3,531 matches
-
mea. În adâncitura lăsată de ea pe pământ șerpui leneș, cărnos, o râmă, care contractîndu-se de câteva ori se sorbi în pământ. Am șters cheia bine cu poala rochiței. Capătul îi era în formă de treflă, ornat până la refuz cu bucle și lujeri de aur. Tija cheii, groasă și scânteietoare, reflecta deformat chipul meu și copacii din jur. La capătul de jos avea o plăcuță cu trei dinți egali, peste care mi-am trecut visătoare degetele. Am sărutat cheia și am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se simte prea bine. Am intrat toate deodată în camera Puiei și am rămas încremenite. Copila aceea minunată zăcea pe pat, cu fața întoarsă spre perete. Cearceaful era dat la o parte și corpul ei subțire și roz, înconjurat de buclele aspre, era gol și avea o armonie a liniilor de neimaginat la o femeie matură. Ceea ce ne-a uimit însă era faptul că între coapsele rotunde Puia era netedă ca o păpușă. Nici urmă de sex, ceea ce-i dădea un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
O acțiune (sau, ca să revin la meseria mea, o operă) simetrică nu poate fi decât moartă, ca un oraș născut pe planșetă. Așa cum păianjenul, sub influența unui drog, nu-și mai țese plasa lui perfectă, ci una cu găuri și bucle dispuse haotic, creatorul lumii noastre (și, după el, scriitorul) , deformează materia, o tulbură sub influența vântului nebunesc al inspirației. Legile, schemele, firele rămân aceleași, dar lungite, strâmbate. Dantelăria capătă viață." Apoi: Nu mi-ai povestit nimic despre jocul vostru de-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
arhitectului, dar din cauza claxonului nu se putură înțelege cu el. Tânărul ar fi vrut să intre în pământ. Deschise capota Daciei și începu să hâțâne la întîmplare firele galbene, negre și roșii, izolate în plastic gros, care formau câte o buclă din loc în loc. Duhoarea de benzină și zgomotul făceau să-i plesnească țeasta. Nu știa care sânt conexiunile claxonului și de la o clipă la alta devenea mai nervos, se simțea mai penibil. Elena coborâse și ea, doar în capot, și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Mă uitam la picioarele lui Burkeviț încălțate în bocanci vechi și murdari, la pantalonii lui lustruiți și cu genunchii ieșiți dizgrațios în afară, îi vedeam pomeții obrajilor turnați parcă în sfere de oțel, ochii minusculi, cenușii și fruntea osoasă sub buclele de culoarea ciocolatei și percepeam cu toată ființa cum sapă adânc în el înspăimântătoarea forță a rusului care nu cunoaște opreliști, nici graniți, în avântul ei dur și întunecat. 6 Lupta dintre Burkeviț, Stein și Eisenberg, pe care Stein a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
călduț, simții că se mișcă în mine un simțământ de care m-aș fi rușinat dacă ar fi fost și alții de față. Privind înapoi pe furiș și constatând că pe scară nu este nimeni, îmi trecui mâna mângâietor peste buclele lui aspre, de culoarea ciocolatei. Era ceva plăcut. Mă simții deodată atât de bine și atât de tandru, încât îmi trecui mâna prin părul lui o dată, încă o dată, și încă o dată. Fără să-și desprindă mâinile de pe față și, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
făcut asta fără să vadă cine s-a apropiat de el însemna, pentru mine, că, pentru prima dată, sunt remarcat nu pentru cruzimea tinereții, ci pentru sensibilitatea și gingășia inimii. Mi-am strâns degetele și, apucându-l pe Burkeviț de buclele aspre, fierbinți la rădăcină, i-am ridicat capul din mâinile care îl cuprindeau ca o scoică și i-am întors fața spre mine ca să-l pot privi în ochi. Îi țineam părul strâns la ceafă și-i priveam de foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
când în când, ea râdea, cu un râs tineresc. Începu un tango languros, iar Petre, parcă împins de cineva de la spate, se ridică și o invită pe Beatrice la dans. Beatrice era nespus de frumoasă. Părul ei blond cădea în bucle pe umeri, avea un costum "lie de vin", nu purta nici o podoabă. Petre se simțea ca principele Salina din filmul lui Visconti, văzut cu mulți ani în urmă. Era și el "Ghepardul", rănit uneori de viață, privind cu tristețe peisajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
