222,545 matches
-
care nu-l cuprindea cămașa, prea scurtă și prea îngustă. Parcă se afla gol sau și mai anevoie, numai în izmene, fără cămașă. Că atât se ivea din partea dumnealui îmbrăcată, niște burlane albe, cu beteliile atârnând pe dușumea ca niște capete de macaroane fleșcăite. își aduse aminte că a avut discuție mare în privința adoptării izmenelor scurte, a chiloților. Cică nu i-ar îmbrăca tocmai de rușine, îi argumenta el lui Mișu, hotărât să nu accepte în ruptul capului, să se îmbrace
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
dușumea ca niște capete de macaroane fleșcăite. își aduse aminte că a avut discuție mare în privința adoptării izmenelor scurte, a chiloților. Cică nu i-ar îmbrăca tocmai de rușine, îi argumenta el lui Mișu, hotărât să nu accepte în ruptul capului, să se îmbrace "caraghios". Dar până la urmă, ce să-i faci, i-a făcut gustul lui Mișu și și-a comandat la Craiova, la Tenembanu, vreo zece perechi, deși s-a cam rușinat față de domnișoara care însemna măsurile într-un
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
zis și făcut, așa se întâmplă! Dar vezi că nu așa pe tocmeală, cum își închipuise Conu Nicu, ci cu vărsare de pojar omenesc, de sânge, înghiți-l-ar pământul, să nu-l vadă acum cum i se rotește în cap, ca un uliu, a dojană, a înfruntare!... Dar cum era dat naibii și neluat, neînțărcat de nimeni, de suflet de om, dar^ mi-te de scâncelile de cotoi ale lui fiu-său. Năsturel nu luă în seamă cuvintele proaste și
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
până în dreptul bărbiei, îi căscă cu cealaltă mână dinții, și aruncă tot boțul de pământ în gura încă înecată de sânge, după care așteptă cu palma îndesată ca un oblon, pe gura închisă cu sila, să-și dea ochii peste cap și să se înece. - Na, țârcovnicule! Fir-ai al dracului și al lui mă-ta care te-a făcut și te-a-nchinat!... Pământ ai vrut de la mine, pământ ai acum! ^necate-ai cu ce ți-am dăruit eu!... Ochii celui astupat cu
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
lui mă-ta care te-a făcut și te-a-nchinat!... Pământ ai vrut de la mine, pământ ai acum! ^necate-ai cu ce ți-am dăruit eu!... Ochii celui astupat cu acest cep al mâniei lui Năsturel începuseră să se facă cepe în cap și să-și adune de pe margini, spre mijlocul luminilor șuvițele de sânge, vestitoare ale înecului grabnic. însă pofta de viață, setea de viață a mădularelor tinere, a copacului tânăr care deși doborât de furtună nu fusese răpus, începu să gâlgâie
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
ai avea să despici un nod care se ține prea înverșunat de mijlocul lemnului, sparse țeasta care se ivi în calea loviturii, piezișe și ochiul lui din dreapta zări cu spaimă cum sare în lături, ca o așchie, o parte din cap. Cum țâșnesc departe bucăți storcoșite de creier. Văzu parcă cum se lasă frântă în zgârciurile pielii, urechea, ca o floare închisă în ea însăși și nefolositoare și începu să urle, să urle ca un apucat, fugind ca ducă-se pe
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
sunt, metaforic, niște obiecte de joacă, mingi pe care le ții în brațe etc. Semnificativă este și referința intertextuală din ultimele versuri; aluzia la acel personaj "dintr-o carte celebră" (desigur Infernul lui Dante), care își purta în mâini propriul cap, luminându-și drumul, sugerează, pe de o parte, că delimitarea ficțiunii de non-ficțiune nu se poate face odată pentru totdeauna, iar pe de alta poate conduce la concluzia - vag consolatoare - că lumile false, fictive, bietele baloane de săpun ale amintirilor
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
dă târcoale, vrând "să-i sară în spinare și cine știe ce să-i sufle în ureche"; altădată - ca în-- tr-un veritabil coșmar - nu-și poate potoli setea din pricina unei "forme mioape", cu limbă "reavănă" și cu "o claie de păr" pe cap, care se dovedește în cele din urmă a nu fi altceva decât "o ipostază rea a câinelui de aer". Și toate aceste lucruri sunt povestite, după cum am mai spus, în acest stil neutru, vag (auto)ironic, de dare de seamă
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
iminentă pune stăpânire pe vecini. Pisicile de apartament zgârie ușa șifonierului și caută disperate refugiul. Bichonul abia venit de la plimbare latră ca posedat și se scapă în mijlocul covorului, incapabil să reziste șocului. Papagalul forțează evadarea din colivie, izbindu-se cu capul de gratii și emițând țipete stridente. Placidele broaște țestoase cu sediul în dormitor se înghesuie cu totul sub carapace. Vecinii se sufocă de indignare, de spaimă sau de ambele. Din pereți țâșnește o babilonie metalică fără răspuns. Ești în toiul
