6,191 matches
-
prefigurează pe servilul Pristanda. Se pot observa asemănări și între comisul Agamemnon Kiulafoglu din Iorgu de la Sadagura și candidatul guvernamental, Agamemnon Dandanache din O scrisoare pierdută. Comisul sosește la moșia slugerului Gângu, să se instaleze ispravnic, după o călătorie cu căruța poștei asemănătoare cu cea a lui Dandanache, după cum povestește cu vorbirea-i „stropșită” însuși comisul. Similitudini între comediile lui Alecsandri și ale lui Caragiale se găsesc și în comicul de situație. Tabloul în trei acte, Iașii în carnaval, este o
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Iisus; În schimb, starețul Pahomie și enoriașii ce se rugau În schit, simțind miros de lemn Încins, năvăliră cu mic, cu mare În clopotniță, și, smulgându-i lui Lawrence frânghiile din mâini, Îl legară fedeleș și-l duseră, Într-o căruță, la spital, unde masterandul fu supus unui tratament destul de drastic - sedări cu neuroleptice și injecții cu hormoni... Aici, Oliver descoperi și alte adevăruri, căutând să pătrundă În intimitatea lor. Stând ore În șir Într-un picior, descoperi că adevărul cocostârc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sub cap, cu trabucul pe jumătate stins Între dinți, cu paharul de coniac alături, și să te gândești la dulceața clipei de acum și la eternitatea celei de dincolo de mormânt. Viața, ca și moartea, e o călătorie. Unii circulă cu căruța, alții merg În camionetă. Cei mai mulți călătoresc cu metroul sau cu trenul. Viața durează doar o clipă, În timp ce călătoria În eternitate nu are sfârșit. Mahmureala și fumul de trabuc aveau menirea să-l transpună În așa măsură În această viziune, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
prejos. Oamenii din sat cu care se Încrucișară pe drum clătinau din cap. Acompaniindu-se unul pe altul, cei doi ajunseră la destinație tocmai când soarele era la scăpătat. Bărbatul se dădu jos de pe capră și deschise porțile. Femeia mână căruța În curte și, fără nici o vorbă, Îi sări pe după gât, dezmierdându-se pe lângă el. Vecinul Încercă s-o respingă mai Întâi cu vorbă bună, dar nu fu chip. Femeia se agățase ca un sac de grumazul lui și nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
curte. Avea totuși o poartă (și un simulacru de gard deci) În partea dinspre drumul prăfos (noroios, nămețit etc.). Tot dintr-acolo pornea printre bălării (sau culturi?) un drum ceva mai larg care se termina cu un loc de Întors căruța chiar În fața grajdului, adică alături de porumbarul gol, de cotețul de păsări și de cocina urât mirositoare a unui porc care sucombase demult și a cărui dinastie nu mai fusese reîntronată. Bălăriile continuau să atace toate aceste rămășițe ale unei gospodării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
urât mirositoare a unui porc care sucombase demult și a cărui dinastie nu mai fusese reîntronată. Bălăriile continuau să atace toate aceste rămășițe ale unei gospodării ce fusese probabil Înfloritoare cândva, astfel că fâșia de troscot dintre șleaurile roților de căruță se lărgea nestingherită. Existau desigur și alte drumuri prin curtea aceea, cotloane, unghere, culcușuri, și el se Încăpățâna să le tot cotrobăie pe toate, să se ascundă prin ele, să se scurgă neștiut dintr-unul Într-altul, să se piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Armata 4 pe ziua de 2 mai 1945, de Paști, am găsit un depozit Întreg de alimente germane, saci cu zahăr și conserve de carne de porc și de pește. Eu eram la carul de luptă regimentar. Te duceai cu căruțele după muniție și o distribuiai pe poziție În linia Întâi. Uneori se mai Întâmpla să fim surprinși de aviația inamică, dar... mai neplăcut era altceva, acolo În spatele frontului, am avut și soldați Împușcați pentru că s-au dus să ia paie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
din război; În fond tu nu asta Îl rugaseși să-și amintească. Probabil că acest rezumat e un punct obligatoriu de trecere pentru orice fel de poveste. Îl Întrebi, de exemplu, cum a fost când l-au trântit caii din căruță În vara lui 54 și el Începe: „Când eram În război...“ urmând să facă abia după aceea legătura cu anul 1954. Multe fire trebuiesc, probabil, urmărite din acel punct până În acel punct pentru a mai avea o logică anume, altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
