KorAP: Find »[drukola/base=calm & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...112 113 114 ...195 >

4,874 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

mari demonstrații de dragoste maternă, târându-se mult pe plajă, depunându-și ouăle pe pământ, acoperindu-le cu aripioarele obosite și apoi curățind frumos nisipul curat, așa încât să ascundă orice urmă a ouălor de dedesubt. Era o ceremonie lentă și calmă, condusă de genele care supraviețuiseră trecerii mileniilor. Apoi apăruse jaguarul, o umbră neagră în noapte. Și brusc, în acea vară, totul se schimbase pentru Mark Sanger. Brutalitatea atacului, viteza și ferocitatea acestuia, îl șocaseră profund. Îi confirma bănuiala că lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
le-ați făcut nimic? zise Lynn, ridicând o sprânceană. Vrei să spui că toate astea s-au întâmplat fără nici un motiv? — Da, mamă! Jur! Noi veneam acasă! Și ei s-au luat după noi! — A sunat doamna Lester, zise Lynn calmă. Fiul ei a ajuns acasă plin de excremente. — Nu, era caca, spuse Jamie. — Cum ... — Dave a aruncat în ei! A fost grozav! Ne băteau rău, iar el a aruncat și ei au fugit! N-a ratat nici o lovitură! Lynn continuă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
vorbesc cu ea o clipă. — Dar, tată ... — Du-te acum. Și nu spune nimic poliției. Alex se holba la ecran. — O să-l prind pe ticălosul ăla și o să-i spulber creierii. Cine-mi atinge copilul, e mort. Avea o voce calmă, rece. Henry se înfioră. Alex vorbea serios. — Unde se duce? întrebă ea. — A plecat de pe coastă și merge spre interiorul continentului, dar este posibil să încerce doar să evite traficul de pe Del Mar. S-ar putea să revină pe coastă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
care stătea perfect nemișcată. Lăsă prosopul și halatul să cadă la pământ și își încărcă cu calm arma. Trase în spate și în față bara de armare, scoțând un clic-clac metalic. Apoi se întoarse spre Henry. — Să mergem. Era foarte calmă. Își ținea arma sprijinită pe braț. — Poate că ar fi bine să mergi în spatele meu. — OK. Alex porni. — Jamie! — Mamă! Alex începu să meargă mai repede. Nu erau la mai mult de șase metri de ușa din spate a centrului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203

piciorul, gândindu-se parcă În altă parte, aflându-se probabil acolo pentru un control de rutină și pentru un test anual de depistare a cancerului. Cea de-a treia, care purta batic și venise Împreună cu soțul, părea cea mai puțin calmă dintre toate, și colțurile gurii lăsate În jos cu sprâncenele Împletite. Zeliha bănui că nu reușea să rămână Însărcinată. Ei, da, chestia asta, presupuse Zeliha, putea fi supărătoare, În funcție de punctul de vedere al fiecăruia. Personal, nu vedea infertilitatea ca pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
și Își miji ochii. — Ți-e teamă că a otrăvit cineva tortul? Asya a privit-o uimită. După atâta timp și atâta experiență directă, nu fusese Încă În stare să-și elaboreze o strategie, acea strategie de aur, să rămână calmă și să-și păstreze cumpătul În fața izbucnirilor mătușii Feride. După ce navigase cu credință prin „schizofrenia hebefrenică“ timp de ani de zile, mătușa Feride trecuse de curând la paranoia. Cu cât Încercau mai mult s-o aducă la realitate, cu atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
cele trei mătuși s-au năpustit spre ușă, Însă s-au oprit brusc Înainte să o deschidă. Unchiul Dikran a dat cu capul de dulapul Înăuntrul căruia lucra Încă, iar bunica Shushan a deschis speriată ochii. Doar Armanoush a rămas calmă și stăpână pe sine. Cu pași voit măsurați, s-a Îndreptat spre ușă sub privirile Încremenite ale mătușilor ei și a deschis-o. — Tati!!! a spus Armanoush cântând parcă de Încântare. Parcă aveai o Întâlnire În seara asta. Cum se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
dintr-o singură Înghițitură. Pe chipul lui se așternuse o tristețe atât de adâncă, Încât pentru o clipă Asya s-a temut că va Începe fie să țipe la ea, fie să plângă, nu-și putea imagina atâta durere rămânând calmă. În schimb, acesta a murmurat pe un ton obosit: — Uneori poți fi foarte crudă. În Încăpere s-a așternut o tăcere stranie, acoperită de țipetele copiilor care jucau fotbal afară, În stradă. Din intensitatea lor se părea că unuia dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
pentru a vedea mai bine rubinele dinăuntru și apoi i-a dat-o lui Hovhannes Stamboulian zâmbind. — N-ar trebui să lași o piatră atât de prețioasă la vedere. Uite, ia-o, a zis sergentul cu un aer de curtenie calmă. — Da, mulțumesc. E un cadou pentru soția mea, a spus liniștit Hovhannes Stamboulian. Sergentul i-a aruncat un zâmbet complice, ca de la bărbat la bărbat. Însă imediat expresia lui a trecut de la amabilitate la Îmbufnare, iar când a vorbit din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
bucătărie două scaune din lemn rezistent de pin, unul pentru el, iar celălalt tot pentru el. S-a apropiat de soția lui și a luat-o de mână, În speranța că o s-o facă se se liniștească. — Trebuie să fii calmă, foarte calmă, Înțelegi? Și s-o Întrebi cu calm unde e acum. Ăsta e primul lucru pe care trebuie să-l Întrebi, OK? Și dacă nu-mi spune? a spus Rose. — O să-ți spună. Dacă o Întrebi frumos, o să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
scaune din lemn rezistent de pin, unul pentru el, iar celălalt tot pentru el. S-a apropiat de soția lui și a luat-o de mână, În speranța că o s-o facă se se liniștească. — Trebuie să fii calmă, foarte calmă, Înțelegi? Și s-o Întrebi cu calm unde e acum. Ăsta e primul lucru pe care trebuie să-l Întrebi, OK? Și dacă nu-mi spune? a spus Rose. — O să-ți spună. Dacă o Întrebi frumos, o să-ți răspundă frumos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
acum. Ăsta e primul lucru pe care trebuie să-l Întrebi, OK? Și dacă nu-mi spune? a spus Rose. — O să-ți spună. Dacă o Întrebi frumos, o să-ți răspundă frumos, a spus rar Mustafa. Fără mustrări. Trebuie să rămâi calmă. Uite, bea niște apă. Rose a luat paharul cu niște mâini tremurătoare. — Se poate așa ceva? Fata mea să mă mintă! Ce prostie din partea mea să am Încredere În ea. Tot timpul am crezut că e În San Francisco la bunică-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302

