curg șiroaie Acele lacrimi reci Și-mi ard cu o văpaie Acele zile seci. Pe-a cerului lumină Tăcerea nopții zace Cu ce-aș fi fost de vina? Când lumea-n
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
or întoarce știu doar codrii Și apa falnicelor mari, Căci în capcană fericirii Căzut-au mulți din ei hoinari... Ființă blândă Privire-ngândurată, Privire muribundă, A lumii nestemată În tine se abundă. De-ai fi o stea plăpândă Sau luna bolții vechi Tu, o ființă blândă A viselor perechi Și-o floare-nmiresmată De te-ai asemăna Știu sigur, ființă sfântă, Pe mine m-ai chema... Iar de-ai pleca vreodată Din vechiul nost’ pământ Pe-o apă-nvolburată, Ți-oi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
amintirile se afla în fața casei vechi. În partea stângă a casei se afla prispa pe care luam masa în zilele calde de vară, iar seara bunicul îmi povestea despre străbunicii mei și despre viața lor. Lângă prispă se înălța și bolta de viță de vie, care ne ferea de razele soarelui și de care bunicul era foarte mândru. Acești butuci de vie făceau cei mai dulci și gustoși struguri din lume. În fața casei avea pomi fructiferi, dar cel mai mult îmi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
trăia sub mângâierea caldă a mamei. Mi-am amintit de clipele când fetița cu puteri inefabile spărgea cerul în mii de bucăți,când cortina de azur era dată la o parte și stelele apăreau ca niște telegari galbeni. Formele de pe boltă îmi puneau multe întrebări. Eu răspundeam și nu mă contrazicea nimeni. De acolo plecau toate poveștile și erau la fel de interesante ca basmele bunicii. În fiecare zi puteam să fiu un personaj și credeam cu tărie în puterea magilor, în vrăji
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Atât îmi doresc! Sunt de mult timp sub stăpânirea frumuseții tale. Orele trec fără să lase urme de nerăbdare pe chipul meu. Încă aștept. Oare vine? Unde e soarele? Nici cerul nu mai plânge. Numai timpul crud păstrează luna pe bolta cerească. Și stele tot mai multe se trezesc. Poate că au dormit destul. Numai nenea Soare s-a pierdut pe drum. Nu fi tristă, îmi spun și-ți spun, pădurea mea de basm, vine mâine! Tu stai așa, neclintită sub
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
învinețite rămase din puzderia de peste noapte. Marea cânta straniu, prelung și neînțeles. Ascultam cântecul valurilor. Aerul era pictat în nuanțe posomorâte și o liniște ca de gheață mai înfiorătoare decât țipetele lungi, ascuțite și sfâșietoare ale lunii, stăruie încă pe boltă. Chiar și vântul părea să tremure în tăcerea ca de mormânt, ascunzându-se prin scorburile palmierilor de pe plajă sau prin scoici. Pescărușii albi luminau bolta întunecoasă, umbrele lor înotau în mare. Stăteam neclintită, surdă, oarbă, cu privirea ascunsă, urmărind orizontul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de gheață mai înfiorătoare decât țipetele lungi, ascuțite și sfâșietoare ale lunii, stăruie încă pe boltă. Chiar și vântul părea să tremure în tăcerea ca de mormânt, ascunzându-se prin scorburile palmierilor de pe plajă sau prin scoici. Pescărușii albi luminau bolta întunecoasă, umbrele lor înotau în mare. Stăteam neclintită, surdă, oarbă, cu privirea ascunsă, urmărind orizontul. Era prea întuneric pentru a înota. M-am desprins din lumea reală. Mi-am pus placa de surf pe nisip și prosopul pe ea alcătuind
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
culcare. Liniștea este întreruptă din când în când de scârțâitul roților de car, de geamătul boilor și de cântatul cocoșilor care se aud în depărtare. Diii, Joian! Deși îl văzuse de mii de ori, Ion stă cu ochii ațintiți la bolta cerului. Era de un albastru închis, iar cele câteva stele rămase păreau niște perle galbene ce șopteau între ele asemenea copiilor din căruță. Tată! întrerupe el liniștea. Oamenii pot ajunge la cer? Nu știu, măi, Ioane! Or putea, Dumnezeu știe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în jos, foșnind ca uitat de pedeapsa timpului. Și-a pierdut demult ultima fărâmă de atenție căpătată vreodată de la ochii strămoșilor săi de sus pe care îi vedea doar noaptea pe cerul înstelat, când fiind prezent în fața panoramei deschise pe bolta cerească recunoștea una dintre cele mai proaspete dâre de pulbere lăsate și aceasta acum milioane de ani; își recunoștea drumul și auzea încă urletele ca pe niște mângâieri aduse rațiunii unei entități primordiale ce își simte chemarea la fosta formă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de tare în bătaia vântului. Pe neașteptate, corpul meu ce zvâcnea de emoție, a fost trecut de un fior rece care parcă încerca și el să mă țină pe loc. Simțeam cum natura era împotriva mea. Soarele plutea ușor pe bolta albastră, lăsând în urmă bătrâna lună ce încerca din răsputeri să lumineze planeta, steluțe aurii, întuneric și răcoare, dar în primul rând, mă lăsa pe mine acolo. Persoana care își dorea cel mai mult să-l aibă aproape. Mă lăsa
