3,155 matches
-
zăngănitul tobei de eșapament cu zgomotele scuterelor și cele ale taxiurilor cu motoare diesel. Cu parasolarul lăsat, am oprit În spatele unui autobuz care ducea la Fuengirola o mulțime de turiști britanici Încărcați de suvenire din Estrella de Mar - miniaturi ale bustului lui Apollo Belvedere, abajururi art deco și Înregistrări video cu puneri În scenă după Stoppard și Rattigan. Crawford, pe care nu-l atinsese snobismul, le făcu cu mîna turiștilor, gesticulînd Încurajator la vederea obiectelor pe care le cărau. CÎnd primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Fotograful îi pofti pe scaune. Era străin, se vedea bine, abia înțelegeau ce spune, că vorbea repede și peltic. Se învîrtea în jurul brutarului, scoțând teancuri de poze, unele peste altele, să i le arate ca probă. - Sepia, trei sferturi, negru, bust, în picioare, cu plopi, feră plopi, decor, feră decor... Se uitară și mireasa, și nașa, și Stere. Frumoase toate, în două culori, mai roșcate și cenușii. Nașul nu se mai tocmi la preț și-l întrebă pe cîrciumar: - Cum vrei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vorbește cu totul altfel decât restul omenirii. Și totuși, biata creatură nu poate stârni teama. Ar fi un desăvârșit câine de salon, ar face o figură ridicolă pe un șemineu, Între două vaze sau Într-o nișă, În chip de bust. Mă voi simți Întotdeauna pregătit cu biciul, ca pentru dresură, spre a alunga dintre oameni un asemenea parazit dăunător”. Chiar dacă numele semnatarului acestui pamflet anti-Macaroni ne-a rămas deocamdată necunoscut, rândurile sale au fost citite probabil cu mare voluptate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
peruca clericilor de la catedrala din Beauvais reuși să ocupe odinioară Parlamentul din Paris vreme de o jumătate de secol, toate acestea Înseamnă că era vorba despre lucruri frivole În aparență, care reprezentau fie idei, fie interese: la nivelul piciorului, al bustului sau al capului, Întotdeauna vom putea observa un progres social, un sistem retrograd sau vreo luptă Înverșunată, exprimate toate cu ajutorul unei părți a veșmântului. Uneori Încălțările anunță un privilegiu; alteori gluga, boneta sau pălăria semnalează o revoluție; aici o broderie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
quiet a joke And it got a lot of laughs from a lot of folk Seems I had to fight my whole life through - Some gal would giggle and I’d get red Some guy would laugh and I’d bust his head I tell you, life ain’t easy for a boy named Sue1. Publicul din studio se tăvălea deja pe jos de râs. Well, I grew up quick and I grew up mean My fists got hard and my
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nevoie să aștept prea mult pentru a-mi da seama de motivul unei asemenea agitații. Dinspre strada Saliba sosea într-adevăr un detașament de soldați, precedat de toboșari și de purtători de făclii. În mijlocul trupei se târa un individ cu bustul gol, cu mâinile întinse în față, legate cu o funie de care trăgea un om călare. Cineva citea o proclamație care spunea că omul, un servitor acuzat că fura turbane din suk în timpul nopții, era condamnat să fie spintecat pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tobe... să sune... Pe lângă mormântul dumneavoastră vor trece bărbați și copii, animale, se vor reculege acolo, va fi loc de pelerinaj, se vor face două băncuțe, se vor construi drumuri, se va pune o placă de bronz, vom turna un bust, poate că vom ridica și un hotel... Vom veghea tot timpul, vom curăța buruienile, vom spăla, vom vopsi, vom rânji, va fi curat ca-ntr-o lumânare... GARDIANUL (Efuziune.): Artur! Să ne ierți! CĂLĂUL: Din prima clipă am știut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
istoriei. Istoria Începe (cu promisiunea frumoasei Grecii) nu departe de unul din capetele acestui divan, unde un ghiveci mare cu o tufă de hortensii, cu flori bleu și câteva verzui, ascundea pe jumătate, Într-un colț al camerei, piedestalul unui bust de marmură al Dianei. Pe peretele de care era lipit divanul, o altă etapă a istoriei era marcată de o gravură cenușie cu ramă de ebonită - unul din acele tablouri cu bătălii napoleoniene În care episodicul și alegoricul sunt adevărații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