anul 1954. Multe fire trebuiesc, probabil, urmărite din acel punct până În acel punct pentru a mai avea o logică anume, altfel, scoase din acest context atât de larg, poate că semnificațiile lor ar fi altele. Până și o bușitură din căruță sau o zăpadă abundentă ca cea din iarna lui 53-54 capătă alte semnificații. Ce e ilogic, Însă, e că se pornește de la un eveniment de toată lumea acceptat ca ilogic pentru ca celelalte să-și păstreze logica! Iată, spre exemplu, câtă logică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
adăpostit lângă trupurile lor ude și cu mirosuri amestecate, ploaia Începea să contenească și raze timide de soare picurau printre bolovanii de nori. Atunci a apărut dinspre câmp, dar parcă de pe alt drum decât cel care venea din pădure, o căruță cu loitre Înalte și plină până la marginea scândurilor cu iarbă. Căruța venea În viteză și pe capră era un bărbat, ceva mai tânăr decât femeia care era cu voi, Însă cu privirile la fel de rătăcite ca și ale ei. El ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să contenească și raze timide de soare picurau printre bolovanii de nori. Atunci a apărut dinspre câmp, dar parcă de pe alt drum decât cel care venea din pădure, o căruță cu loitre Înalte și plină până la marginea scândurilor cu iarbă. Căruța venea În viteză și pe capră era un bărbat, ceva mai tânăr decât femeia care era cu voi, Însă cu privirile la fel de rătăcite ca și ale ei. El ținea În mână un buchet mare de flori de câmp (aceleași culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
că anunță o nenorocire de care numai voi, cei de sub umbrar, erați vinovați și pentru care numai el, cel care o prevăzuse de mult, suferea cu adevărat. Femeia păru să Înțeleagă prima despre ce e vorba și alergă desculță după căruță. Bărbatul Îi aruncă jumătate din buchetul de flori, lăsă caii să meargă Înainte cu hățurile agățate de loitră, Își scoase pălăria și veni În spatele căruței. Ridică un preș care se afla tot timpul acolo În spatele căruței și În locul descoperit așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu adevărat. Femeia păru să Înțeleagă prima despre ce e vorba și alergă desculță după căruță. Bărbatul Îi aruncă jumătate din buchetul de flori, lăsă caii să meargă Înainte cu hățurile agățate de loitră, Își scoase pălăria și veni În spatele căruței. Ridică un preș care se afla tot timpul acolo În spatele căruței și În locul descoperit așeză florile. Femeia Începu să bocească În urma căruței și abia atunci voi, toți copiii de sub umbrar, ați ieșit și ați alergat după căruță bocind. Era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și alergă desculță după căruță. Bărbatul Îi aruncă jumătate din buchetul de flori, lăsă caii să meargă Înainte cu hățurile agățate de loitră, Își scoase pălăria și veni În spatele căruței. Ridică un preș care se afla tot timpul acolo În spatele căruței și În locul descoperit așeză florile. Femeia Începu să bocească În urma căruței și abia atunci voi, toți copiii de sub umbrar, ați ieșit și ați alergat după căruță bocind. Era clar că cineva, probabil un copil, murise de curând, poate chiar În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de flori, lăsă caii să meargă Înainte cu hățurile agățate de loitră, Își scoase pălăria și veni În spatele căruței. Ridică un preș care se afla tot timpul acolo În spatele căruței și În locul descoperit așeză florile. Femeia Începu să bocească În urma căruței și abia atunci voi, toți copiii de sub umbrar, ați ieșit și ați alergat după căruță bocind. Era clar că cineva, probabil un copil, murise de curând, poate chiar În timpul scurtei furtuni care vă alungase din pădure. Nici chipul, nici corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și veni În spatele căruței. Ridică un preș care se afla tot timpul acolo În spatele căruței și În locul descoperit așeză florile. Femeia Începu să bocească În urma căruței și abia atunci voi, toți copiii de sub umbrar, ați ieșit și ați alergat după căruță bocind. Era clar că cineva, probabil un copil, murise de curând, poate chiar În timpul scurtei furtuni care vă alungase din pădure. Nici chipul, nici corpul celui mort nu se vedeau de jos, erau probabil scufundate În iarba cosită, iar loitrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
