5,189 matches
-
am silit-o să facă dragoste cu mine. Cred că în seara aceea Martei i-a fost și teamă și scârbă. Bănuiesc că m-a și disprețuit. În loc să-i apăr onoarea, mă făcusem de râs purtîndu-mă ca o cârpă la cafenea. Avea de ce râde cătunul. A fost prima oară când Marta n-a mai venit cu mine până la poartă. Îmi trecuse beția când m-am întors la azil în zori. Mai aveam doar o oboseală mahmură și o senzație rea, grețoasă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Păi circul? Trapezul?" "Vorbe. Minciuni." Și Domnul Andrei îmi comunică în mare taină că Mopsul fusese mai întîi grădinar, primit din milă de un stareț care-i dăduse adăpost. Îngrijea florile din grădina mânăstirii, iar în timpul liber juca zaruri la cafenea. Apoi se trezi cocoțat în postul de director de închisoare, unde s-a hotărât să se răzbune pentru toți anii în care trebuise să îndure viața printre flori. Cu o șiretenie diabolică născocea tot felul de metode pentru a-i
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mi-am zis, pescarii nu mai vroiau s-o curețe. Nu-i interesa. Pește nu exista acolo, iar ca să întrețină un drum pentru cei din azil nici atât. Când am ajuns la mal, am pornit-o pe ulița prăfoasă direct spre cafenea. Trecuse de amiază, soarele ardea ca un disc de sare chiar deasupra caselor mici și pământii, toropind câinii, pisicile și duzii albiți de praf. Văzîndu-mă, pescarii s-au aplecat asupra ceștilor de aramă, preocupați, brusc, de cafeaua răcită din ele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în această privință. ― De ce mă minți? Cred că tonul meu uscat și absent a făcut-o să nu se cramponeze de minciuna pe care i-o dictase primul impuls. Atunci am aflat ce se întîmplase. Dinu s-a dus la cafenea, a cerut trei cafele una după alta, apoi s-a dus la văduva unde își ținea pușca de vânătoare și a băut toată noaptea. Dimineața, abia se mai ținea pe picioare. S-a îndreptat, clătinîndu-se, spre pădurea de sălcii și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se zbătea, dar zbătîndu-se nu făcea decât să se afunde și mai rău în vreme ce pescarii stăteau la fel de tăcuți, în același loc, fără să schițeze nici un gest. În cele din urmă noroiul l-a înghițit. Atunci pescarii s-au întors la cafenea și au continuat să-și bea cafeaua răcită. " Și-a făcut-o cu mâna lui", mai zise Marta și tăcu. Îmi relatase totul, la fel cum îmi relatase moartea bărbatului ei, cu o simplitate rece care mi-a dat o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în jurul meu. Apoi s-au pornit să mă gonească spre cătun. Balta secase. Când am ajuns la casa Martei, am încercat să intru, să mă ascund. Dar portița era încuiată. N-am avut încotro și am mers mai departe. La cafenea, pescarii m-au privit indiferenți, în vreme ce din arțarul care își arunca umbra peste mese ciorile țipau ca papagalii: "E un cerb! E un cerb!'" Când am încercat s-o iau spre pădurea de sălcii, cineva mi-a strigat: Nu pe-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
slăbiciunea bucuriilor simple, iubesc femeile, cinematograful și băile în mare. Dar, foarte înțelept, ei păstrează aceste plăceri pentru sâmbăta seara și duminica, încercând, în celelalte zile ale săptămânii, să câștige mulți bani. Seara, când își părăsesc birourile, se adună în cafenele, la ore fixe, se plimbă pe același bulevard sau stau în balcoanele lor. Dorințele celor mai tineri sunt violente și scurte, în timp ce viciile celor mai în vârstă nu depășesc asociațiile de popicari, banchetele prietenești și cluburile în care se mizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nostru și că, la urma urmei, toți contemporanii noștri sunt la fel. Fără îndoială, nimic nu e mai natural, astăzi, decât să vezi oameni muncind de dimineața până seara și hotărând, ei singuri, apoi, să-și piardă la cărți, la cafenea și în pălăvrăgeli de tot felul, timpul care le mai rămâne de trăit. Dar sunt orașe și locuri unde oamenii au. din când în când, presentimentul că ar mai exista și altceva. În general, asta nu le schimbă viața. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