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Marie cătă fără să vrea spre țărm. Era perioada fluxului slab. Totuși, se Înfioră cînd Îl văzu pe Lucas făcîndu-se nevăzut În interiorul cavernei și, adresîndu-i În minte cîteva cuvinte bine simțite, se duse după el. Era deja În fundul grotei, măturînd bolta cu fascicolul lanternei. - Dacă vrei cumva să cauți scoici, nu e chiar locul cel mai nimerit, Îl luă ea peste picior. - CÎnd m-ai strigat zilele trecute, erai lîngă menhiri și lîngă tumulus, iar eu eram aici, exact aici. Or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
atrase privirea o scurtă strălucire În stîncă, acolo unde bătea lumina lanternei rămasă Înțepenită În scobitura pietrei. Era cumva victima unei halucinații? Lucas o văzu cum prinde să izbească piatra cu mîinile goale și era gata s-o oprească, dar bolta Începu să se fărîmițeze sub degetele nerăbdătoare ale tinerei femei care continua să zgîrie În ciuda bucățelelor de piatră care cădeau peste ea. PÎnă ce aduse la lumină un briceag mic și ruginit, cu mîner de sidef. - N-a ajuns singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zgîrie În ciuda bucățelelor de piatră care cădeau peste ea. PÎnă ce aduse la lumină un briceag mic și ruginit, cu mîner de sidef. - N-a ajuns singur aici. Cuprins de o speranță nebunească, Lucas prinse unul din fragmentele smulse din bolta friabilă și-l fărîmiță pînă ce se făcu praf sub degetul lui. - E ciment! exclamă el. Asta Înseamnă că se află ceva dincolo! Începu să scormonească alături de Marie și degajară Împreună intrarea Într-o galerie lată cam de un metru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sufletele morților. Întoarse o privire strălucitoare către specialistul În crime ritualice. - Mă Întreb cum de existența lui a putut rămîne secretă pînă acum. - Eu mă Întreb mai ales cum o să ieșim de aici, răspunse el, pragmatic. Mătură cu fascicolul lanternei bolta, apoi pereții, cînd deodată le zări, săpate În stîncă, aidoma acelora care figurau pe menhiri. - Semnele, șopti el. Pasărea, crabul, peștele... Efectuă o mișcare circulară și se Încruntă. - SÎnt toate aici, În afară de unul. Marie Îl descoperi pînă la urmă, săpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca naiba ! — Mă doare capul de leșin, îngaim. Mi-ați putea da un pahar cu apă ? — Sigur că da ! Intră ! Își flutură țigara prin fața mea și îmi face semn să intru într-un antreu uriaș și impresionant cu tavan cu boltă. — Oricum, bănuiesc să vrei să vezi și casa. Eddie ! Glasul îi devine un țipăt. Eddie, a mai venit una ! Sunt Trish Geiger, adaugă spre mine. Îmi poți spune Doamna Geiger. Pe aici... Mă conduce într-o bucătărie luxoasă în culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mai, nu-i el! Cin’ să fie? Încă un pas. Parcă ar semăna a femeie?! Poartă niște haine albăstrii, vineții, de o culoare nemaivăzută de Ilie decât în cer nu și pe pământ, seara când soarele a sfințit și pe boltă rămâne așa, o lumină. Nu ține mult, nu sunt condiții să țină, dar Iliuță o recunoaște. E Maica Domnului. A rămas încremenit lângă ea în poartă. Cele șapte găini, simțind-o, au încremenit și ele neîndrăznind să zică nici câr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pat ne-am vorbit coerent unul altuia. — Bună! mi-a zis ca. — Bună! i-am zis eu. — Bun venit acasă! a zis ea. Sfârșitul capitolului 643 În dimineața următoare peste oraș cerul era urât, compact și strălucitor, arătând ca o boltă fermecată care s-ar sfărâma la o atingere sau ar răsuna ca un clopot mare de sticlă. Helga mea și cu mine am ieșit din hotel cu pași vioi. Eram deosebit de darnic în curtoazia mea, iar Helga nu era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]