pe cele plânse și pe cele neplânse“. Dar până la răsăritul soarelui, dorul e dat uitării și-ncepe povestea. O poveste tare încurcată și complicată, despre două fetițe. Una e sufletul taberei de la Movila Iazului. Are nouă ani, e toată numai bucle și năstrușnicii și-o cheamă Luise. Cealaltă abia a ajuns. Părul e strâns împletit în două codițe, iar mutrița - serioasă. Ea e Lotte și are o mămică. Luise are doar tătic. În afară de asta, seamănă ca două picături de apă. Părinții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
buzele uscate: — Și eu, la fel! În grădină e liniște. Totul e nemișcat, doar creștetele copacilor mai freamătă.“ Taina pare deslușită, dar nu face decât să se adâncească. Se caută fotografii vechi și se povestesc puzderii de-amintiri. Se piaptănă buclele în cozi și cozile în bucle, iar oglinzile confirmă verdictul. Universul uneia devine jumătatea necunoscută a universului celeilalte. Mister numai bun de cercetat pe sfârșit de vară, odată cu un schimb de identități și-o mulțime de peripeții. Pentru că mintea de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
În grădină e liniște. Totul e nemișcat, doar creștetele copacilor mai freamătă.“ Taina pare deslușită, dar nu face decât să se adâncească. Se caută fotografii vechi și se povestesc puzderii de-amintiri. Se piaptănă buclele în cozi și cozile în bucle, iar oglinzile confirmă verdictul. Universul uneia devine jumătatea necunoscută a universului celeilalte. Mister numai bun de cercetat pe sfârșit de vară, odată cu un schimb de identități și-o mulțime de peripeții. Pentru că mintea de copil nu înțelege ce fel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
să te gândești câte alte generații de scriitori se vor mai nutri din aceeași sursă, modelului Marquez. Familia turcă este eminamente feminină, populată de toate tipurile posibile de femei care, în ciuda diferențelor, reușesc să trăiască împreună, într-un fel de buclă a timpului, într-un konak din Istanbul. Toate ingredientele marquesiene sunt prezente, mai ales magia, într-o cantitate mai mare decât la sud-american și într-o manieră care amintește, firesc, de nopțile arabe. Mătușa clarvăzătoare are pe umărul drept un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
așteptată cu brațele deschise și despre cât la sută din apartament o să trambalez în marea aventură. N-am zis nimic și mi-am văzut de bagaje cu zel nesmintit. Aici se cuvine să întrerup puțin epicul și să fac o buclă, nu neapărat narativă. O puteți lua ca pe-o simplă compunere despre ce-am cărat cu mine (în tren, pe jos și-n mașină). Dar scrutată în adânc, descrierea aceasta - fie și restrânsă, pentru că n-am unde să mă desfășor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
când o voce cristalină se auzi de sus: - Dar, papa, e Felix! Felix privi spre capătul scării ca spre un cer deschis și văzu în apropierea lui Hermes cel vopsit cafeniu un cap prelung și tânăr de fată, încărcat cu bucle, căzând până pe umeri. Atunci bătrânul, ca și când totul s-ar fi petrecut în modul cel mai firesc, fără nici o lămurire asupra atitudinii dinainte, clipind molatic din ochi, cu aceeași duhoare de tutun și cu același glas fără acustică, zise lui Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
început și n-ar fi putut spune ce sentiment nutrea față de dânsa, dar simțea că are încredere în ea. Fata părea să aibă optsprezece-nouăsprezece ani. Fața măslinie, cu nasul mic și ochii foarte albaștri, arăta și mai copilăroasă între multele bucle și gulerul de dantelă, însă în trupul subțiratic, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect, fără acea slăbiciune suptă și pătrată a Aureliei, era o mare libertate de mișcări, o stăpânire desăvârșită de femeie. Moș Costache o sorbea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în care ea îi îmbrățișa. Erau niște genunchi caști și ștrengari în același timp, cu o personalitate a lor proprie, și lor ar fi voit Felix să le comunice printr-un limbaj mut dragostea lui. Altă dată, părul căzut în bucle creștea în visele tânărului și-l inunda. Să-i spună Otiliei c-o iubește în față, Felix nu putea. Otilia era familiară, liberă în mișcări, și ceea ce cu altă fată trebuia câștigat după îndelungi tactici, cu ea se câștiga dintr-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prețuit de femei. Dacă Otilia ar fi fost acum acolo, ar fi știut el ce să facă. Zbuciumîndu-se în pat, Felix dădu pe întuneric cu mâna de pieptenele pe care îl pusese mai înainte lângă