sănătate zdravănă. Un bolnav se simte foarte singur aici. Gândiți-vă atunci la cel care trage să moară, prins în cursă, îndărătul sutelor de pereți trosnind de căldură, în timp ce în același minut chiar, o întreagă populație, la telefon sau în cafenele, vorbește de polițe, de conosamente și de scont. Veți înțelege atunci ce poate fi inconfortabil în această moarte, chiar modernă, când apare deci într-un loc sterp. Aceste câteva indicații reușesc poate să dea o idee suficientă despre orașul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ascuțit, unii umflați și putrezi, alții țepeni și cu mustățile încă zbârlite. Îi găseai chiar și în oraș în mici grămezi, pe paliere sau în curți. De asemenea, uneori mureau și izolat, în holurile administrative, în curțile școlilor, pe terasele cafenelelor. Concetățenii noștri, uluiți, îi descopereau în locurile cele mai frecventate ale orașului. Piața Armelor, bulevardele, promenada Front-de-Mer erau, din ce în ce mai departe, mânjite. Curățat în zori de guzganii săi morți, orașul îi regăsea încetul cu încetul, din ce în ce mai numeroși, în timpul zilei. Pe trotuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Cottard, dar el mi-a răspuns că mă înșel și că femeia are părțile ei bune, pe care trebuie să știi să le găsești. DE DOUĂ SAU DE TREI ORI, ÎN SFÂRȘIT, COTTARD ÎL DUSESE PE GRAND ÎN RESTAURANTELE ȘI CAFENELELE LUXOASE DIN ORAȘ. ÎNCEPUSE ÎNTR-ADEVĂR SĂ LE FRECVENTEZE. ― Te simți bine acolo, spunea el, și apoi ești în societate bună. Grand remarcase atențiile speciale ale personalului față de reprezentantul comercial și înțelesese și motivul, observând bacșișurile excesive pe care acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
altceva. În tot timpul zilei doctorul simți cum i se întețește mica amețeală care îl apuca de fiecare dată când se gândea la ciumă. În cele din urmă, a recunoscut că îi era frică. De două ori a intrat în cafenelele pline de lume. Și el, ca și Cottard, simțea o mare nevoie de căldură umană. Rieux găsea asta stupid, dar cu acest prilej și-a amintit că-i promisese reprezentantului comercial o vizită. Seara, medicul l-a găsit pe Cottard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de puternice pentru concetățenii noștri ca să păstreze, în miezul neliniștii lor, impresia că era vorba de un accident fără îndoială supărător, dar la urma urmelor temporar. Astfel continuau să circule pe străzi și să se așeze la mese pe terasele cafenelelor. În ansamblu, nu erau lași, schimbau între ei mai multe glume decât tânguiri și aveau aerul că acceptă cu bună dispoziție niște inconveniente evident trecătoare. Aparențele erau salvate. Totuși, către sfârșitul lunii și aproximativ în săptămâna de rugăciuni de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
În fața ușilor lor. Oranul a luat astfel o înfățișare ciudată. Numărul de pietoni devine considerabil mai mare și chiar la orele pustii în mod obișnuit mulți oameni, reduși la inactivitate prin închiderea magazinelor și a unor birouri, umpleau străzile și cafenelele. Pentru moment nu erau încă șomeri, ci în concediu. Orașul dădea atunci, pe la orele trei după-amiază, de pildă, și sub un cer frumos, impresia falsă a unei cetăți în sărbătoare, a cărei circulație ar fi fost oprită și magazinele închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pe care filmele circulau în departament erau întrerupte. După două săptămâni, cinematografele au fost obligate să-și schimbe între ele programele și, după câtva timp, au sfârșit prin a proiecta mereu același film. Cu toate acestea, încasările nu se micșorau. Cafenelele, în sfârșit, datorită stocurilor considerabile acumulate într-un oraș în care comerțul cu vinuri și cu alcooluri deține primul loc, au putut de asemenea să-și servească clienții. La drept vorbind, se bea mult. O cafenea afișând că "vinul prob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
încasările nu se micșorau. Cafenelele, în sfârșit, datorită stocurilor considerabile acumulate într-un oraș în care comerțul cu vinuri și cu alcooluri deține primul loc, au putut de asemenea să-și servească clienții. La drept vorbind, se bea mult. O cafenea afișând că "vinul prob ferește de microb" ― ideea, familiară dinainte publicului, că alcoolul te apără de boli infecțioase, s-a fixat bine în mintea tuturor. Noapte de noapte, cam pe la ora două, un număr destul de considerabil de bețivi dați afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
că "vinul prob ferește de microb" ― ideea, familiară dinainte publicului, că alcoolul te apără de boli infecțioase, s-a fixat bine în mintea tuturor. Noapte de noapte, cam pe la ora două, un număr destul de considerabil de bețivi dați afară din cafenele umpleau străzile cu un șuvoi de pălăvrăgeli optimiste. Dar toate aceste schimbări, într-un sens, erau atât de extraordinare și se săvârșiseră atât de repede, că nu era ușor să le consideri normale și durabile. Rezultatul era că puneam mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