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
băgați-vi-le în urechi. În general, scenariul nu suferă modificări majore de la un bairam la altul. Colegii sărbătoritului vin câte doi sau câte trei, sună la ușă și așteaptă cuminți, cu câte o sticlă în mână. Câteodată le deschide capul de familie, alteori soția. În clipa când ușa se dă de perete, dinăuntru se aude o lălăială văicăreață, însoțită de larma patetică a unui acordeon pe care se plimbă niște degete experte și de indispensabilii bași care dau de obicei
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
se închide, iar zgomotul se estompează. Îl auzi doar dacă ciulești urechea. Răsufli ușurat, mulțumești proniei și îți spui că, în fond, fiecare om are dreptul să se distreze. Sedus de perspectiva unei nopți fără distonocalm, nu-ți dă prin cap că deocamdată gazdele nu fructifică la maximum calitățile radiocasetofonului cu CD fiindcă încă nu s-a strâns toată lumea. La un moment dat, vecinul care se uită nebănuitor la un film de cinematecă tresare îngrozit. Ceva duduie înspăimântător la câțiva pași
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
se desfășoară pe coordonate radical diferite. La ea participă - vrea, nu vrea - tot cvartalul. Nimeni nu poate face abstracție de această formă de efuziune matrimonială. Sustragerea e imposibilă, sugestia absurdă, iar intervenția directă nu doar inutilă, ci și primejdioasă. Din capul locului, pentru ca festivitatea să curgă fără incidente, măsura elementară e golirea parcării de elementele nedorite. Exact, de mașini. E o gravă nesăbuință să-i atragi atenția nesimțitului organizator, amfitrion, socru mare sau cum i-o mai fi spunând că rostul
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
înzestrată cu abilități sindicale de arta negocierii. Dau și-o sută, dau și-o mie / Numai țeapă să nu fie, acceptă culant Guță, mulțumit că agenda poate fi acoperită într-un timp atât de scurt. La geamuri apar deja primele capete curioase. Aha, e rost de nuntă. Bun, măcar știm cum stăm. Cum însă buletinul meteo nu exclude "înnorările accentuate și precipitațiile sub formă de averse", organizatorii devin precauți. Nu după multă vreme, în mijlocul parcării se înalță un cort de toată
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
și eu printre complotiști. Și mai este o deosebire. Eu aș fi consimțit poate, până la urmă, să fie publicat grupajul acela de texte în care eram firitisit, ceea ce Adriana, în ce o privește, nu ar fi admis nici în ruptul capului. Sunt sigur de aceasta. Cine o cunoaște cât de cât îi știe discreția absolută de sine, o trăsătură a firii și o normă de conduită de la care nu ar abdica niciodată. Trebuia deci să fie pusă, cum a și fost
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
inventa continuu pe care nu putem decât s-o înregistrăm." Connie Palmens, Legile m întins, automat, mâna dreaptă spre noptieră, să opresc, deșteptătorul, înainte să aud mormăitul lui Petru de sub perna pe care și-o trage tot timpul nopții peste cap, și ea tot timpul alunecă, lăsându-i urechea nevrotică deschisă la cel mai mic zgomot. Dar mâna mi-a bâjbâit în gol, nici un deșteptător, nici o noptieră, cămașa de noapte udă, ca totdeauna și, în loc de trupul îngreunat de somn și de
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
altor milioane de părinți din lumea întreagă care încă se mai târâie prin aeroporturile lumii, mai ales pe zborurile low cost. Sănătatea lui șubredă, vârsta și bunul simț nu-i vor mai permite, multă vreme, să riște să cadă pe capul fostului copil, fără asigurare. Fiind și tabietos și ipohondru, se va simți, din ce în ce mai mult, o bombă cu ceas, gata, dintr-un minut în altul, să explodeze într-un infarct,un accident cerebral sau un cancer, descoperit în fază terminală, capabil
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
și gesturi elocvente ale mîinilor. La întrebarea lui Klaus , Cum te cheamă?", Walburga cea mică a slobozit, ca o mitralieră, o rafală de sunete, o înșiruire aleatorie de vocale și consoane, care te făceau să te iei cu mîinile de cap. Stabilise împreună cu Hansi ca observațiile și exercițiile să înceapă, fără prezența stînjenitoare a vreunei terțe persoane, în decursul zilei de astăzi. Klaus își aminti brusc că primele semnale sonore ale micii Walburga le înregistrase pe casetofon. Luă aparatul de pe noptieră