acele povestiri mincinoase. Am crezut atunci că nu-mi mai rămînea decît să vorbesc despre ea și să arăt cît mai vizibil, În urzeala vieții mele, firul de aur al prezenței ei care o menține și o justifică“. Aud glasul calm al doctorului Zscharnack: „Vorbește-mi despre mama dumitale“. La vremea respectivă, nu citisem Paternitate veselă cu lupa, altfel i-aș fi putut răspunde: „Mama? Mi se pare că n-a pierdut binefăcătorul efect al Sfîntului Botez“. Astăzi, mama e mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504

altul, răspunde țîfnos Moaca (el e țîfnos și morocănos de obicei). Dă-mi băi o țigară, se răstește Boxerul la al cincilea, cunoscut momentan ca Dragonul. Nu-ți dau, bă, nici o țigară, nu le am la mine, îi răspunde Dragonul calm (de precizat că el chiar trebuie să fie calm și înțelept în asemenea momente, chiar dacă îi mai sare și țandăra adeseori). Băi, da n-aveți nici unu’ țigări? N-avem, bă, ce tot vrei! Băi Moaca, ai grijă că mă

ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO (2006) [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
de obicei). Dă-mi băi o țigară, se răstește Boxerul la al cincilea, cunoscut momentan ca Dragonul. Nu-ți dau, bă, nici o țigară, nu le am la mine, îi răspunde Dragonul calm (de precizat că el chiar trebuie să fie calm și înțelept în asemenea momente, chiar dacă îi mai sare și țandăra adeseori). Băi, da n-aveți nici unu’ țigări? N-avem, bă, ce tot vrei! Băi Moaca, ai grijă că mă înfurii! Ia vezi, bă, că pe mine nu mă

ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO (2006) [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553