bocind. Era clar că cineva, probabil un copil, murise de curând, poate chiar În timpul scurtei furtuni care vă alungase din pădure. Nici chipul, nici corpul celui mort nu se vedeau de jos, erau probabil scufundate În iarba cosită, iar loitrele căruței erau foarte Înalte. Ceva ți se păru ciudat În momentul În care bărbatul, bocind și el, dar scoțând un fel de răgete, ridicole și nemuzicale, se Întinse pe spate lângă cel mort. O auziseși pe femeie strigând mai devreme: Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
momentul În care bărbatul, bocind și el, dar scoțând un fel de răgete, ridicole și nemuzicale, se Întinse pe spate lângă cel mort. O auziseși pe femeie strigând mai devreme: Da, Niculae, Niculae! Ți-ai Închipuit imediat că bărbatul din căruță nu putea fi decât fiul bătrânului Învățător, fiul mai mic, cel cu mințile risipite, cel născut după prima permisie pe care o avusese bătrânul. Dar cine era femeia și, mai ales, cine murise, pe cine boceați voi În acel cortegiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cel născut după prima permisie pe care o avusese bătrânul. Dar cine era femeia și, mai ales, cine murise, pe cine boceați voi În acel cortegiu grăbit? Caii mergeau În continuare la trap, voi toți erați desculți și fugeați după căruță, totul avea același ritm ca și furtuna care tocmai trecuse. Când tocmai Îți conștientizai aceste noi ipoteze și Întrebări, ai văzut deodată că de lângă bărbatul culcat pe spate În iarba din căruță s-a ridicat un cap de copil. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
trap, voi toți erați desculți și fugeați după căruță, totul avea același ritm ca și furtuna care tocmai trecuse. Când tocmai Îți conștientizai aceste noi ipoteze și Întrebări, ai văzut deodată că de lângă bărbatul culcat pe spate În iarba din căruță s-a ridicat un cap de copil. Ai privit În jurul tău, nedumerit, ai Încercat să Întrebi pe cineva de alături de tine. Copiii Însă plângeau cu toții și-și țineau capetele plecate, iar femeia, pe care ai și lovit-o cu cotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nedumerit, ai Încercat să Întrebi pe cineva de alături de tine. Copiii Însă plângeau cu toții și-și țineau capetele plecate, iar femeia, pe care ai și lovit-o cu cotul pentru a-i arăta ce se Întâmplă, a privit absentă spre căruță. Bărbatul continua să plângă cu vocea lui ridicolă și-l obligă pe copilul din car să se culce la loc În iarba cosită. După asta femeia a Întors spre tine fața ei anormală, se vedea acum clar că plânsul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
desfășurați pe o scenă sau pe un stadion sau pe un fel de arenă de circ. Ei sunt Însă pe un câmp de bătaie. Și, de fapt, ce se vede? Se vede un cortegiu de oameni călări și pedeștri, câteva căruțe sau furgoane sau ce alt nume mai poartă aceste mijloace de transport cu tracțiune animală situate, toate acestea, pe o linie oblică care Începe din dreapta mea și puțin din față, adică de la poalele Înălțimii pe care mă aflu, și continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fără cauză, războiul Îl poartă mai mult mamele“ - Își spune Popescu În timp ce stă afară, În curtea cu oi a proprietarului cazanului de țuică și așteaptă să crească lumina dimineții pe deasupra grămezilor de cenușă și boască fumegândă. Au urcat Într-o căruță lăsată acolo de cu seară și butoiul cu țuică și tocitoarea goală În care a fost boasca și rucsacul lui Popescu și cei câțiva snopi de viță uscată care au rămas nearși. Bătrânul a rămas Înăuntru și-l sfătuiește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mai vesel decât era de cu seară, pune chiar el mâna să etanșeizeze cu lut părțile În care se Îmbucă țevile de aramă ale alambicului. Mai are timp până ce vine cu caii cel care i-a Împrumutat pentru o noapte căruța. Nimeni nu mai are chef să povestească, iar cei din sat, oamenii mai bătrâni care știu că Într-adevăr bătrânul Anton s-a instalat aici mai târziu și e un venetic, Îl privesc cu oarecare suspiciune. Pe vremuri s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
el. Un fel de lehamite i se citește pe față. Se Întoarce din ușă și-i face semn bătrânului că a venit omul cu caii. Peste mai puțin de zece minute, lumina soarelui e deja puternică acum, ei stau În căruță cu tocitoarea și butoiul de țuică și ocolesc pe un drum desfundat curtea Industriei locale. În curtea dispensarului, prin fața căreia trec, se vede o ambulanță nouă. În jurul ei trebăluiește un șofer tânăr. Ăsta probabil că Încă n-a avut ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]