6,134 matches
-
omul nu poate primi o altă Taină. Botezul este cea mai trebuincioasă Taină pentru că fără Botez nimeni nu se poate mântui. Botezul ne face fii ai lui Dumnezeu, membri ai Bisericii și moștenitori ai Împărăției Cerurilor. Numai preotul poate să boteze, dar la nevoie poate boteza orice om creștin. La nevoie se botează astfel: acel care botează toarnă apă pe capul celui care primește botezul și în același timp zice: Botează-se robul lui Dumnezeu (cutare) în numele Tatălui, Amin, al Fiului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
altă Taină. Botezul este cea mai trebuincioasă Taină pentru că fără Botez nimeni nu se poate mântui. Botezul ne face fii ai lui Dumnezeu, membri ai Bisericii și moștenitori ai Împărăției Cerurilor. Numai preotul poate să boteze, dar la nevoie poate boteza orice om creștin. La nevoie se botează astfel: acel care botează toarnă apă pe capul celui care primește botezul și în același timp zice: Botează-se robul lui Dumnezeu (cutare) în numele Tatălui, Amin, al Fiului, Amin, și al Sfântului Duh
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Taină pentru că fără Botez nimeni nu se poate mântui. Botezul ne face fii ai lui Dumnezeu, membri ai Bisericii și moștenitori ai Împărăției Cerurilor. Numai preotul poate să boteze, dar la nevoie poate boteza orice om creștin. La nevoie se botează astfel: acel care botează toarnă apă pe capul celui care primește botezul și în același timp zice: Botează-se robul lui Dumnezeu (cutare) în numele Tatălui, Amin, al Fiului, Amin, și al Sfântului Duh,... Aaa...miiin ”... au fost ultimele litere care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nimeni nu se poate mântui. Botezul ne face fii ai lui Dumnezeu, membri ai Bisericii și moștenitori ai Împărăției Cerurilor. Numai preotul poate să boteze, dar la nevoie poate boteza orice om creștin. La nevoie se botează astfel: acel care botează toarnă apă pe capul celui care primește botezul și în același timp zice: Botează-se robul lui Dumnezeu (cutare) în numele Tatălui, Amin, al Fiului, Amin, și al Sfântului Duh,... Aaa...miiin ”... au fost ultimele litere care au defilat prin fața ochilor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Bisericii și moștenitori ai Împărăției Cerurilor. Numai preotul poate să boteze, dar la nevoie poate boteza orice om creștin. La nevoie se botează astfel: acel care botează toarnă apă pe capul celui care primește botezul și în același timp zice: Botează-se robul lui Dumnezeu (cutare) în numele Tatălui, Amin, al Fiului, Amin, și al Sfântului Duh,... Aaa...miiin ”... au fost ultimele litere care au defilat prin fața ochilor mei care trăgeau spre somn... Când am deschis ochii, din fundul grădinii se auzea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
drăguț, în Williamsburg, pe care Bea mă ajutase să-l transform într-un cămin încântător. Nu era mare, dar era al meu - iar chiria era destul de rezonabilă. Mama venise în vizită timp de o săptămână și, cu o seară înainte, botezasem apartamentul cu primul maraton de desene animate și înghețată Cherry Garcia. În după-amiaza aia, înainte să plece la aeroport, mama și cu mine merseserăm s-o vizităm pe Lucille. Nu mai trebuie să spun că fusesem foarte emoționată, în ciuda rapoartelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
atâta timp ceva ce-mi închipuiam că ar fi ea, dacă se va întâmpla să mai am plăcerea s-o întâlnesc, o să o tratez cu maximum de politețe. O femeie umitor de proteică și interesant proporționată. Mă gândesc să-mi botez păpușa cu numele de Eva. — Dar cei de la poliție par să creadă în continuare că e moartă. — O femeie ca ea nu poate să moară niciodată, zise dr. Board. Poate să explodeze, dar amintirea ei va rămâne neștearsă. Părintele paroh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mesaje SOS trimit comis-voiajorii în străinătate? Că sunt în primejdie și trebuie salvați? Nu știe nimic sărăcuța! Ea nu vede pe nimen!. Mi-a sărit capacul. Dar Moișă Moișă, adică tovarășul Gafton, soțiorul? Dar chiriașul, bisexuatul profesor de limbi, Limbutul, botezat Vancea? Ăsta, ce-i, de fapt? Zăpăcită cu totul, îi pierise glasul. Am apăsat și mai tare pedala. Să n-aud că și doctorul... O fi cumva și doctorul Marga vreun Margulis sau Maimonides? Câți or mai fi, câți? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pândă. Tanti Venera avea o voce plăcută, foarte plăcută, nici nu observasem sau uitasem, da, pur și simplu, Tolea uitase, se luase cu vorba, n-a observat. Într-adevăr, Venera avea un timbru plăcut, aromat, n-ai fi zis. O botezase Venera. Din prima clipă... înainte de a-i auzi numele, pe care nu l-a deslușit. Venera, așa îi venise, într-un elan... — Așa, deci, să continui doamnă... Vedeți, am o memorie de hipopotam. Deci, cu vilegiatura aceea a mea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