luase de braț pentru ca să-l facă să meargă mai repede, simțea că funcționarul tremura de enervare. ― Curând nu vor mai fi decât nebuni între zidurile noastre, spune Rieux. Își simțea gâtlejul uscat; era și din pricina oboselii. ― Să bem ceva. În cafeneaua mică în care au intrat și care era luminată de o singură lampă deasupra tejghelei, în aerul încărcat și roșiatic, oamenii vorbeau in șoaptă, fără vreun motiv aparent. La tejghea, Grand, spre surprinderea doctorului, comandă o băutură alcoolică pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Perioada care urma a fost, pentru Rambert, în același timp, cea mai ușoară și cea mai grea. Era o perioadă de paralizare. Fusese în toate birourile, făcuse toate demersurile; din partea asta, pentru moment, toate căile erau închise. Rătăcise atunci din cafenea în cafenea. Se așeza dimineața afară, la o berărie, în fața unui pahar de bere călduță, citea un ziar cu speranța de a găsi oarecare semne ale unui sfârșit apropiat al maladiei, se uita la chipurile trecătorilor de pe stradă, întorcea capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
urma a fost, pentru Rambert, în același timp, cea mai ușoară și cea mai grea. Era o perioadă de paralizare. Fusese în toate birourile, făcuse toate demersurile; din partea asta, pentru moment, toate căile erau închise. Rătăcise atunci din cafenea în cafenea. Se așeza dimineața afară, la o berărie, în fața unui pahar de bere călduță, citea un ziar cu speranța de a găsi oarecare semne ale unui sfârșit apropiat al maladiei, se uita la chipurile trecătorilor de pe stradă, întorcea capul cu dezgust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
expresia lor de tristețe și, după ce citea pentru a suta oară firmele magazinelor din față, reclamele renumitelor aperitive care nici nu se mai serveau, se ridica și o lua la întâmplare pe străzile galbene ale orașului. Cu plimbările singuratice în cafenele, din cafenele în restaurante, venea astfel seara. Rieux l-a zărit, tocmai într-o seară, la ușa unei cafenele în care ziaristul șovăia să intre. În cele din urmă se hotărâse și s-a dus să se așeze în fundul sălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de tristețe și, după ce citea pentru a suta oară firmele magazinelor din față, reclamele renumitelor aperitive care nici nu se mai serveau, se ridica și o lua la întâmplare pe străzile galbene ale orașului. Cu plimbările singuratice în cafenele, din cafenele în restaurante, venea astfel seara. Rieux l-a zărit, tocmai într-o seară, la ușa unei cafenele în care ziaristul șovăia să intre. În cele din urmă se hotărâse și s-a dus să se așeze în fundul sălii. Era chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nici nu se mai serveau, se ridica și o lua la întâmplare pe străzile galbene ale orașului. Cu plimbările singuratice în cafenele, din cafenele în restaurante, venea astfel seara. Rieux l-a zărit, tocmai într-o seară, la ușa unei cafenele în care ziaristul șovăia să intre. În cele din urmă se hotărâse și s-a dus să se așeze în fundul sălii. Era chiar la ora în care, în cafenele, dintr-un ordin superior, se întârzia pe atunci cât mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Rieux l-a zărit, tocmai într-o seară, la ușa unei cafenele în care ziaristul șovăia să intre. În cele din urmă se hotărâse și s-a dus să se așeze în fundul sălii. Era chiar la ora în care, în cafenele, dintr-un ordin superior, se întârzia pe atunci cât mai mult cu putință momentul aprinderii luminii. Crepusculul invada sala ca o apă cenușie, cerul roșiatic al apusului se reflecta în geamuri și marmora meselor strălucea ușor în întunecimea care începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
el, trebuie să mănânc. E foarte simplu . De altminteri, dacă ar fi s-o crezi pe soția lui, el dăduse de foarte tânăr semne ale vocației sale. Nimic, într-adevăr, nu-l interesa vreodată, nici munca lui, nici prietenii, nici cafeneaua, nici muzica, nici femeile, nici plimbările. Nu ieșea niciodată din oraș, în afară de o zi în care, silit să plece la Alger pentru niște treburi de familie, se oprise la prima gară după Oran, incapabil să ducă mai departe aventura. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]