arătă în fața ochilor. Acesta era, fără îndoială, mic de statură și îndesat, cu o burtă masivă și cu fiecare parte a lui, de la capul său mare și tuns scurt la mâinile sale durdulii, lăsând impresia unei umflături. Însă ochii aceia, calmi și alerți, degajau căldură și înțelegere și, astfel, făceau figură aparte în constituția sa. Poate că va merge totuși înăuntru și-i va mărturisi totul, deși nu era sigură ce-ar mai avea să-i spună, astfel că își continuă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
mint. Eu nu te privesc cu dispreț și nici nu mă joc cu dumneata. ă Sunt foarte bucuros să aud asta, dar nu am nici o idee despre ce vorbiți. ă Biletul acesta, spuse Porfiri, așezând biletul pe birou, cu voce calmă, fără să zâmbească. Te întreb din nou. Ai văzut cine l-a adus? Zamiotov studie plicul pentru o clipă, ridicându-l și întorcându-l pe toate fețele. Apoi îl puse înapoi pe masă. ă Nu, spuse el, abia mascându-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
bisturiul în diagonală spre mijlocul sternului. Repetă procedura și de la celălalt umăr și apoi tăie în jos în lungimea torsoului, deviind puțin în jurul ombilicului și completând incizia în formă de Y până ajunse între picioare. Lăsă în urmă o rană calmă, închisă și lucioasă, dar fără sânge. Porfiri se încruntă gânditor și aruncă o privire întrebătoare la rana de pe capul celuilalt cadavru. Își scoase o țigară și o aprinse, apoi se uită la doctorul Pervoiedov cum începea să dea pielea la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Asta e o consecință directă a ocupației mele. Pdin cauza prea multor cazuri nerezolvate se pare că văd peste tot pe unde mă uit numai morți cerând să li se facă dreptate. Cu toate acestea, fețele lor par straniu de calme, nu crezi? Ca și cum ar fi împăcate cu soarta lor. ă Cine ar putea fi împăcat cu așa o povară? ă Te referi la povara de a suporta etajele superioare? întrebă Porfiri cu un zâmbet. ă Mă refer la povara de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
pereți, privirea ei era fixată spre o altă lume. Ea însă nu contempla cerul, cum o făceau sfinții. ă Las-o lăsați-o în pace! spuse Zoia Nicolaevna amenințător. ă Trebuie să îl găsesc pe Constantin Chirilovici Govorov, insistă Porfiri calm, neiertător. Spune-mi, Lilia, unde erați când te-a fotografiat. Aceasta însă era pierdută într-o altă lume. ă Să aveți grijă de ea. Porunca lui Porfiri smulse o încuviințare energică din partea Zoiei Nicolaevna. Mai aveți ceva să îmi spuneți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Nu te lăsa prins în capcană. Nu poți să rezolvi nimic, dacă ești așa de pornit. ă Dar asta-i imposibil! insistă Salitov să îi facă față. ă Nu, după câte se pare asta-i posibil. Emfaza lui Porfiri era calmă. Aceasta este prima deducție logică inevitabilă pe care o putem face. S-a întâmplat, prin urmare este posibil. Tot ce se întâmplă este peste măsură de posibil. Salitov își scutură capul nerăbdător. ă Gândește-te la asta, Ilia Petrovici. ă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

Pe vremea când eram copil, comuniștii bătrâni, din conducere, inamicii schimbării, erau supranumiți dinozauri, le explică Kitty lui Charlie și lui Desert Rose. Lucrarea asta sugerează o agresiune invizibilă, o armată de ideologi comuniști bătrâni care se chinuie să pară calmi și inofensivi, În timp ce cuceresc lumea pe căi economice, fără bombe, fără arme. Atât Desert Rose, cât și Charlie aruncară o privire etichetei atașate de dinozaurii roșii. — Le-a scăpat complet ideea, zise Charlie, și mie mi-au interpretat greșit lucrările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Nu chiar. Cum... cu dinții? — E foarte simplu, zise Charlie, uitându-se neîncrezător la ea. O să te Învețe Pedro. Du-te și ajută-l să urce posterele pe rulotă, lătră el un nou ordin. Kitty Încercă din răsputeri să rămână calmă. Cu toată tensiunea care creștea, voia cu adevărat să ajute, Întrebându-se totodată cum se băgase În toată povestea asta. Fusese oarecum prinsă de mersul lucrurilor. Își aminti că planul inițial era să doarmă Într-un pat cald, la verișoara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Apoi vântul Îi aruncă niște nisip pe față și Își dădu seama că totul era al naibii de real. Își curăță fața cu mâna și deschise ochii. Cerul era Înnorat și valurile stropeau țărmul, spărgându-se aproape de picioarele ei, Într-un ritm calm, regulat. Fericită. Fericită. Fericită. Când ești Îndrăgostit tot ce simți se amplifică. Lumea nu este decât ecoul sentimentelor tale, ca o coloană sonoră În sincron perfect. Inima Îți bate mai tare, creierul devine mai activ, simțurile se ascut, ești viu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
se-nfioare. Era mai mult decât o pasiune. Asta era. Era Îndrăgostită, iar intuiția Îi spunea că nu avea să găsească mai mult de-atât. Niciodată. Oricât ar mai fi căutat, așa ceva nu avea să mai Întâlnească. Era o certitudine simplă, calmă. Fără artificii, fără surle și trâmbițe. Mai fusese Îndrăgostită de câteva ori Înainte și, chiar când pasiunea atinsese cote maxime, de câte ori privise obiectul afecțiunii, simțise tot timpul că lipsea ceva. Se obișnuise cu ideea că nu era capabilă să trăiască

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]