4,654 matches
-
și Blamey aprobaseră deja expediția. În 1942, membrii Parlamentului Britanic au caracterizat campania din Grecia ca fiind o decizie sentimentală și politică. Eden a respins criticile și a afirmat că intervenția din Grecia s-a făcut cu acordul unanim al britanicilor și, în plus, în acest fel a fost întârziată invazia Axei în Uniunea Sovietică. Acest ultim argument a fost folosit de unii istorici precum Keegan în încercarea de a transforma luptele din Grecia într-un punct de cotitură al celui
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
falsificare a istoriei”. Istoricul militar britanic Basil Liddell Hart a afirmat că, deși Operațiunea Marița a întârziat invazia Axei în URSS, aceasta nu justifică hotărârea guvernului britanic de intervenție în Grecia, deoarece nu acesta a fost obiectivul strategic inițial al britanicilor. În 1952, o cercetare științifică ordonată de cabinetul britanic a stabilit că intervenția din Balcani nu a influențat lansarea Operațiunii Barbarossa. Robert Kirchubel susține că principala cauză a amânării Operațiunii Barbarossa de pe 15 mai pe 22 iunie a fost reprezentată
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
ianuarie 2003 a atins poziția maximă #27, în urma a două reintrari în acest clasament. Albumul a primit critici destul de pozitive, primind 7 stele dintr-un total de 10 de la Yahoo! Music. Despre debutul trupei, BBC News scria: "Ei sunt niște britanici ce urmează calea americană".. Billboard remarcă unicitatea trupei: "Era ceva în cântecele lor care-i făcea diferiți. Părțile vocale erau cântate ca și când ar fi existat cu adevărat un sentiment." Al doilea album de studio al trupei a apărut în UK
Blue () [Corola-website/Science/312861_a_314190]
-
se va ocupa Matthew Spangler . Potrivit ziarului The Guardian, Giles Croft, directorul artistic al teatrului Nottingham Playhouse, a declarat că a vrut să pună în scenă această piesă de teatru în Marea Britanie pentru a sublinia paralele dintre stilul de viata britanic modern, incluzând experiență imigranților. Primul român al lui Hosseini, "Vânătorii de zmeie", a provocat o senzație internațională atunci când a fost publicat în anul 2003, intrând direct pe lista de bestseller-uri din New York Times unde a rămas pentru mai mult
Khaled Hosseini () [Corola-website/Science/312958_a_314287]
-
negociator. După o vreme, Castellano a câștigat această „competiție” și a început discuții serioase pentru capitularea Italiei. Printre negociatorii aliați se aflau ambasadorul britanic la Lisabona, Ronald Campbell, și doi generali trimiși de Dwight Eisenhower, americanul Walter Bedell Smith și britanicul Kenneth Strong. La început, Aliații nu erau entuziasmați de propunerile de pace ale italienilor. Campania militară împotriva forțelor Axei din Italia păreau că merge foarte bine, iar victoria părea doar o problemă de timp. Capitularea Italiei ar fi grăbit acest
Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate () [Corola-website/Science/310848_a_312177]
-
din peninsulă au arătat însă că există și beneficii importante ale semanarii unei păci cu Italia. Istoricii au considerat că unul dintre factorii decisivi ai începerii unor discuții de pace a fost temerea americanilor cu privire la o apropiere a italienilor de britanici, ceea ce ar fi dus la controlul total al Londeri asupra bazinului Mării Mediterane. Pe 27 august, Castellano s-a reîntors în Italia și, trei zile mai târziu, l-a informat pe Badoblio cu privire la invitația făcută de aliați pentru o întâlnire
Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate () [Corola-website/Science/310848_a_312177]
-
pe toată durata zilei de legături radio și a fost blocat în zona de debarcare. Datorită faptului că cele două capete de pod (britanic și american) erau încă separate de o distanță de aproximativ 8 km, cucerirea căreia fusese obiectivul britanicilor, aliații au fost nevoiți să facă regrupări de trupe și să schimbe ordinele de luptă. Forțele aliate au făcut joncțiunea deabia la sfârșitul celei de-a doua zile de lupte și au ocupat o regiune de aproximativ 70 de kilometri
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
de versuri și instrumentist la chitară ritmică. Strummer a mai fost de asemenea membru al trupei The Mescaleros, și, pentru o scurtă perioadă, înlocuitorul lui Shane MacGowan la The Pogues. Născut la Ankara, în Turcia, ca fiu al unui diplomat britanic, Mellor și-a petrecut anii copilăriei în regiunea engleză Surrey, fiind educat la un internat. O vreme, a urmat studii de arte vizuale la Londra - potrivit propriilor declarații a renunțat atunci când a considerat că se confrunta cu "a lousy set
Joe Strummer () [Corola-website/Science/310859_a_312188]
-
prin folosirea irațională a antibioticului penicilino-rezistente. În 1928 Alexander Fleming a arătat cum poate fi obținută penicilina din fungusul Penicillinum. Dar pentru obținerea unui medicament eficace, a fost necesară activitatea australianului Howard Florey, a germanului Ernst Boris Chain și a britanicului Norman Heatley. Și medicul englez John Burdon-Sanderson a încercat aceeași metodă înaintea lui Fleming, dar produsul obținut era prea toxic. Penicilinele au la bază un sistem heterociclic numit "penam" format prin condensarea unui ciclu azetidin-2-onic (I) cu un ciclu tiazolidinic
