3,082 matches
-
Germania. Guvernele celor două țări au înterzis chiar și survolarea spațiului lor aerian de către avioanele britanice în drum spre sau dinspre Germania. După izbucnirea războiului, Franța nu a permis decolarea bombardierelor britanice de pe aeroporturi franceze pentru efectuarea unor acțiuni de bombardament împotriva orașelor germane. Dacă pe de-o parte, francezii se simțeau în siguranță apărați de Linia Maginot, ei nu dispuneau de bombardiere cu rază lungă de acțiune, care să efectueze lovituri preventive împotriva Luftwaffe. Escadrilele de avioane de vânătoare franze
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
grupul de bombardiere îndreptându-se spre teritoriul inamic practic fără posibilitatea să se apere. În ciuda acestui fapt, Paul Harris a continuat zborul spre ținte. Escadrila nr. 9 a reușit să atace în acea zi câteva dintre țintele navale din Brunsbüttel. Bombardamentele au provocat pagube limitate vaselor germane, britanicii pierzând în schimb cinci avioane Blenheims și două Wellingtons. "Admiral Scheer" a fost lovit de trei bombe, care nu au explodat însă, în vreme ce crucișătorul ușor "Emden" a fost avariat în zona castelului prova
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
atacului. Grupul era format din Escadrila 9, Escadrila 37, Escadrila 38, Escadrila 99, Escadrila 115, Escadrila 149 cu Escadrila 214 și Escadrila 21 în rezervă. Grupul era echipat pentru atacuri de noapte și a fost pregătit în grabă pentru un bombardament pe timp de zi. Pregătirea echipajului nu era bună, mai multe echipaje nefiind antrenate pentru zobrul în formații strânse. Dintre echipajele gurpului, doar piloții escadrilelor 9 și 214 erau capabili să zboare în formații perfecte. Pentru a-și îmbunătăți capacitatea
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
comandantul de grup Kellett erau singurii comandanți cu experiență de luptă. Totuși, Kellett nu zburase alături de Escadrilele 9 sau 37 și nu avusese ocazia să zboare alături de echipajele acestora în formații strânse, nici să participe alături de ele la misiuni de bombardament. El nu a avut nici timpul nici ocazia să discute cu subordonații săi planul pentru bombardarea țintelor navale. El nu avut cum să transmită nici măcar unele sfaturi tactice cu privire la reacția grupului în cazul unui atac al avioanelor de vânătoare. Practic
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
mai probabil motivul pentru care bombardierele s-au apropiat de uscat fără să fie interceptate. Primele lupte aeriene au început la aproximativ o oră după ce radarele Freya ale "Luftwaffe" au transmis primele informații. Comandantul "Jagdfliegerführer", Carl-August Schumacher, respingea ideea unui bombardament britanic împotriva vaselor germane în condiții de cer limpede. Chiar în timp de comandantul grupului britanic de bombardiere Kellett decola, locotenentul Hermann Diehl demonstra performanțele radarului Freya unui ofițer de marină la locația bateria LN-Vers de pe insula Wangerooge. În timpul demonstrației
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
fost menționată nevoia pentru o mai bună dotare cu armament de fensiv împotiva atacului din flanc și cu rezervoare cu autoînchidere. Aceste considerații tactice ar fi putut, după părerea Bomber Command, să permită desfășurarea cu succes a unor acțiuni de bombardament pe timp de zi. Pe 22 decembrie, un raport al „No. 3 Group RAF” (nesemnat report) afirma: Există toate motivele să credem că o formație foarte strânsă a șase avioane Wellington va ieși dintr-un atac îndelungat și intens al
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
din Polonia care tocmai se încheiase, forțele terestre Statul major al Forțelor terestre a făcut o analiză atentă a acestei campanii. Statul major a subliniat problemele legate de comandă, tactică și control pentru îmbunătățirea eficienței propriilor trupe. În cazul primului bombardament aliat împotriva țintelor germane, se pare că subordonații lui Schumacher nu au făcut o analiză asemănătoare, fiind prea preocupați să se felicite pentru succesul obținut. Nu există dovezi că "Luftwaffe" ar fi desfășurat o analiză după raidul din Golful Helgoland
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
după ce Adolf Hitler le-a declarat război americanilor pe 11 decembrie. Eșecul operațiunii „Barbarossa” cam în aceeași perioadă a relevat că metoda de concentrare a tuturor resurselor "Luftwaffe" pe linia frontului se dovedea greșită. RAF și-a început campania de bombardamente nocturne la începutul anului 1942 și, ceva mai târziu în același an, United States Army Air Force (USAAF) și-a început campania de bombardamente diurne. Chiar și în acest moment, OKL a continuat să se opună trimiterii forțelor sale de pe front
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
