3,117 matches
-
doi preoți, un laic angajat în domeniul social și un tânăr seminarist. Cine ar fi trecut prin preajmă, i-ar fi considerat patru prieteni care discutau mai mult sau mai puțin ceva cazual. Și, în schimb, în jurul acelei măsuțe de cârciumă, în fața unei halbe de bere, se puneau bazele unei mari Opere. Înainte de a ridica instituții umane, în mod normal, se creează comisii, se elaborează proiecte, și, mai cu seamă, se identifică fonduri. Însă operele lui Dumnezeu se nasc în simplitate
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mare parte nu a voit să audă motivații. Dacă acel preot vrea să facă binele, atunci să o facă mai întâi cu noi și cu copiii noștri», i-au răspuns parohului în cor. Spre seară, au convocat o adunare la cârciuma ce funcționa și ca sală de dans modest. Au decis să aleagă o delegație care să meargă să-i spună vreo câteva acelui preot. Au ales câteva femei, dintre cele mai limbute și belicoase. În ziua următoare, cvartetul vociferant a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
promptă tot intervenția contelui Perez. Și-a vândut surorii sale Bice partea de pământ din zona Zevio și cu banii obținuți a cumpărat clădirea. În septembrie 1908, îl întâlnim pe Francesco la Ceraino în Val d'Adige, în jurul mesei unei cârciumi, împreună cu don Calabria, don Desenzani și Gigio Adami. Don Calabria citi primele Norme Sfinte pentru componenții viitoarei opere în favoarea copiilor abandonați. Francesco era plin de bucurie și însuflețit de o ardoare frenetică. S-a reîntors acasă și a căutat să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
când s-a ajuns la capitolul «Despre Preoți», au apărut câteva articole care au iritat sensibilitatea fraților religioși și care erau în contrast deschis cu gândirea lui don Calabria. În ochii profanilor chestiunea ar putea avea gustul unei dispute de cârciumă, o luptă pentru cucerirea locurilor de preeminență și de putere. Dar e păcat să-i judeci așa pe cei care au lăsat totul pentru a-i sluji Domnului: profesii, titluri, facilități. Spiritul Congregației a fost pătruns continuu de principiul evanghelic
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
-și justifice reputația de pepinieră de subrete vioaie pentru operete de renume: Oscar Strauss cu Waltzer traum și Lehar cu Văduva veselă abia scrisă, erau cei care, la sosirea mea, dețineau marele succes, iar orchestrele de prin restaurante și din cîrciumi reproduceau ariile sub castanii din Venedig in Wien și alte grădini din Prater și din Ring. Richard Strauss, în culmea renumelui, tocmai prezentase Salomeea și Electra. Foarte sigur pe el, în timpul unui dejun dat la Legația noastră, s-a proclamat
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de fapt decât de o scurtă criză de transmitere a deprinderilor ereditare. Vițiile părinților răsar reîmprospătate la copii. Națl e posac, leneș, chinuit de cazuri de conștiință, brutal și delicat ca și tatăl său, iar Persida, așezată în fruntea unei cârciume, devine prin instinct avară, autoritară și plină de orgoliu familial. Câtă vreme Slavici se mărginește a observa lumea lui țărănească, rezultatul e cel puțin onorabil. Când se amestecă în viața orășenească de dincoace, față de care manifestă o ură ieșită din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o odaie tapetată cu stofe groase de brocart, mobilată cu paturi de abanos. N. DAVIDESCU Primele poezii ale lui N. Davidescu, La Fântâna Castaliei, tratează, în tradiția Rollinat și Laforgue, fiorurile noi, vițiul, depravarea, anemia, noțiunile curente fiind "luna clorotică", "cîrciuma", "nevrozele", "narcoticele", "fardul", "alcoolul", "k'holul", "ploaia", "spleen-ul", cavourile, sicriele, viorile, agoniile, macabritățile și satanismele. Nostalgia simbolistă e materializată în chipul hieraticului, fară multă pictură, cețos, enigmatic, în care elementele tipice sunt faraonii, sicriurile de santal, parfumurile de naft
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
al regretatului prof. Dr. Al. Sutzu, unde, în martie 1889, l-am primit în biroul administrativ. Eminescu mai fusese internat în Institutul Caritatea în 1883.” Printre „tulburările morale” reținute de medic de la prietenii săi sunt enumerate consumațiile fără plată prin cârciumi nu și aceste gesturi eminamente politice. Se mai aduc, de către unii biografi, și alte amintiri despre aceste ultime luni libere ale poetului, și foarte des se citează Teleor, cu toate că însemnarea sa este încurcată și se referă la alt an. O
