KorAP: Find »[drukola/base=bucătărie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...112 113 114 ...674 >

16,849 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268

la ce bun să mă ascund? Și-apoi, trebuia să mă obișnuiesc cu această legitimitate de necrezut: eram la mine acasă. Fatalist, îmi umplui gura cu pâine și mă prefăcui că sunt în largul meu. Mirosul hranei o atrase în bucătărie pe cea care presupuneam că-mi este soție. Nu păru mirată să mă vadă. Eram de o mie de ori mai surprins decât ea. -Bună seara, îmi spuse cu un zâmbet fermecător. -Bună seara, răspunsei, cu gura plină. -Olaf nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
spuse cu un zâmbet fermecător. -Bună seara, răspunsei, cu gura plină. -Olaf nu e cu dumneavoastră? Nu am avut reflexul să-i spun că eu eram acela. -Nu, făcui ridicând din umeri. Versiunea aceasta i se păru normală. Ieși din bucătărie și urcă la etaj. Descumpănit, mi-am golit farfuria. Nu auzisem niciodată vorbindu-se despre ospitalitatea suedeză, dar eram epatat: această tânără persoană dădea în bucătăria ei peste un necunoscut și nu se ofusca din pricina asta. Părea chiar să creadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
acela. -Nu, făcui ridicând din umeri. Versiunea aceasta i se păru normală. Ieși din bucătărie și urcă la etaj. Descumpănit, mi-am golit farfuria. Nu auzisem niciodată vorbindu-se despre ospitalitatea suedeză, dar eram epatat: această tânără persoană dădea în bucătăria ei peste un necunoscut și nu se ofusca din pricina asta. Părea chiar să creadă că nimic nu e mai firesc. Ceea ce mă sideră la superlativ, a fost că nici măcar nu a pretins să afle cine eram. Eu, în locul ei, m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
aveam voie să comit erori de începător. Un halat flaușat mă aștepta. Ezitai să mă preumblu în această ținută, apoi mă gândii că asta îmi va furniza un subiect de conversație și un test de familiaritate. Găsindu-mi gazda în bucătărie, am întrebat-o dacă îmi permite această ținută lejeră sau ar prefera să trec la costum și cravată. Păru surprinsă. -Ba nu, e foarte bine așa. V-a spus Olaf când se întoarce? Am răspuns printr-o propoziție negativă, ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
înceată care înaintă cu o maiestate îmbufnată până la stăpâna casei. -E Biscuit, explică ea. Vine să-și ceară cina. Avea un aer imperial, iritat că trebuie să-i aducă aminte unui slujitor care îi este datoria. Ea se duse în bucătărie, desfăcu o cutie de pateu pentru pisicile de lux pe care o goli într-o farfurie adâncă. O puse pe podea. Ne terminarăm sticla de șampanie privindu-l pe Biscuit cum își devorează tainul. -Eu l-am cules pe Biscuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
un prenume franțuzesc. Care? Nu mi-l puteam imagina. -Ai avea un vin roșu care să meargă cu mâncarea? -Trebuie să fie în cramă, dar nu mă pricep defel. Am zărit o sticlă de vin roșu într-un cotlon al bucătăriei. -Și ăsta? -A da. Pesemne că l-a pregătit Olaf. Se apropie ca să citească eticheta. -Clos-vougeot 2003. E bun? -Remarcabil, scoate dopul. Nu-mi venea să cred pe ce ton degajat îi vorbeam. -Cinăm în bucătărie sau în sufragerie? În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
într-un cotlon al bucătăriei. -Și ăsta? -A da. Pesemne că l-a pregătit Olaf. Se apropie ca să citească eticheta. -Clos-vougeot 2003. E bun? -Remarcabil, scoate dopul. Nu-mi venea să cred pe ce ton degajat îi vorbeam. -Cinăm în bucătărie sau în sufragerie? În bucătărie nu exista gol vitrat, asta m-a făcut să aleg această încăpere. Cea care cu siguranță nu se numea Sigrid puse tacâmurile. Am fiert pastele și le-am pus pe masă. -Delicios, zise ea politicos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-Și ăsta? -A da. Pesemne că l-a pregătit Olaf. Se apropie ca să citească eticheta. -Clos-vougeot 2003. E bun? -Remarcabil, scoate dopul. Nu-mi venea să cred pe ce ton degajat îi vorbeam. -Cinăm în bucătărie sau în sufragerie? În bucătărie nu exista gol vitrat, asta m-a făcut să aleg această încăpere. Cea care cu siguranță nu se numea Sigrid puse tacâmurile. Am fiert pastele și le-am pus pe masă. -Delicios, zise ea politicos. -Acceptabil. Am pregătit mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
și am coborât. Am strigat-o pe Sigrid, am căutat-o. Nu mai era acolo. „Duminica, rămân aici. Este singura zi din săptămână în care va trebui să-mi suportați prezența”, îmi spusese. Era luni. Descurajat, m-am dus în bucătărie. Îmi pregătise cafea și cumpărase cornuri. Am citit pe o foaie de hârtie acest mesaj: Dragă Olaf, Sper că ai dormit bine. Mă întorc deseară pe la ora nouăsprezece. În caz că se ivesc probleme, sună-mă pe mobil la 06... O zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
că nu era el motanul care să se mulțumească cu firimituri ale festinului. Se eschivă și de tentativele mele de a-l mângâia pe spatele lat. Animalului ăstuia nu-i plăceau străinii. Sorbind din cafea, am apucat aparatul telefonic din bucătărie și am format 06. Nu corespundea melodiei care-mi bântuise noaptea. Apăsai pe 01, care corespunse. Ar fi putut fi și 04 ori 07, dar Olaf precizase că suna la Paris. Doar dacă nu cumva mințise, desigur. Nu era decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
din piept la gândul de a asculta ultima muzică auzită de predecesorul meu. Primele note anunțară muzică clasică. Ușurare: scăpasem de suedisme stil Abba. Foarte repede, identificai Stabat Mater de Pergolese. Și pentru ca momentul să fie perfect, îmi adusei din bucătărie un pahar din acel clos-vougeot din ajun. M-am întins pe canapea și am savurat muzica grozavă și vinul de calitate. Era cel pe care îl beau convivii buimaci din Festinul Babettei 1: în mod hotărât, nordicii se pricepeau la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