voce Înaltă de tenor, așezat la pianul alb din casa de la țară - și dacă se Întâmpla ca În clipa aceea să mă grăbesc s-ajung acasă la dejun, alergând prin crângul alăturat (curând după ce văzusem pălăria lui de pai și bustul Înveșmântat În catifea neagră al chipeșului lui vizitiu, Într-un profil asirian, cu brațele Întinse, acoperite cu mâneci stacojii, trecând rapid de-a lungul gardului viu ce separa parcul de aleea pentru trăsuri) sunetele tânguitoare ale versurilor Un vol de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
din urmă, se instalează gemând și Își introduce pumnii În manșonul meschin, din pluș. La Îndemnul suculentului plescăit din buze al vizitiului, cei doi cai negri, Zoika și Zinca, Își Încordează picioarele, dau din copite, se Încordează din nou; apoi bustul Mademoisellei zvâcnește Înapoi, În timp ce sania grea se smulge din lumea ei de oțel, blănuri și carne, pentru a pătrunde Într-un mediu unde nu există frecare, alunecând pe un drum fantomatic pe care parcă abia Îl atinge. Preț de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
indiferent față de aproape tot ce Îndrăgeam eu - trenulețe, pistoale de jucărie, Piei Roșii, fluturi roșii. Pe la șase, șapte ani, a făcut pentru Napoleon o pasiune ce friza venerația, Încurajată de Mademoiselle, și Își lua cu el În pat un mic bust de bronz al lui. Eu eram un copil zgomotos, aventurier și cam bătăuș. El era liniștit și apatic și petrecea mai mult timp cu mentorii lui decât mine. La zece ani a Început să-l preocupe muzica și de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Cântarea României“ și „Daciada“... Am mers totuși cu ea până în holul Facultății. I-am spus să intre în amfiteatru și să-mi țină un loc lângă ea. Aveam să vin și eu. M-am așezat pe banca de marmură de lângă bustul lui Eminescu, neștiind încă ce să fac. Trebuia să hotărăsc, dar nu știam ce anume. Era mai mult spaima de ceea ce avea să urmeze dacă acceptam să intru și acum în plasa întinsă de ei. Știam că acum eram fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai bine pregătite pentru viață. Am trăit în iluzia că-mi fac datoria și azi constat că toată munca mea, tot entuziasmul și avântul meu s-au risipit zadarnic“. La o masă vecină, o fetișcană frumoasă, cu plete lungi negre, bust drept, trapezoidal, cu o bluză de pânză topită albă, sub care i se vede sutienul cu bretele lungi, susținând sânii pietroși, cu sfârcurile spărgând cupele și țâșnind prin urzeală, răsfoiește o colecție din Scânteia. Remarc, peste umărul ei, articole decupate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o altă masă, o altă cititoare. Trup pietros, brunetă cu plete revărsate. O lascivitate provocatoare până și în felul cum ține cartea. Sprijinită de marginea mesei, adusă spre pântece. Fata stă lipită de scaun, dreaptă, impozantă. Din profil îi văd bustul perfect conturat, jumătate de chiup, cu un tricou mulat ca o pieliță. Dunga sutienului, cataramele și, în ridicarea brațului, sânul sfidător, pietros, drept. Tricoul ridicat îi dezgolește spatele, cam la două palme deasupra blugilor. Pare aproape dezbrăcată, cu tricoul roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
existe lustre suspendate din tavan și aplice pe pereți, trebuie să existe uși capitonate și ferestre cu perdele, trebuie să existe mochete pe jos, trebuie să existe tablouri pe pereți și vreo tapiserie veche sau modernă, neapărat portretul șefului statului, bustul republicii, drapelul patriei. De nimic din toate acestea nu s-a vorbit, de nimic din toate acestea nu se va vorbi în viitor. Chiar aici, în biroul mai modest, deși amplu, al primarului, cu verandă spre piață și o largă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Îmbrăcată cu haine de o strălucire orbitoare, de cea mai bună calitate, de la Missoni sau Pucci, cere de fiecare dată: „Sunt urâtă; duceți-mă acasă“, făcându-se imediat Îndrăgită de toată lumea prezentă, În ciuda invidiei pe care o atrag frumusețea și bustul ei În stil Monica Belluci. Ea a fost o alegere inteligentă pentru găzduirea operațiunii „Răzbunarea lui Salome“, cum a numit Salome codificat petrecerea la care ea plănuia să se răzbune pe Sophia pentru ceea ce-i făcuse lui Marci. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lung, cu o expresie visătoare, la rochia lui Lauren, ca și cum ar fi fost un tablou. Liniile care conturează silueta sunt exact În stilul lui John Singer Sargent 1. Pânza avea o formă cu disperare romantică. Cu un corsaj strâns pe bust, care se Îngusta Într-o talie micuță și plutea apoi Într-o fustă de vis, era o rochie mult mai șic decât ceea ce se poate vedea acum la Oscaruri. —Thack, nu a venit, protestam În zadar. —Ha! chicoti el, plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de mireasă din organdi albă flutura În urma ei... era În... Rusia? M-am uitat cu atenție mai de aproape la fotografie. Erau niște turnulețe aurii În fundal... părea exotic și glacial. Rochia era atât de strâmtă, cât era posibil la bust și apoi cădea În falduri În jurul picioarelor până la pământ, cu o trenă uriașă... nu se putea! Era rochia lui Thack. Arăta mortal. Oare el știuse tot timpul? Bineînțeles că da! Nu era de mirare că fusese atât de relaxat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