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Eminescu, câte o litră pe zi, vezi mai sus; cât rachiu ar fi putut bea el cu acel „bonjurist” încât să-i fie cu adevărat rău?! Mai degrabă, sora sa este încredințată că societatea nu-i face bine, statul în cârciumă, discuțiile, provocările prietenilor ca să-și spună și el opiniile politice, etc. Ni-l putem ușor imagina pe Eminescu dezvoltând în grupuri de amici teoria păturii superpuse ori legea selecției sociale negative, teoria compensației... 10 decembrie: „Lui Mihai îi merge în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
trebuie să știe că poetul e bolnav, cuminte, neputincios etc. Adevărul este că toate amintirile despre Mihai Eminescu, de acum înainte până la ultima recluziune și chiar în timpul acestei recluziuni, îl leagă pe poet de viața de grup, mai ales de cârciumile prin care umbla. Drept este că nimeni nu vorbește de stări de euforie, etc.; dimpotrivă, toți atrag atenția asupra cumpătării poetului dar prezența lui în grupuri diferite este o constantă a memorialisticii acestor luni (ani). La 2 aprilie acest proiect
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
la toți membrii tineri din Cameră, la cei cu ideile cele mai înaintate: d. V.Morțun, întâiul socialist intrând în reprezentațiunea țării...”. Acesta este contextul în care Hanrieta este îngrijorată că, auzind că mai merge din când în când prin cârciumi, binefăcătorii lui Mihai Eminescu vor refuza să-i mai dea pensia. Fuga la București 22 martie: Despre însănătoșirea ei și proiectul de a o aduce pe Aglae Drogli din Cernăuți la Botoșani (proiect imposibil: copiii acesteia ar pierde bursele școlare
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
care nu dau nici un franc lui Mihai...” Această societate i-a fost adusă lui Eminescu la Botoșani de către V.G.Morțun. Să se observe, în altă ordine de idei, că Hanrieta este mulțumită: fratele este econom, adică n a fost la cârciumă, cum îl bănuia. 1 aprilie: „...mătușa noastră s-a retras de la testament, căci și ea este bolnavă de piept, boală ereditară a tuturor din familia noastră: ori la care etate ne apucă, de piept murim toți.(...) De boală și de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
numim îndeobște imaginea cuiva: Eminescu trebuie să se îngrijească de imaginea proprie. În concepția Hanrietei asta înseamnă să fie îmbrăcat mereu curat,elegant, să se poarte „frumos”, să nu stea în grupuri mai ales, să nu stea în grupuri prin cârciumi ieftine, etc. Sora lui Mihai Eminescu are mare dreptate, pentru că, nerespectând aceste precepte simple ale „purtării frumoase”, poetul n-a reușit, în această perioadă, să egaleze stima pentru talent cu cea pentru persoană. Este interesant cât e neglijență, indiferență etc.
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în câte un birt cu lume necunoscută. La 1883, când se inaugurează statuia lui Ștefan cel Mare la Iași, în loc de-a asista la sărbătoare, la care fusese trimis ca corespondent al unui ziar, el se retrase la una din cârciumile vechii capitale și stă singur, cu un pahar de vin înainte. La București intră în relații cu o altă femeie lepădată. Erumpe în fine nebunia, dar după câteva luni se mai lumină ceva și numaidecât se înamorează de o engleză
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și om a murit demult. Bolșevismul ne-a umilit și ne-a martirizat până a nu mai fi noi. Tot omul, ca la pușcărie, e un număr, numai că nu îl poartă la gât. Ținuta maiestuoasă a dispărut. Deși săraci, cârciumele și cafenelele nu duc lipsă de clienți. Sunt pline cu oameni valizi și tineret care numai cer și așteaptă prefăcuți în victime. Ei vor să primească fără contramuncă. Vezi femei și fete, mai ales, vopsite, mască schimonosită până la degradarea chipului
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
pictor se curma brusc. Sub semnul poetic al amintirii, scriitorul închipuie tablouri pline de dinamism, asemenea forfotei orașului în care locuitorii, sfidând moartea ce bântuise în vreme de război, trăiesc tumultuos, cu frenezie, bucurându-se de fiecare clipă. De aceea, cârciumile orașului, cu meniuri opulente și vinuri aducătoare de bună dispoziție, devin emblematice pentru cronică orașului: „Câteva firme de cârciumi ieșene merită gloria de a intra în istorie: «La Bolta-Rece», « La Raiul lui Adam», «La Lupu Fleica», «La Șapte Pulpe», «La
TELEAJEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
care locuitorii, sfidând moartea ce bântuise în vreme de război, trăiesc tumultuos, cu frenezie, bucurându-se de fiecare clipă. De aceea, cârciumile orașului, cu meniuri opulente și vinuri aducătoare de bună dispoziție, devin emblematice pentru cronică orașului: „Câteva firme de cârciumi ieșene merită gloria de a intra în istorie: «La Bolta-Rece», « La Raiul lui Adam», «La Lupu Fleica», «La Șapte Pulpe», «La Picior de Paris», «La Iancușor», «La Trei Sarmale», «La Viață Lungă», «Parcul Vânătorilor», «Mânaș Cantar», «Simon Pașcanul»; unele dispărute
TELEAJEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
în ceea ce privește tematica, anecdotica, decorul și atmosfera, povestirile reconstituind mici scene și situații dintr-o lume cenușie, banală și nespectaculoasă, practic omniprezentă. E lumea Bucureștilor, alcătuită din trăitori în blocuri ori în case „la curte”, mușterii ai micilor frizerii și ai cârciumilor de cartier (locante numite până mai ieri „Zorile noi”, „Înfrățirea” și devenite, după privatizare, „Memfis SRL”, „Texas”, dar cunoscute sub denominații neoficiale și persistente, precum „Buze dulci”, „La Drumețul” etc.), funcționari, muncitori, maiștri, meseriași, mărunți întreprinzători, ba chiar și manageri
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
ba chiar și manageri („manager Ștefan Ștefoi”). O demonstrație de virtuozitate se distinge în alternanța planurilor, dar și în stilul naratorului, deseori cel al povestașului mahalalei, care bârfește, relatează ori inventează mici întâmplări, spre delectarea vecinului ori a comesenilor de la cârciumă. Alteori naratorul nu se identifică total cu personajele, și atunci tonul lui este unul amuzat, ironic cu tandrețe și hâtru, prin simularea seriozității, prin adoptarea unor clișee proprii exprimării pretins îngrijite, de fapt kitsch. Prozatorul - a cărui ascendență caragialiană a
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
baltă, cortegiu sumbru și martir,/ Târșiți spre lumea cealălaltă precum pohodul la Sibir./ Mai văd mulțimea imbecilă ducând afară viața ternă/ Îți vine să-i plângi de milă, de aici din fundul de cavernă/ Și văd Îndrăgostiți la ceasuri sau cârciumile ce-s ticsite/ Și escapade, și popasuri, iubirile mereu trăznite./ Când orice osândit Își duce la groapă câte un amic/ Fără de preot, făr’ de cruce și neavând pe el nimic./ Dau caraliii de-nțeles că vom urma și noi curând
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
grup de tineri, dirijați de doamna Livezeanu, care să facă naveta Râmnicu Vâlcea - Pitești, ducând lunar alimente și medicamente pentru cei din Râmnicu Vâlcea internați acolo. Lucrul era legal. Datorită și prietenului meu Vasiliu și unui cârciumar, care avea o cârciumă lângă penitenciar, am putut să contactăm pă unu’ din brigadierii dă la pușcăria din Pitești pentru acest lucru. Făcând aceste drumuri de mai multe ori, la un moment dat am fost surprins În gara Râmnicu Vâlcea dă polițiști, care rămăseseră
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
De o statură erculeană, un gât de taur, o frunte de 2 degete, Popa Tache era o brută. Lipsit cu totul de inteligență, lipsit cu totul de simț moral, cinic, Popa Tache organiza bandele de ciomăgași și petrecea nopțile prin cârciumi în tovărășia lor. Din cauza purtării sale nedemne, Mitropolia l-a ras și i-a luat dreptul de a oficia. Acum trăia numai din subvențiile ce primea pentru a organiza bandele și din samsarlâcuri pe la autorități.31 Epoca în care am
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
bandă era Ilie Geambașu zis și Ilie Tabacu. Foarte sprinten, foarte ager, foarte îndrăzneț, era un tip excepțional. Nu înalt de talie, uscățiv, încăleca calul și însoțit de tovarăși călări pornea prin mahalale după aventuri și orgii, intra călare prin cârciumi, chiuind și trosnind din bici, galopa în fruntea bătăușilor săi, iar lumea speriată fugea din fața lui. Când pornea Ilie Geambașu la petrecere prin stradele mărginașe se răspândea teroarea. Căci, dacă întâlnea vreun adversar sau pe unul pe care avea pică
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
intra pe ferestre, lua femeia de lângă bărbații terorizați, smulgea fetele din casa părinților. Și trebuia să le necinstească. Un contimporan povestea cum odată acest celebru bătăuș a răpit pe tânăra și frumoasa soție a unui cârciumar. A intrat călare în cârciumă însoțit bucureștiul în 1871 73 30. Biserica română, „foaie religioasă morală“ a apărut într-o a doua serie în anii 1871-1872, „redacțiunea“ aflându-se „în curtea bisericii Radu-Vodă“; preotul Grigore Musceleanu, care era proprietarul publicației (la care colabora și G.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
anume Jobin, instalat într-o prăvălie din palatul Crețulescu. Acesta a adus în București cele dintâi pălării înalte, cari au rămas cu numele de „joben“. Până la fosta casă Musu, din fața Palatului Regal, clădirile sunt aceleași. În locul casei Musu era o cârciumă, cu o foarte mică grădiniță înăuntru; deasupra ușii de intrare era firma „La ochiul lui Dumnezeu“. Aci mâncam noi, studenții, fiindcă porția de mâncare costa 40 de bani, dar se dedeau și jumătăți de porții cu 20 de bani. Hotelul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]