pernă. Capul Otiliei, încărcat de bucle date peste urechi, îi răsări din nou în minte, plin de inocență. Dacă exagera? Plecarea Otiliei era îndreptățită de mizeriile pe care le suferise în ultima vreme. Poate că Otilia a plecat la repezeală, după vreo ceartă cu bătrânul, și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-i. Pascalopol era un om de un mare bun-simț și nu se putea ca el să fi fost așa de lipsit de respect față de moș Costache, încît să-i răpească fata ca pe o întreținută oarecare. Își refăcu fața Otiliei, buclele ei, aruncate peste urechi cu ajutorul pieptenului, râsul ei și simți că nimic nu era comun între ea și Georgeta, deși amândouă erau foarte inteligente și fine. Otilia era îndrăzneață, dar inocentă în toate vorbele ei, de o bruschețe de soră
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
anturaju reginei și se trăgea de șirete cu Brătienii... Trei ani a stat omu ei la Zamfirescu, n-are el școală multă, da are scris frumos, și-acu să vezi ce iscălitură își trage și, dedesubt, uite-așa face o buclă... La urmă, cu ce strânsese de la Zamfirescu, cu ce i-a dat ei tăticu dotă, a deschis prăvălie. Când i-a numărat banii la dotă, tăticu, ce să vezi, s-a încurcat ; el, care să-i fi cerut nu scotea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vasele la bucătărie și să nu dea peste ea. Oooo, cât o exasperează că de ani și ani vede cum tot mai rău arată ! Și firele astea albe, de două degete, crescute la rădăcină - neîndemânatică, își trage una peste alta buclele părului tern și rar. Și nasul lung, cu vârful lățit, ciuruit de porii largi, și buzele decolorate, care s-au subțiat și s-au zgârcit înăuntru. în albul gălbui al ochiului, vinișoare roșii, sparte. încruntându-și sprâncenele rare și moi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de ruj doar, și parcă ar fi alta. E drept, că mai e și penumbra... O femeie trebuie să fie cochetă pentru ea însăși, în primul rând - este ceea ce îi ridică moralul. Și iar își mai trage una peste alta buclele părului uscat și rar. Dar ce repede a putut să crească de astă dată ! Se întoarce brusc pe călcâiele pantofilor trotteurs și mișcarea bruscă, tinerească o mulțumește. Penumbra dulce și mirosul vechi, răcoros de levănțică, de mult intrat în lemnul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fugar, în pericol să-și spargă capul pe trepte. De ce fugea atât de înspăimântat ? Nu ar putea s-o spună nici acum cu exactitate, ține însă bine minte spaima ce-l cuprinsese privind-o : o fetiță atât de frumoasă, cu bucle blonde și lungi sub imensa pălărie cu flori ! O fetiță atât de orbitor de frumoasă, toată numai volane spumoase și panglici foșnitoare ! Admirație și teamă, neîncredere și curiozitate... Aceasta este cea mai veche amintire a lor, pentru care nu s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
beau-frère cloué au lit, cloué au lit, et il pâlit. Et elle se rend dans le jardin, cueillir des roses soir et matin, voilà les roses blanches, jaunes, grenat, și o pălărie de panama ! Așa, să-i lase madam Ana buclele pe spate, desfăcute, ca la o Walkirie, așa, știe madam Ana ce este aceea o Walkirie ? Ah, mai repede, mai repede... Din profil, în oglinda cu mâner de argint, e bine... E chiar foarte bine ! în stradă, nimic interesant, deocamdată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de transcris va intra madam Ana și va începe plăcerea agitată a dichisului. Ah, ce emoție, când pe hârtoapele străzii are să se audă prima trăsură ! înseninată, vei coborî cu pași ușori scara de lemn, controlându-ți în fiecare oglindă mersul, buclele, ținuta, la anii tăi, ma chère, ah, de ce nu-i mai am ! (a spus nașa Fănica), n-aș vărsa nicio lacrimă de melancolie ! Lumea să știi că nu se sfârșește cu un cavaler, ducă-se, dacă a fost orb și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
da, dă-mi-o, te rog. Acum totul mi se pare clar ! Sunt acum mai mult decât sigură că ea este : Larisa Peșel ! Larisa Geblescu ! Am să ți-o arăt și în alte fotografii, s-o vezi mai bine... Cu buclele ei vopsite roșu-acaju, cu pielea foarte albă și cu ochii negri, frapa ! De altfel îi țin foarte bine minte bluza aceasta de voal. Avea volănaș la mânecă și din volănașîi ieșeau mâinile - cu unghii foarte roșii și foarte lungi, fără
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]