avem canale pe trei sferturi din străzi, că n-avem lumină electrică decât pe arterele mari, că murim ca muștele când sunt epidemii. Iar domnul primar Robescu are bani la ciorap și ne propune să înălțăm statui: statuia Independenței și bustul lui Ioan Brătianu. Când cerem lucrări de îmbunătățire, n-avem parale. Când avem parale, ridicăm statui! Bucureștii ard și domnul primar se piaptănă!“ — Obișnuitele neadevăruri de la Adevĕrul! Procopiu și Pavel Mirto veniseră la redacție, prin viscol, să pregătească, în linii
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
are timp să-și savureze în liniște miturile. În imensa lui generozitate, marele Meșter Manole i-a oferit soției sale șansa sacrificiului. Eva l-a coborât pe Adam spre instinct. Iubirea a apărut mult mai târziu. Se pare că din bustul lui Adam, Dumnezeu a ales coasta cea mai gălăgioasă și mai cheltuitoare. Meșterul Manole este românul care își zidește soția, chiar dacă, biata de ea, vine să-i aducă de mâncare. Cu poezia, Orfeu îmblânzea fiarele sălbatice. Nouă nu ne prea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
O laudă meritată e o nemurire în miniatură. Cetatea ori nu și-a iubit poeții, ori a făcut-o dureros de târziu. Marii reformatori nu s-au întâlnit cu odihna decât pe cruce. Merită să muncești toată viața pentru un bust. Chiar dacă posteritatea te va scăpa de apăsarea lui. Atât gloria cât și anonimatul își invidiază reciproc privilegiile. În definitiv, și pleava a pus umărul la gloria pâinii. Toată viața, creatorii de artă nu fac decât să-și construiască absența. Tot
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mulți oameni sunt tentați de scurtătura vicleană spre podium. Oamenii de geniu ni se par ciudați pentru că vedem lumi diferite. Marii creatori își vântură visurile pe claviatura eternității. Cerșim favorurile capricioasei eternități, deși suntem fascinați de farmecul efemerului. De obicei, bustul înmugurește în om sub formă de cucuie. Suntem egali la poarta cimitirului, nu și la ușa posterității. Celebre nu sunt textele din manualele școlare de literatură, ci acelea fredonate prin cârciumi. În soclul unei statui este îngrămădită uneori întreaga generație
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
contemporanilor. Unele spirite au rămas celebre prin replica rostită pe patul morții. Lui Socrate nu i s-a recunoscut geniul nici în familie. Geniile strălucesc prin intuiții. Molozul cunoașterii este pentru ceilalți. Nu-mi trebuie statuie. Mă mulțumesc cu un bust. Ca să nu mă poată lovi posteritatea sub centură. Geniile își migălesc singuri statuia. Eternitatea selectează esențe. Restul este destinat putrefacției. Eroic este și curajul autenticității trăirii, nu doar cel al gloriei. Acropole, Capitoliu și Golgota - trei mari coline ale spiritualității
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
care consideră că fac totul. Pentru imbecili îndoiala pare o blasfemie. Prostul este iremediabil ocupat. Imploră ajutor și orfanii care si-au ucis părinții. Imbecilul este imun la autocritică. Convinși de ingratitudinea posterității, unii poeți actuali și-au instalat deja bustul pe balcon ori în spălătorie. Nimeni nu imploră dispensă de prostie. Fără proști, ar sucomba și umoriștii. Ne-am obișnuit ca adevărul să miroasă a hoit. Troglodiții cred că numai mușchii întrețin munca. Și proștii au simțul momentanului. Analfabeții vor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mă împiedecam de plug, de seceră și de sapă. Acum, copiii mei se lovesc de pian. Scara obsesiilor umane rămâne neschimbată : ludice, erotice, faustice, și morbide. Spiritele alese îmbătrânesc cu încetineala maestuasă cu care se stinge focul. O, tempora ! Pe bustul lui Stalin, adolescenții ruși exersau cândva sărutul. Apoi - scuipatul ! Pentru nemurire, unii nu fac decât copii. Urme pe nisipul vieții lăsăm toți. Unii - înainte de sosirea valului, câțiva - și după aceea. Venim pe lume țipând. Și plecăm în arpegii de clopot
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]