KorAP: Find »[drukola/base=căsătorit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...112 113 114 ...124 >

3,100 matches

Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684

În plus, acestea din urmă ocupându-se „doar” de gospodărie și de copii au un statut social mai scăzut chiar în fața membrilor propriului grup familial. Interesant este că femeile casnice căsătorite declară în proporție mai mare decât cele necăsătorite sau căsătorite, dar având un loc de muncă, faptul că sunt fericite (Bernard, 1972). S-ar părea că este în joc conformarea la așteptările tradiționale de rol feminin ale modelului cultural american: soție casnică, centrată pe funcția expresiv-emoțională, al cărei soț câștigă

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
declarații, iar în majoritatea cazurilor în perfect consens cu trăirea dramei singurătății, persoanele necăsătorite sau necoabitante au un statut mult mai precar al sănătății fizice și psihice comparativ cu cele ce conviețuiesc în cuplu. Cu deosebire la bărbați. Față de bărbații căsătoriți, cei divorțați au un risc de a muri prematur din cauza bolilor cardiovasculare de două ori mai mare și de șapte ori sporit când e vorba de pneumonie. Este în schema explicativă faptul că, nefiind angajați în responsabilitățile de a avea

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
bunurile, inclusiv dacă înainte, în timpul sau după căsătorie. Tot astfel, se știe că femeile care au serviciu sunt mai predispuse la divorț. Printr-o cercetare obișnuită transversală vom constata o diferență semnificativă după această caracteristică între femeile divorțate și cele căsătorite, în sensul că primele sunt într-o proporție mult mai mare angajate în câmpul muncii. Numai că s-ar putea să se fi angajat după divorț și în acest caz e nevoie de analize longitudinale. Dificultatea majoră survine prin faptul

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
a divorțialității, numărul persoanelor divorțate este mic, întrucât majoritatea se recăsătoresc. În SUA, de exemplu, 80% dintre divorțați intră într-un nou mariaj. În 1982, din totalul populației de interval marital, 6,5% dintre persoane erau divorțate, 60,5% erau căsătorite (dintre care aproape 40% recăsătorite), 26% singure și 7% văduve (apud Beth et al., 1985). Din anii ’80 și până în prezent s-a schimbat însă valoarea procentelor, dar tendințele majore rămân, cu o excepție notabilă (Strong, DeVault, Sayad, 1998): numărulrecăsătoririlor

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
cazul recăsătoririlor decât al căsătoriilor efectuate pentru prima oară. În cazul celor din urmă variază între 15 și 25%, pe când cuplurile recăsătorite trăiesc împreună în marea majoritate înainte de oficierea căsătoriei (Ganong, Coleman, 1994). Explicația rezidă probabil în aceea că foștii căsătoriți mizează mult mai mult pe „căsătoria de probă” în a-și estima compatibilitatea. Se adaugă, desigur, și faptul că sunt mai în vârstă, că au deja un domiciliu, că apare firesc în ochii lumii să reînnoade o viață intimă. Cauzele

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
nu doar dezamăgiri, ci și alte costuri importante, printre care acela că încercând să satisfacă nevoile tuturor din familie, să facă pe plac la toată lumea, se epuizează psihic și fizic. Dificultățile mamelor vitrege sunt, desigur, mai mari când copiii bărbatului căsătorit nu numai că îl vizitează sau stau temporar, ci locuiesc permanent cu el. Aceasta din simplul motiv că trăind zi de zi în aceeași casă, problemele sunt mai multe și mai diverse. Funcționează însă și mecanisme mai subtile: în urma bătăliei

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
false reprezentări (mituri): • Persoanele singure sunt mai legate de părinți și rude. Nu s-au constatat diferențe semnificative între „singuri” și „căsătoriți” în ceea ce privește percepțiile și raporturile afective față de părinți și rude. • Persoanele singure sunt mai egocentrice. Dimpotrivă, comparativ cu cei căsătoriți, valorizează mai mult prieteniile și sunt mai implicați în treburile obștești. • Cei singuri au mai mulți bani decât cei căsătoriți. Datele culese arată că nu e adevărat. • Persoanele singure sunt mai fericite. Aici, studiul menționat, efectuat pe 400 de gospodării

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
și „căsătoriți” în ceea ce privește percepțiile și raporturile afective față de părinți și rude. • Persoanele singure sunt mai egocentrice. Dimpotrivă, comparativ cu cei căsătoriți, valorizează mai mult prieteniile și sunt mai implicați în treburile obștești. • Cei singuri au mai mulți bani decât cei căsătoriți. Datele culese arată că nu e adevărat. • Persoanele singure sunt mai fericite. Aici, studiul menționat, efectuat pe 400 de gospodării, arată că cei singuri tind să creadă că ei sunt mai fericiți decât căsătoriții, dar și căsătoriții cred că au