Penicilină () [Corola-website/Science/310862_a_312191]
-
Oudh în 1856 a fost ultima cucerire teritorială a Companiei. Pe 10 mai 1857 soldații Armatei Indiei Britanice (cunoscuți ca „sepoy (cipai)” din cuvântul urdu "sipaahi" = „soldat”), recrutați din cadrul populației indiene hinduse și a celei musulmane, s-au revoltat împotriva britanicilor în garnizoana din Meerut, (la cam 65 de kilometri nord-est de Delhi). În acele vremuri, dintre cei 238.000 de soldați ai Companiei Indiei Răsăritene Britanice, doar 38.000 erau europeni. Soldații indieni au pornit în marș spre Delhi pentru
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
mogul și, în scurtă vreme, toată parte centrală și de nord a Indiei a fost cuprinsă de război. Numeroase regimente ale regatelor și principatelor indiene s-au alăturat insurgenților, dar au existat și regimente indiene care au luptat de partea britanicilor. Politica de anexări începută de guvernatorul general Dalhousie bazată pe „doctrina lipsei” (care prevedea ca toate pricipatele aflate sub dominația Companiei Indiei Răsăritene Britanice ai căror monarhi nu aveau urmași direcți pe linie masculină să fie unite cu teritoriile Companiei
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
mari precum Satara, Thanjavur, Sambhal, Jhansi, Jetpur, Udaipur și Baghat. În plus, Compania a anexat fără niciun pretext regatele Sind în 1843 și Oudh în 1856. Regatul Oudh a asigurat companiei venituri uriașe. Sistemul judiciar era nedrept cu indienii, iar britanicii îl considerau normal și de la sine înțeles. Documentul oficial "East India (Torture) 1855-1857", care a fost depus la Camera Comunelor în sesiunea 1856 - 1857, a demonstrat că ofițeri Companiei Indiei Răsăritene Britanice puteau ataca pe diverse căi orice hotărâre judecătorească
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
din temelii stăpânirea britanică din India, nu a distrus-o. Până în 1857, englezii, în special în timpul guvernatorului general James Broun-Ramsay, s-au străduit să constuiască o Indie ca parte a Angliei înseși, copiind instituțiile sociale și economice britanice. După revoltă, britanicii au devenit mult mai circumspecți. Cele trei lecții pe care le-au învățat britanicii din rebeliune au fost: Numeroase politici economice și de taxare au rămas practic neschimbate în perioada de după revolta din 1857, dar au fost introduse mai multe
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
special în timpul guvernatorului general James Broun-Ramsay, s-au străduit să constuiască o Indie ca parte a Angliei înseși, copiind instituțiile sociale și economice britanice. După revoltă, britanicii au devenit mult mai circumspecți. Cele trei lecții pe care le-au învățat britanicii din rebeliune au fost: Numeroase politici economice și de taxare au rămas practic neschimbate în perioada de după revolta din 1857, dar au fost introduse mai multe modificări administrative, printre care crearea postului guvernamental de Secretar de Stat pentru India. Guvernatorul
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
și medalii soldaților indieni, eliminarea accizelor pentru bumbac și, mai important decât orice, prin anunțarea unor planuri de creștere a autonomiei Indiei. După multe discuții, în agust 1917, noul secretar de stat pentru India, liberalul Edwin Montagu, a anunțat intenția britanicilor de „creștere a gradului de asociere a indienilor în toate ramurile administrație și dezvoltarea graduală a instituțiilor autoguvernării, cu privire la realizarea unui guvern responsabil în India, ca parte integrantă a Imperiului Britanic”. Deși planul avea în vedere o autoguvernare limitată și
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
indienilor în toate ramurile administrație și dezvoltarea graduală a instituțiilor autoguvernării, cu privire la realizarea unui guvern responsabil în India, ca parte integrantă a Imperiului Britanic”. Deși planul avea în vedere o autoguvernare limitată și care privea doar câteva provincii mai loiale britanicilor, el a fost prima propunere britanică pentru formarea unui guvern reprezentativ dintr-o coloniei fără populație majoritară albă. La începutul primului război mondial, rechemarea în Anglia a numeroase cadre militare și soldați din Armata Indiană, ca și dezastrul militar din
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
presa. Reforma constituțională dorită de englezi viza aducerea în prim-planul politicii indiene a activiștilor moderați și întărirea partidelor lor. Totuși, cum guvernul dorea să lupte împotriva extremiștilor și a reacției lor la controlul foarte strict exercitat de autoritățile centrale, britanicii au început să ia în considerare prelungirea puterilor speciale asumate în timp de război și pentru perioada postbelică. Ca urmare, chiar în timp ce Edwin Montagu anunța noile reforme constituționale, o comisie parlamentară britanică aflată sub președinția judecătorului Rowlatt a primit sarcina