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
aminti brusc că primele semnale sonore ale micii Walburga le înregistrase pe casetofon. Luă aparatul de pe noptieră și porni caseta: ,atiorți-cîsintorevalbua-preloa-ufarel-hlwootapibtoklbumesga" răsună cristalin vocea din aparat și Klaus nu se putu abține să zîmbească, amintindu-și de privirea dreaptă, înclinarea capului și de agitația brațelor micuței turuitoare. Klaus își atinse buza de sus, plimbă buricul degetului peste vîrful limbii și închise ochii. În urechi începură să-i răsune, ca dintr-o altă lume, șoaptele, cuvintele și exclamațiile micului Klaus, el însuși
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
batjocura colegilor de la școala primară, care-l înghionteau fără milă și-l apostrofau umilitor ,Klaus-buză-de-iepure" și, odată cu lacrimile strivite între pleoape, îi mai reveneau în minte mirosul proaspăt și moliciunea călduță a pieptului mamei sale, Hermina Schöpfer, care-i legăna capul lipit de sînii ei, murmurînd: ,Klaus al meu, micul meu Klaus și marele meu bombănitor." Înainte de a adormi, Klaus își propuse s-o viziteze, la întoarcerea de la Hadernsee, pe mama lui, care se bucura la Berlin de beneficiile unui azil
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
noi pe autor care a obținut la doctorat (i.e. - această carte) cel mai înalt calificativ posibil: summa cum laude. Nu putem să nu ne gândim melancolici: cu 70 de ani în urmă, Mircea Eliade nu a fost în stare să capete decât magna cum laude. Suntem însă tare curioși să aflăm ce eliadiști făceau parte din comisia examenului de doctorat de la Facultatea de Istorie din 2003. în paranteză fie spus, toți cei opt recenzenți francezi ai cărții lui Florin Țurcanu șPierre
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
Florica Madritsch-Marin Cerul pare o pălărie albastră pe capul chel al unui turn străjuit de ferestre o vreme aștept în spatele unei perdele cineva pândește mă pândește pe mine suntem două mici fiare de-o muțenie ucigătoare mi-ar plăcea să adulmec mirosul de parfum bărbătesc un obraz proaspăt bărbierit
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
jupuită doarme în același pat când n-o mai suport las gândul meu negru să-i închidă scâncetele ca pe niște sertare Siluetele erau șapte la număr înalte mult prea înalte le puteai bănui șoldurile sânii goi brațele încolăcite deasupra capului frumusețea plămădită din lut semănau cu niște lumânări în întunericul osos Mă zidește un om seară de seară cu mâinile pline de spaimă și eu strig să mă lase în pace el mă liniștește sărutându-mă apoi își duce lucrul
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
cufundată-n întuneric sub lună, adăsta îndelungă vreme sărăcindu-și deplin duhul într-atît fără de un gînd încît cîinele săltînd prin lan către el se smerea deodată oprindu-se fără a-i mai linge ca-ndeobște mîna, se întindea molcomit cu capul înspre miazăzi în tăcerea acestui adînc Aici ne suntem de imprevizibili ne suntem. înclinați a îmbrăca în alb un negru în doliu, aici unde doar nebunii mai au candoare, o ezitare - și ce mai ezitare sfioasă de tălmăcire divină marea
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
aflu din greșeală în biserică mă învîrt pînă înnebunesc ca un șurub de lemn și-mi scot scaunul din picior cu picior cu tot de parcă mi-aș scoate mințile din mîinile celui ce nu se mai roagă decît atîrnat cu capul în jos 2 o femeie nu este decît un cîntec de lebădă o femeie nu este decît un gunoi fosforescent ce se masturbează o bucată de carne roșie macră bună sănătoasă fibră marfă ce trebuie violată cu creierul eu m-
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/11157_a_12482]
-
pentru că scriu nu mai am sînge pentru că scriu numai dracul își mai arată fața fină în întunericul nopții pentru că scriu numai dracul distruge în mine poezia pentru că scriu 7. va veni fiul ce nu mai este al meu decît în cap este în propria-i posesie destul de opacă încă plutește pe străzi într-un tricou îmbibat de praf și de grija neagră de a nu mai fi atît de neîndemînatic încît să ți se facă frică în preajmă mai este un
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/11157_a_12482]