concentrare a tuturor resurselor "Luftwaffe" pe linia frontului se dovedea greșită. RAF și-a început campania de bombardamente nocturne la începutul anului 1942 și, ceva mai târziu în același an, United States Army Air Force (USAAF) și-a început campania de bombardamente diurne. Chiar și în acest moment, OKL a continuat să se opună trimiterii forțelor sale de pe front pentru apărarea Germaniei. Doar în mai 1942, cupă ce "Luftwaffe" a trebuit să facă față primelor raiduri USAAF pe timp de zi, OKL
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
a continuat să se opună trimiterii forțelor sale de pe front pentru apărarea Germaniei. Doar în mai 1942, cupă ce "Luftwaffe" a trebuit să facă față primelor raiduri USAAF pe timp de zi, OKL a început să fie îngrijorat de efectele bombardamentelor strategice aliate diurne. Chiar și așa, până la sfârșitul anului 1942, soluțiile luate pentru întărirea apărării aerine împotriva atacurilor diurne au fost fragmentate și contraproductive. Hans Jeschonnek a rezumat atitudinea OKL atunci când a declarat că "Luftwaffe" poate să respingă atacurile aerine
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
de-a doua conflagrații mondiale. Scopul acestei campanii era să apere obiectivele civile și militare germane împotriva atacurilor aviației aliaților. Luptele zilnice pe timp de zi și de noapte în spațiul aerian german a implicat mii de avioane pentru respingerea bombardamentele strategice aliate. Această campanie a fost una dintre cele mai lungi ca durată din istoria războaielor aeriene. Împreună cu Bătălia Atlanticului și cu blocada Germaniei, a fost cea mai lungă campanie din 1939-1945. Avioanele de vânătoare ("Jagdwaffe") ale "Luftwaffe" au apărat
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
strategice aliate. În 1939, RAF Bomber Command a fost forțat să organizeze atacuri doar în timpul nopții datorită pierderilor foarte grele ale bombardierelor care nu dispuneau de o escortă adecvată. În 1943, USAAF a avut la rândul ei pierderi grele în timpul bombardamentelor pe timp de zi a țintelor germane. În octombrie 1943, ofensiva aeriană americană a fost întreruptă temporar datorită acestor pierderi. Britanicii au continuat eforturile, dezvoltându-și flota de bombardiere, introducând noi dispozitive de ghidare a avioanelor și tactici de atac
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
erau solicitate la maximum, iar "Luftwaffe" a pierdut superioritatea aeriană. În vara anului 1944, "Luftwaffe" suferea deja datorită crizei carburanților și lipsei piloților bine antrenați. "Luftwaffe" avea să înceteze să conteze în spațiul aerian german la începtulul anului 1945. Intensificarea bombardamentelor de noapte ale RAF și a celor de zi ale USAAF au dus la distrugerea industriei și orașelor germane și a provocat prăbușirea economiei Reichului în iarna 1944-1945. În acele momente, armatele aliaților ajunseseră la frontierele Germaniei și campania de
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
de noapte ale RAF și a celor de zi ale USAAF au dus la distrugerea industriei și orașelor germane și a provocat prăbușirea economiei Reichului în iarna 1944-1945. În acele momente, armatele aliaților ajunseseră la frontierele Germaniei și campania de bombardamente strategice aliate s-a desfășurat în strânsă legătură cu bătăliile forțelor terestre. Campania aeriană aliată a continuat până în aprilie 1945, când au fost executate ultimele misiuni de bombardament. Germania avea să capituleze la începutul lunii mai a anului 1945. "Luftwaffe
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
În acele momente, armatele aliaților ajunseseră la frontierele Germaniei și campania de bombardamente strategice aliate s-a desfășurat în strânsă legătură cu bătăliile forțelor terestre. Campania aeriană aliată a continuat până în aprilie 1945, când au fost executate ultimele misiuni de bombardament. Germania avea să capituleze la începutul lunii mai a anului 1945. "Luftwaffe" nu dispunea la începutul războiului de o forță de apărare aeriană eficientă. În același timp, bombardamentele aeriene diurne ale aliaților împotriva țintelor din Germania au fost în număr
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
a continuat până în aprilie 1945, când au fost executate ultimele misiuni de bombardament. Germania avea să capituleze la începutul lunii mai a anului 1945. "Luftwaffe" nu dispunea la începutul războiului de o forță de apărare aeriană eficientă. În același timp, bombardamentele aeriene diurne ale aliaților împotriva țintelor din Germania au fost în număr mic în perioada 1939-1940. Responsabilitatea apărării spațiului aerian german cădea la începutul războiului în sarcina "Luftgaukommandos" (comandamentele districtelor aeriene). Sistemul defensiv se baza în principal pe artileria antiaeriană
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
se aflau doar cu 60 de avioane mai mult decât în iunie 1941, în ciuda creșterii producției. În tot anul 1942, producția de avioane pentru "Luftwaffe" a crescut cu 250% la avioanele de vânătoare și cu 196% al avioanele bimotoare. Intensificare bombardamentelor aliate a dus la dispersarea producției și a oprit accelerarea expansiunii programului lui Milch. Producția germană de avioane a ajuns la aproximativ 36.000 de aparate în 1944. Cu toate acestea, în momentul în care s-a ajuns la aceste