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
indieni au primit dreptul de vot, deși, în alegerile de la nivel național, numai 10% din populația masculină adultă a țării putea participa la procesul electoral. Dintre aceștia, o mare parte a alegătorilor era formată din analfabeți. În adunările legislative provinciale, britanicii au continuat să exercite un anumit control, rezervând un numar de locuri pentru persoane considerate cooperante sau folositoare. Practic, candidații din mediul rural, loiali monarhiei britanice și cu opinii politice mai puțin radicale, au primit mai multe locuri în parlamentele
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
și alți europeni rezidenți în India. Reformele Montagu-Chelmsford au oferit indienilor o nouă șansă pentru exercitarea puterii legislative, în special la nivel provincial. Totuși, această șansă era oferită numai unui număr relativ redus de alegători, atât datorită locurilor controlate de britanici (locurile rezervate candidaților din zonele rurale și altori loialiști), cât și datorită bugetelor restrânse. În 1935, după Conferința celei de-a doua mese rotunde, Parlamentul Britanic a aprobat o nouă Lege de guvernare, care autoriza formarea unor ansabluri legislative independente
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
încercat să obțină cooperarea naționaliștilor indieni pentru efortul de război, promițând în schimb independența după încheierea conflictului. Negocierile nu au dus însă la niciun rezultat. Gandhi a lansat mai apoi, în august 1942, mișcarea „Quit India”, care cerea retragerea imediată britanicilor din India și propunea ca armă de luptă opoziția pasivă la scară națională. Împreună cu ceilalți lideri ai Congresului, Gandhi a fost închis imediat, iar în țară au izbucnit demonstrații violente conduse de studenți și, mai apoi, de grupurile politice țărănești
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
al prieteniei dintre cele două națiuni, dar este considerată ca un simbol personificând Statele Unite, asemenea Unchiului Sam. Într-o accepțiune mai generală, Statuia Libertății este un simbol al libertății în general și este simbolul preferat al luptătorilor pentru libertate. Și britanicii au o statuie similară, Britannia, care a existat înaintea Statuii Libertății. Britannia întruchipează valorile democratice britanice și a fost cunoscută mai ales atunci când ascensiunea Imperiului Britanic era la apogeu. Coroana cu 7 vârfuri purtată de personajul feminin reprezintă cele 7
Statuia Libertății din New York () [Corola-website/Science/310878_a_312207]
-
conflictului mondial, au fost stabilite granițele italiene din zilele noastre, iar Italia a renunțat la orice pretenție teritorială. Regatul Italiei a controlat o serie de colonii, protectorate și state marionetă precum Eritreea, Somalia, Libia, Etiopia (ocupată în 1936, reocupată de britanici în al doilea război mondial), Albania, Grecia (ocupată în al doilea război mondial), Croația (stat marionetă a Italiei și Germaniei în al doilea război mondial), Kosovo (provincie sârbească ocupată în al doilea război mondial), Muntenegru (ocupat în al doilea război
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
din război a fost extrem de costisitoare: pe câmpurile de luptă își pierduseră viața 700.000 de soldați, iar deficitul bugetar era de 12 miliarde de lire. După încheierea războiului, prim-ministrul italian Vittorio Emanuele Orlando s-a întâlnit cu cel britanic David Lloyd George și cu președinții francez Georges Clemenceau și american Woodrow Wilson la Versailles, pentru a stabili noile frontiere europene. Italia a căpătat puține teritorii, datorită opoziției președintele american Wilson, care promisese libertate tuturor naționalităților pentru a-și forma
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
opoziției președintele american Wilson, care promisese libertate tuturor naționalităților pentru a-și forma propriile state. Ca urmare, Tratatul de la Versailles nu a aprobat pretențiile italienilor pentru anexarea Dalmației și Albaniei, așa cum fusese promis prin Pactul de la Londra. Mai mult chiar, britanicii și francezii au decis să transfere coloniile germane către propriile imperii coloniale, Italia neprimind niciuna dintre aceste posesiuni. În ciuda tuturor acestora, Orlando a semnat totuși Tratatul de la Versailles, ceea ce a provocat un val de nemulțumiri în țară. Au izbucnit lupte
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
grupuri formate din trei oameni de legătură în cadrul Operațiunii Jedburgh. Grupurile "Jedburgh" urmau să coordoneze și să aranjeze parașutările de materiale necesare grupurilor Maquis aflate departe în teritoriul controlat de germani. De asemenea, departe în spatele liniilor germane, lucrau grupuri de britanici, francezi și belgieni, care nu erau sub controlul SOS ci a brigăzii Serviciilor Speciale Aeriene. Succesul operațiunilor amfibii de debarcare depindea de stabilirea unei regiuni sigure de pe care să se extindă capetele de pod și care să permită aprovizionarea corespunzătoare
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]