descurajat. Toți cei pe care îi vizitasem în decursul anilor, toate polițele pe care le vândusem, toate temerile și disperările la care fusesem făcut părtaș în timpul discuțiilor cu clienții. În cele din urmă, am mai adăugat o cutie ansamblului. Am botezat-o „Destine crude“ și prima poveste pe care am pus-o în ea a fost a unui individ pe nume Jonas Weinberg. Îi vândusem în 1976 o poliță de asigurare universală de un milion de dolari, sumă foarte mare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
era centrul lumii artistice, dar nici vreun ungher troglodit, și în oraș se vânturau destui bani pentru ca un om inteligent să poată convinge o parte să ajungă la el în buzunar. După o perioadă de gândire atentă, a decis să boteze galeria Dunkel Frères. Harry nu avea frați, dar considera că numele dă întreprinderii un aer de Lume Veche, insinuând că exista undeva o familie cu o tradiție îndelungată în domeniul cumpărării și vânzării de obiecte de artă. După părerea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ani acolo și, după ce fusese respins de toate galeriile din oraș, revenise la Chicago acrit și furios, spumegând de dispreț față de lumea artei și de toate curvele însetate de sânge și lacome de bani care o populau. Harry l-a botezat „geniul posac“, dar, în ciuda firii sale necioplite și uneori combative, pictorul cel arțăgos era, în adâncul sufletului, un cal de rasă pură. Știa ce înseamnă loialitatea și, odată ademenit în grajdul de la Dunkel Frères, nu a manifestat nici o intenție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
te-ai măritat cu un bărbat pe care-l cheamă James Joyce? — Îhî. Exact ca pe scriitor. — Incredibil. Partea amuzantă e că părinții lui Jimmy habar n-au de literatură. Nici nu auziseră de James Joyce. Pe Jim l-au botezat după bunicul din partea mamei, James Murphy. — În cazul ăsta, sper că Jim al tău nu e scriitor. Cred că nu e nici o distracție să încerci să publici cu un asemenea nume pus în frunte. — Nu, nu, Jim al meu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de protest, trimiteau scrisori reprezentantului lor în congres și semnau nenumărate epistole și petiții, pe mine mă preocupa un singur lucru: să o găsesc pe Rory și să o aduc înapoi la New York. Hawthorn Street 87. Sau poate Hawthorne Street, botezată după un om și nu după o plantă - poate chiar după Nathaniel Hawthorne, romancierul demult dispărut, care provocase fără să vrea moartea tristului, ghinionistului nostru prieten. Amară conjunctură, cu puține semnificații sau poate chiar deloc, cu toate acestea însă dătătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
plecării nici nu ieșise în geam să mă petreacă după obicei, m-a condus numai Figaro, cu ochii ei exoftalmici, care nu sunt sigur că mă văd, implantați pe capul piramidal. (Figaro, pe care într-o clipă de inspirație o botezasem Bismarck, din cauza mustăților impozante pe care le arăta, venită de afară, din vagabondajele ei nocturne pe acoperișuri. Se uita la mine fix provocator, cu o conformație a botului și a mustăților care m-a speriat, mai ales după ce am realizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
unde l-am găsit pe el singurul bărbat. Zenaida, ce chestie, se născuse chiar în Turcia, nu mai știe cu câți ani în urmă (am atâția ani câți îmi dai, hihihi!), numele l-a primit aici la o biserică creștină, botezată pe la trei ani, nu știe dac-a venit din Turcia cu vreun nume... De maică-ta-ți amintești? Nț. Și cine te-a adus aici? Ei, asta-i, ce mă tot interoghezi (Zina rostește totdeauna cuvintele „mari“, intelectuale, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aduce din nou paharele cu cartoane, la a treia bere tot așa, nu mai au cartoanele, le-aduce de data asta paharele fără cartoane și șeful grupului ridică glasul: Da’ biscuiți nu mai aduceți?) Pe Mikali, bătrânul Vlad mi-l botezase odată „spionul balcanic“, în semn de cinstire a înaltelor cunoștințe de limbi străine