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
nu a fost capabilă să obțină o victorie decisivă. În momentul în care producția a atins un nivel mulțumitor, era prea târziu pentru ca să se mai schimbe ceva. RAF a dezvoltat în anii de dinainte de începerea războiului mondial o doctrină a bombardamentelor aeriene a zonelor industriale. Strategii RAF au considerat că atacurile unor regiuni vaste ale orașelor industriale vor avea cele mai bune rezultate dată fiind lipsa de precizie bombardamentelor aeriene din acea perioadă. Această doctrină era de asemenea rezultatul convingerii mareșalului
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
a dezvoltat în anii de dinainte de începerea războiului mondial o doctrină a bombardamentelor aeriene a zonelor industriale. Strategii RAF au considerat că atacurile unor regiuni vaste ale orașelor industriale vor avea cele mai bune rezultate dată fiind lipsa de precizie bombardamentelor aeriene din acea perioadă. Această doctrină era de asemenea rezultatul convingerii mareșalului RAF Charles Portal că atacurile vor slăbi moralul inamicului și îi va forța capitularea. Portal era unul dintre susținătorii ideii conform cărora „bombardarea moralului” vor completa bombardamentele strategice
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
precizie bombardamentelor aeriene din acea perioadă. Această doctrină era de asemenea rezultatul convingerii mareșalului RAF Charles Portal că atacurile vor slăbi moralul inamicului și îi va forța capitularea. Portal era unul dintre susținătorii ideii conform cărora „bombardarea moralului” vor completa bombardamentele strategice dacă vor viza zonele locuite de muncitorii industriali prin distrugerea moralului sau uciderea lor, ceea ce în final urma să ducă la distrugerea industriei militare germane. Această convingere avea ca sursă politica primului mareșal al aerului, vicontele Hugh Trenchard, care
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
psihologice odată făcute în Germania și teritoriile ocupate de germani, civilii se vor revolta și vor răsturna guvernul. În ciuda acestei strategii ambițioase, RAF a intrat în al Doilea Război Mondial fără o flotă de bombardiere care să fie potrivită pentru bombardamente strategice la scară mare. Flota de bombardiere urma să execute raiduri neescortate și era vulnerabilă în timpul zilei la atacurile avioanelor de vânătoare. Din septembrie 1939 până în mai 1940, ambele tabere și-au cenzurat acțiunile, evitând bombardarea obiectivelor civile. În cazul
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Bătălia din Golful Heligoland de pe 18 decembrie 1939, RAF a pierdut 12 din cele 22 de bombardiere care au participat la misiune. Comandamentul bombardierelor a fost forțat să accepte că nu poate face față luptelor diurne și a hotărât începerea bombardamentelor de noapte. Strategii britanici discută încă pe tema naturii strategiei britanice în perioada 1939-1941, care va deveni baza strategiei britanice de-a lungul întregului război. Rezultatele bombardamentelor sunt de asemenea disputate și este în esență chiar cheia problemei. O serie
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
să accepte că nu poate face față luptelor diurne și a hotărât începerea bombardamentelor de noapte. Strategii britanici discută încă pe tema naturii strategiei britanice în perioada 1939-1941, care va deveni baza strategiei britanice de-a lungul întregului război. Rezultatele bombardamentelor sunt de asemenea disputate și este în esență chiar cheia problemei. O serie de funcționari din Ministerul Aerului au considerat că tehnologia bombardamentelor nu era suficient de precisă și, ca urmare, atacurile de precizie nu puteau fi executate. În sprijinul
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
strategiei britanice în perioada 1939-1941, care va deveni baza strategiei britanice de-a lungul întregului război. Rezultatele bombardamentelor sunt de asemenea disputate și este în esență chiar cheia problemei. O serie de funcționari din Ministerul Aerului au considerat că tehnologia bombardamentelor nu era suficient de precisă și, ca urmare, atacurile de precizie nu puteau fi executate. În sprijinul acestor afirmații, ei folosit Raportul Butt, care indica că doar 30% dintre bombardierele RAF au ajuns în zona țintelor și doar 10% în
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
precizie nu puteau fi executate. În sprijinul acestor afirmații, ei folosit Raportul Butt, care indica că doar 30% dintre bombardierele RAF au ajuns în zona țintelor și doar 10% în regiunea industrială Ruhr. Cei care susțineau în cadrul RAF Bomber Command bombardamentele de precizie au criticat raportul, pe care îl considerau „selectiv”. Când mareșalul Arthur Harris a preluat comanda RAF Bomber Command în 1942, el a folosit acest raport ca pe un argument în favoarea bombardamentelor „în zonă” . Organizatorul aviației de vânătoare nocturnă
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]