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
au mai mulți bani decât cei căsătoriți. Datele culese arată că nu e adevărat. • Persoanele singure sunt mai fericite. Aici, studiul menționat, efectuat pe 400 de gospodării, arată că cei singuri tind să creadă că ei sunt mai fericiți decât căsătoriții, dar și căsătoriții cred că au parte de mai multă fericire decât cei singuri. Bărbații singuri par mai nefericiți decât femeile singure. • Persoanele singure văd condiția lor ca o alternativă veritabilă de viață. Fals, majoritatea celor intervievați apreciază că în

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
bani decât cei căsătoriți. Datele culese arată că nu e adevărat. • Persoanele singure sunt mai fericite. Aici, studiul menționat, efectuat pe 400 de gospodării, arată că cei singuri tind să creadă că ei sunt mai fericiți decât căsătoriții, dar și căsătoriții cred că au parte de mai multă fericire decât cei singuri. Bărbații singuri par mai nefericiți decât femeile singure. • Persoanele singure văd condiția lor ca o alternativă veritabilă de viață. Fals, majoritatea celor intervievați apreciază că în următorii cinci ani

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
apreciază că în următorii cinci ani se vor căsători și își văd singurătatea prezentă ca pe o stare de tranziție. Următoarele propoziții par să aibă o destul de mare acoperire în realitate: • Persoanele singure nu se apropie prea mult de societatea căsătoriților. S-a constatat că, într-adevăr, persoanele singure petrec mai mult timp între ele, dar e de observat și faptul că cei căsătoriți au tendința de a crede că e potrivit să-i invite în mediul lor doar atunci când mai

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
să aibă o destul de mare acoperire în realitate: • Persoanele singure nu se apropie prea mult de societatea căsătoriților. S-a constatat că, într-adevăr, persoanele singure petrec mai mult timp între ele, dar e de observat și faptul că cei căsătoriți au tendința de a crede că e potrivit să-i invite în mediul lor doar atunci când mai este o persoană singură. • Cei singuri au mai mult timp. S-a confirmat că așa este și că, bineînțeles, au mai multe și

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
în engleză, distincția dintre a fi singur doar fizic și a fi singur psihosocial, a trăi singurătatea, este mai bine marcată lingvistic prin single pentru „singur” și lonely pentru „însingurare”). Persoanele singure consumă mai intens singurătatea psihosocială (însingurarea) decât cei căsătoriți, iar cei divorțați mai profund decât cei niciodată căsătoriți. În tot cazul, din necesitate sau ca opțiune liberă de viață, cu toate avantajele și dezavantajele pe care le incumbă, condiția de persoană singură este o realitatemasivă a lumii contemporane în

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
și a fi singur psihosocial, a trăi singurătatea, este mai bine marcată lingvistic prin single pentru „singur” și lonely pentru „însingurare”). Persoanele singure consumă mai intens singurătatea psihosocială (însingurarea) decât cei căsătoriți, iar cei divorțați mai profund decât cei niciodată căsătoriți. În tot cazul, din necesitate sau ca opțiune liberă de viață, cu toate avantajele și dezavantajele pe care le incumbă, condiția de persoană singură este o realitatemasivă a lumii contemporane în continuă creștere. Și în România această tendință este vizibilă

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
tineri necăsătoriți, conceptul mai larg ce reflectă realitățile erotice ale lumii moderne fiind cel de sexualitate nonmaritală (Strong, DeVault, Sayad, 1998), ce are ca sferă noțională relațiile adulților celibatari, divorțați și văduvi și, desigur, coabitanți. Mai mult, și a celor căsătoriți, adică sexualitatea extramaritală. Societatea și-a sporit permisivitatea pentru sexualitatea nonmaritală în general, chiar pentru cea extramaritală, deși aici în mult mai mică măsură (adulterul fiind sancționat și legal). Menționăm „și-a sporit” fiindcă și înainte de a doua jumătate a

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
pe larg, Miclea, 1999- reprezentarea negativă de care vorbeam să se întrețină și să se amplifice.) Într-adevăr, cu toate că trecerea de la societățile tradițional-culturale la cele modern-urbane a însemnat un proces de fragmentare a gospodăriei ca familie extinsă, relațiile dintre copiii căsătoriți și părinții în vârstă continuă să aibă substanță. De altminteri, prin diferite condiționări socioeconomice, ca și prin tactici deliberate, între familiile mai tinere și cele de vârstă mai înaintată încă subzistă coabitarea sau o proximitate geografică apreciabilă. Conform datelor oferite

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
condiționări socioeconomice, ca și prin tactici deliberate, între familiile mai tinere și cele de vârstă mai înaintată încă subzistă coabitarea sau o proximitate geografică apreciabilă. Conform datelor oferite de L. Roussel (1976), în Franța, mai mult de 75% dintre copiii căsătoriți locuiesc la o distanță mai mică de 20 km de părinții lor. În România, coabitarea persoanelor vârstnice cu descendenții lor adulți era în anii ’80 de circa 50% în mediul rural și de 10-30% în mediul urban (Mihăilescu, 1983). Și