puțin cunoscute, de prin zona noastră străveche. Așa-i rămăsese numele, fiindcă domnul V. avea cu-adevărat geniu în conferirea de paranume. Știam că un „spion“ îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cumpărând una din Fancy Free și s‑a enervat foarte tare; mi‑a spus că poate să îmi facă una oricând, dacă vreau). Cunoști vreun tip Peter? — Nu, zice Suze. Nu cred... Dar poate ne luăm un motan și îl botezăm Peter! Da, zic nu prea convinsă. Poate... Oricum, mai bine mă duc și mă pregătesc pentru mâine. A, era să uit, zice Suze, întinzându‑se după o bucățică de hârtie. Vezi că te‑a sunat Luke. Da? spun, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mijloc bucureștene, din acest glorios sfârșit de secol comunist. Dar n-am stare și mă foiesc prin sufragerie - cum Îi spune, inadecvat, tata, pentru că am mâncat și vom mânca totdeauna În strâmta noastră bucătarie. Sau living, cum vrea să o boteze, cu eterna ei lipsă de succes, mama, infatigabila Casandra, neascultată de nimeni. Sau, mai pe țărănește, camera bună. Am răvășit colecția de Clasici ai Literaturii Universale, așezați alfabetic, inginerește de tata, care, altminteri, credincios tradiției sale profesionale, nu servește beletristica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Altminteri nu-și mai fac treaba ca lumea. Da, da! Voi reclama chiar în noaptea asta. Femeia îl privea ușor dezamăgită. Tocmai gustase din vin și constatase că cineva mersese mult prea departe cu zgârcenia. Sau cu generozitatea. Ai, ai! Botezase vinul cu apă din belșug. ― Excelență, mai am încă o noutate. Sau chiar două. Ledoulx își reveni, cu totul mirat că putuse uita complet de restul noutăților. Femeia se așezase, așa că se așeză și el. ― Ceva legat de negocierile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cați Încolo, -spre-Asfințit, unde bănuiești Prutul, râu blăstămat, care-n două ne-a tăiat, despărțind frați de surori, ciuntind grădina de flori - de când procleții de moscali, afurisiții de ruși, păgânii de provoslavnici ne-au sfârtecat Țara, furând jumătate din Moldova, botezând-o Bessarabia... Prea puțin timp și doar În câteva Întâmplări cheie am stat, cu-adevărat, la noi, În calidor (chiar așa: cum să ne vină calidorul de la franțuji, când ei nu au esențialul - și dulcele - verb a sta?), Însă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tot lungit-o, până când a devenit prea târziu. Când am ajuns la Prut, Ciolovecii (cădea-le-ar bernevecii!) Închiseseră noua graniță. Vorba lui Moș Iacob: Nici n-ați apucat să vă udați picioarele În Iordanu’ Prutului, că ați și fost botezați: săviețki grăjdian’! Măcar eu și cu baba nu ne-am trudit cu drumul: grăjdianu’ ne-o chicat În cap...» Îl Întrebam mereu pe tata, de când am fost În stare să pun Întrebări: - Tată, de ce n-am plecat și noi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și fete: Pantelimoana); când s-a Înființat Straja Țării, străjerii din Mana Își ziceau, firesc: pantelimoni, iar unii părinți glumeți vorbeau de Pantelimoana Țării. Mama pretindea că, la nașterea mea a trebuit să se lupte cu tata ca să nu fiu botezat Pantelimon, tata Însă neagă, zice că nu el, oamenii din sat tare-ar fi vrut ca pe băiatul lui dom’ ’țător să-l cheme Pantelimon, ca să fie și mai al lor. Stau În calidor și văd. Văd ceea ce n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
La urma urmei, bucățica ceea căreia i s-a zis Basarabia (alții i-au zis; și pentru scurt timp) dacă avea 5 000 kilometri pătrați, Însă tu, Ivane-Hoțomane, ai tăiat Moldova pe nord-sud, pe albia unui râu interior, Prutul, ai botezat aproape 50 000 kilometri: Bessarabia! Cum? De ce?» - La care ce răspunde Ivan-Pravoslovan? - Cum, pravoslovan? Minciunovan! Zice: «Tătucă, frățioare, suflețel! Nu-i adevărat că numele ținutului ar veni de la un Basarab de-al vostru - de care, dacă n-am auzit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lovesc și lovesc În spinarea prietenului meu bun și zic ce voi fi auzit primprejur - și aud și acum, când povestesc: - Na!, Na!, Na! Am Încercat să-l șterg din auz și din pântece atunci când, mult mai târziu, l-am botezat pe fiul meu cu prenumele prietenului. Mai am un prieten - Însă acesta muuul’ mai mare și cu multe surori. Șade-n mijlocul satului, are mulți cai și e plin de surori: care de care mai binemirositoare; și mai cântătoare. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]