să gem întruna „Ține-ți gura, Pergolese!”, din ce în ce mai frenetic. Biscuit mă contempla disprețuitor. Fugii la etaj să caut mâzgăleala din ajun. Se dovedi a fi la fel de puțin mnemotehnică precum o lopățică pentru prăjituri. Țipai în disperare. Am coborât iar. În bucătărie, am dat din nou peste mesajul lui Sigrid. Numărul ei de telefon corespundea cu data acelei zile: m-am agățat de acest pretext ca să-i telefonez. Răspunse imediat. -Este o coincidență, o întrebai, ca numărul dumitale să fie același cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
să-i sun. Doar nu eu plăteam factura, și-atunci de ce să mă jenez? „Alo, cum se numește țara dumneavoastră? Cât e ceasul acolo?” Neroziile astea mă încetiniră. La ora treisprezece, nu eram decât la litera E. Am coborât în bucătărie și mi-am făcut un sandvici cu creson. Delicios, dar trebuie să cureți bine cresonul, altfel capeți o boală atroce pe care doar cresonul o poate provoca, o oroare de care mori suferind ca un martir. Astfel de informații fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
mese și răstoarnă lucrurile. Nu mai stau să număr vazele pe care le-a spart în felul acesta. -Nu e prost deloc. Dacă mă vezi că fac la fel, o să știi că trebuie să mă alimentezi. Râse. O urmai în bucătărie. Biscuit se năpusti asupra pateului său de patru stele. -Mă duc după o sticlă de șampanie? Se crease un obicei. În vreme ce ea era în pivniță, insultai pisica: -Imbecilule. Urma în sfârșit să-mi spună cum își petrece timpul dar a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
seară. O să vezi, e mai bună a doua zi. Așteptând să fiarbă apa pentru paste, amestecai în tocănița al cărei sos se lichefia pe îndelete la foc mic. Biscuit, care-și terminase cina, își luase tălpășița. Sigrid așternu masa în bucătărie. Am pus mâncarea pe masă. -Nu găsești că acum carnea este mai fragedă, mai impregnată de gustul ciupercilor? -Da, zise ea cu un entuziasm politicos. Mă agasa. Nu mă putui abține: -De ce oare atâtea femei cred că este seducător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
dintre ei. Rămăsei în pat ca să savurez voluptatea de necrezut a unui trup odihnit în profunzime. Dușul elimină miasmele unei astfel de nopți. Strecurându-mă în halat, începui să bănuiesc că aceasta va fi uniforma mea pentru multă vreme. În bucătărie mă aștepta o pungă de brioșe cu stafide. Am izbucnit în râs ca un puștan căruia i se satisface cel mai mic capriciu. Bucuria mea n-ar fi fost deplină fără bilețelul lui Sigrid: cu diferență doar de o frază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
târziu, după ce am dormit scandalos de mult. M-am marinat nițel în pat întrebându-mă, pentru plăcerea de a mă neliniști, dacă Sigrid se ținuse de cuvânt. Am făcut un duș, m-am înfășurat în halat și am coborât. În bucătărie, Sigrid îmi întinse o cană de cafea. -Ești aici, spusei cu o plăcere așa de evidentă încât ea păru fericită. -Am pregătit frapiera cu șampanie în salon. -Numai eu dorm așa de mult? -Nu. Dormitul face parte din blestemul casei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
la ore monstruoase, ca Biscuit. -Eu unul am hotărât că Biscuit va fi maestrul meu în ceea ce privește arta gândirii. -Dacă vrei, o să-i pun șampanie în gamelă. Mi-am adus aminte că salonul era vizibil din stradă. Sigrid mută frapiera în bucătărie. -La ce oră începem? întrebă ea. -La unsprezece dimineața. Acesta e cusurul șampaniei: nu e bună imediat ce te ridici din pat. -Ai încercat deja? -Da, la fel ca vinul și whisky, vodca și berea: nu merge. -Bere dimineața? De ce ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
a regăsi lumea dinaintea căderii? -Umblă puțin, Olaf. Mă ridicai, făcui un pas și mă prăbușii. -Vezi, e lumea de după cădere. -Dar dumneata, Sigrid, reușești să umbli! -Vrei să te ajut să te ridici? -Nu, mă simt bine aici. Pardoseala bucătăriei era încântător de răcoroasă. Mă scufundai într-un soi de comă voluptoasă. Ultima senzație fu cea a rotirii pământului. p. 137 Pașii lui Sigrid îmi străpunseră somnul. Fermecat de ideea de a-i vedea gleznele, am deschis ochii și m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
mă priveau și mâncau. „Aruncați-mi niște alune, dacă tot sunteți aici”, mă gândii. Creierul meu beat întârzie să declanșeze semnalul de alarmă. La dracu, sunt zbirii lui Georges Sheneve care fac de gardă! De câtă vreme? Mă repezii în bucătăria care nu era vizibilă din stradă. -Pregătesc căpșuni-mozarella-busuioc, zise Sigrid. E mai bun decât cel clasic cu roșii. -Perfect. Nu a observat că vocea îmi sun fals. Cu atât mai bine. Nu trebuia să-i spun că eram supravegheați. Această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
îmi sun fals. Cu atât mai bine. Nu trebuia să-i spun că eram supravegheați. Această revelație va antrena și altele și, din vorbă în vorbă, voi fi nevoit să-i mărturisesc moartea lui Olaf. -Și dacă am cina în bucătărie? propusei eu cu o gravă lipsă de firesc. -Întotdeauna mâncăm în bucătărie, răspunse ea uimită. Era într-adevăr urgent să-mi schimb atitudinea: va sfârși prin a bănui că exista o problemă. M-am așezat gândind că era prea târziu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
că eram supravegheați. Această revelație va antrena și altele și, din vorbă în vorbă, voi fi nevoit să-i mărturisesc moartea lui Olaf. -Și dacă am cina în bucătărie? propusei eu cu o gravă lipsă de firesc. -Întotdeauna mâncăm în bucătărie, răspunse ea uimită. Era într-adevăr urgent să-mi schimb atitudinea: va sfârși prin a bănui că exista o problemă. M-am așezat gândind că era prea târziu ca să fugim. Nu mai aveam de ales. Această din urmă frază mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723