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
cu formele de schimb din țările occidentale (Hagestadt, 1995; Hogan et al., 1993). 8.3.4. Sistemul parental în contemporaneitatetc "8.3.4. Sistemul parental în contemporaneitate" Considerațiile de până acum s-au centrat cu predilecție pe raporturile copii adulți (căsătoriți)-părinți în vârstă. Acestea au și cel mai mare volum și cea mai mare semnificație în totalitatea relațiilor de rudenie în societatea contemporană. Proeminența lor în studiile de specialitate este dată și de o distorsiune teoretico-metodologică, după cum bine observă M.

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
Smith, 2001): „Tinerii n-ar trebui să facă sex sau să trăiască împreună până când nu se căsătoresc; cei mai mulți oameni ar fi fericiți dacă s-ar căsători și ar avea copii; mamele copiilor nici n-ar trebui să aibă slujbe; cuplurile căsătorite ar trebui să fie împreună pentru totdeauna, cu excepția cazurilor de abuzuri sexuale” (p. 299). În a doua accepțiune avem o concepție mai modernă despre tineret și familie, în care credințele de mai sus nu sunt atât de imperative, în special

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
vecini, rude, colegi, alte persoane. Ea era total neorganizată. b) Existența unor instanțe, instituții informale. Acestea au fost create de colectivitățile umane cu scopul expres de a asista și ajuta familia, în special pe cea tânără. Sfatul bătrânilor, sfătuirea tinerilor căsătoriți și mai ales instituția nășitului intră în această categorie. Față de primele (a), ele aveau un oarecare grad de organizare, legitimizare socială și, probabil, o mai mare eficiență, dar rămâneau totuși la nivelul cunoașterii și practicii comune. c) Persoane și instituții

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375

să se supună celuilalt. Chiar dacă soțul care nu vorbește nu este de acord cu ce spune celălalt, în general se abține de la comentarii, deși acestea sunt solicitate de către moderator. Ca rezultat, am constatat că focus grupurile formate din patru cupluri căsătorite devin în cele din urmă discuții între patru persoane care au patru partenerităcuți. Dimensiunea unui focus gruptc "Dimensiunea unui focus grup" Mărimea recomandată, de obicei, pentru un focus grup din cadrul unei cercetări de piață este de zece până la douăsprezece persoane

[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752

am scris un capitol de câteva zeci de pagini, în ultima mea carte, Fals tratat de manipulare. Nu-mi place să-mi povestesc cărțile. Tot ce pot să adaug este că, intrând la facultate cu patru ani întârziere, când eram căsătorită și, încă din anul întâi, autoare a unui volum de versuri bine primit de critica literară, studenția mea nu a mai fost tipică, nu am mai cunoscut ceea ce, de obicei, este romantica vreme a studenției. În plus, cum anii în

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693

că, În sfîrșit, mai tîrziu, s-a Îndrăgostit În cimitir de o preafrumoasă domnișoară, violînd-o În incinta unui mic mausoleu. Fusese și a rămas singura lui experiență sexuală și unica iubire. Ei, după zece ani, violatorul Îndrăgostit Își reîntîlnește victima, căsătorită acum, și, de data asta, o omoară. De la pagina 68 Însă, din cele 140, pe cititor Începe să-l Încerce bănuiala că bărbatul cu care se căsătorise victima violului, Isabelle, este chiar tot mai puțin placidul Jérôme Angust. Dar lovitura

[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
mari decît miza demonstrată de romane ca Un soir au club, 2001 (locul 3 În top 20 al celor mai bune cărți franceze pe 2002, alcătuit la fiecare sfîrșit de an de revista Lire), În care un pianist de jazz căsătorit, dezamăgit și obosit de trepidația vieții de artist, aflat departe de nevastă, se Îndrăgostește de proprietara unui club, redescoperă paradisul pierdut, Întîrzie la domiciliul conjugal și provoacă, indirect, moartea nevestei care pornise la drum să-l aducă acasă, salvîndu-l de

[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479

conducerea gospodăriei a întărit poziția sa în familie, limitând nivelul și gravitatea violenței îndreptate împotriva ei. Poziția relativ importantă a femeii se datora mai multor factori. În primul rând, în societatea românească tradițională situația standard era familia nucleară: cuplurile proaspăt căsătorite își stabileau, de regulă, propria lor gospodărie, autoritatea părinților asupra noii familii fiind limitată. În al doilea rând, istoria zbuciumată, încărcată de războaie și caracterizată de frecventa migrație a bărbatului în căutarea unui loc de muncă, făcea ca adesea femeia

[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]