facă nici cel mai mic zgomot. Răsuflă ușurat și, cînd în sfîrșit începu să respire normal, simți aerul îmbîcsit, putoarea din jur făcută de mirosurile amestecate de mîncare, băutură, parfumuri, rufe murdare și igrasie care veneau de peste tot, din baie, bucătărie, sufragerie, pereți, aerisiri și conducte. Cum e posibil să trăiești într-o gunoiște ca asta, începu să-și simtă stomacul întors pe dos, înaintînd spre capătul holului, trecînd prin dreptul cuierului plin de tot felul de boarfe agățate unele peste

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
e posibil să trăiești într-o gunoiște ca asta, începu să-și simtă stomacul întors pe dos, înaintînd spre capătul holului, trecînd prin dreptul cuierului plin de tot felul de boarfe agățate unele peste altele, aruncîndu-și ochii pe masa din bucătărie pe care zac conserve desfăcute, coji de pîine, pahare murdare, tacîmuri soioase. Se opri în pragul sufrageriei, rezemîndu-se de tocul ușii. Bătrînul dormea dus, întins îmbrăcat pe canapea, cu veioza aprinsă la cap. Își aminti că uneori cînd pica răpus

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-l aude, o ține tot pe-a lui, a început să picure, se gîndește, nu mai e mult, sînt în dreptul Turnului cu Ceas, dedesubt este magazinul Tehnometal, scule, accesorii, unelte cu care poți să faci o revoluție adevărată, roboți de bucătărie, prăjitoare de pîine, uscătoare de păr, rîșnițe de cafea. Vreau să-ți atrag atenția că nu mai e mult, spune Roja. E bine să ții seama de sfaturile celor cu mai multă experiență, dar numai pînă la un moment dat

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]