3,016 matches
-
Dolomit este un mineral din grupa carbonaților anhidri, frecvent întâlnit în natură. Mineralul cristalizează în sistemul trigonal-romboedric, având formula chimică , dominând cristalele romboedrice, sau agregatele masive de culoare albă cenușie cu variante de culoare ce pot fi până la brun deschis. Are o duritate relativ mică, între 3
Dolomit (mineral) () [Corola-website/Science/308396_a_309725]
-
Naturalien-Sammlung zu Wien” care numește mineralul „Tafelspath” provenit la fel din Dogenecea, Banat. După înființarea „International Mineralogical Association” (IMA) în anul 1958, denumirea de wolastonit este acceptată pe plan internațional. Mineralul apare frecvent în roci metamorfice, compuse mai ales din carbonați (scarn). Tipic provenienței wolastonitului sunt rocile metamorfice de contact a rocilor calcaroase cu magma acidă bogată în silicați, mineralul formându-se la temperaturi relativ reduse de peste 600 °C reacția fiind numită „reacția Wolastonit”: Datorită faptului că în procesul de reacție
Wolastonit () [Corola-website/Science/308410_a_309739]
-
considera că la baza universului se află cinci substanțe primordiale (apă, pământ, lemn, foc, metal), aflate sub acțiunea a două forțe antagoniste: Yin și Yang. Teofrast a descris acțiunea oțetului asupra metalelor, producând pigmenți utili în artă, incluzând plumbul alb (carbonat de plumb sau "ceruzită") și "verdele de Grecia". Filozofii materialiști din Grecia antică ajung la mai multe ipoteze: ipoteza unității materiei, ipoteza diversității materiei și concepția atomistă. Conform acestei ipoteze, în alcătuirea lucrurilor din natură ar intra o singură substanță
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
îmbălsămare erau diferite.Creierul era scos prin nas,iar celelalte organe erau scoase și păstrate in vase speciale.Doar inima era lăsată la locul ei,ca sa poată fi folosita in cealaltă viata a faraonului.Corpul era îmbălsămat prin uscare cu carbonat de sodiu cristalizat.După aceea era umplut,acoperit cu ulei și alifii și învelit in bandaje.Mumia era pusa in sarcofage (sicrie)care aveau forma corpului.Vasele in care erau puse celelalte organe (înafara de inima) se numesc Vase Canopice
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
acestui fenomen, Egiptul nu ar fi decât un deșert străbătut de un râu. Revărsările aduc cu ele aluviuni care fac terenul fertil. În urma retragerii apelor rămân bălți care în timp se evaporă lăsând în urma lor o substanță cristalină numită natron (carbonat de sodiu cristalizat) care trage și absoarbe umezeala. În timpul Vechiului Regat, organele interne ale reginei Hetepheres au fost extrase și depuse într-o soluție de natron(cca 3%). Odată cutia deschisă tot ceea ce rămăsese din corpul reginei nu era decât
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
acestui fenomen, Egiptul nu ar fi decât un deșert străbătut de un râu. Revărsările aduc cu ele aluviuni care fac terenul fertil. În urma retragerii apelor rămân bălți care în timp se evaporă lăsând în urma lor o substanță cristalină numită "natron" (carbonat de sodiu cristalizat) care trage și absoarbe umezeala. În timpul Vechiului Regat, organele interne ale reginei Hetepheres au fost extrase și depuse într-o soluție de natron cu concentrația aprox. 3%. Când cutia a fost deschisă s-a observat că tot
Vechiul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/303024_a_304353]
-
partea laterală a corpului. Inima, considerată tronul inteligenței și forța vieții, era lăsată la locul său, dar creierul era scos prin nas, cu un cârlig special, și aruncat. Restul organelor erau păstrate în vase canopice. Cadavrul era împachetat, acoperit cu carbonat de sodiu cristalizat (un tip de sare) și lăsat să se deshidrateze timp de 40 zile. Corpul era apoi înfășurat în bandaje îmbibate în rășină, carbonat de sodiu și uleiuri aromate, iar toate orificiile corpului erau astupate. În final, corpul
Vechiul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/303024_a_304353]
-
și aruncat. Restul organelor erau păstrate în vase canopice. Cadavrul era împachetat, acoperit cu carbonat de sodiu cristalizat (un tip de sare) și lăsat să se deshidrateze timp de 40 zile. Corpul era apoi înfășurat în bandaje îmbibate în rășină, carbonat de sodiu și uleiuri aromate, iar toate orificiile corpului erau astupate. În final, corpul era acoperit cu rășini și bandajat încă o dată, iar preoții plasau diferite amulete între straturile de bandaje. Întregul proces, însoțit de rugăciuni și descântece elaborate, dura
Vechiul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/303024_a_304353]
-
tigrii siberieni și ursul panda uriaș (în munții din estul Tibetului). Animalul specific Asiei este dromaderul (cămilă cu o cocoașă), originar fiind din stepele din jurul Mării Caspice. Taigaua are o cantitate mică de evapotranspirație, ceea ce intensifica procesele de levigare a carbonaților și a altor elemente din sol. Ca rezultat se formează soluri podzolice, cu reacție acidă, sărace în substanțe organice și elemente nutritive minerale.
Taiga () [Corola-website/Science/303121_a_304450]
-
activități vulcanice intense altădată (timpuri geologice) sunt aparițiile de izvoare termale. Din punct de vedere al compoziției chimice a lacului se remarcă printr-o mare diferență față de celelalte lacuri ale Europei Centrale. Principalii anioni sau componente chimice încărcate negativ sunt: carbonații și sulfații, în timp ce cationii corespondenți sunt: magneziul, calciul și sodiul. Principalii ioni sunt reprezentați de Că Mg și HCO. pH-ul are o valoare de 8.4 atingând cifre mai mari datorită producției primare intensive din regiune. Lacul Balaton a
Lacul Balaton () [Corola-website/Science/303221_a_304550]
-
cu faianța. Acest material a fost folosit pentru confecționarea de mărgele, gresie, figurine etc. Printr-o anume tehnică, egiptenii au produs un pigment cunoscut sub numele de „albastru egiptean”, produs prin topirea siliciului și cuprului, precum și a unui alcalin, natronul ((carbonat de sodiu decahidrat), ulterior măcinat și folosit ca pigment. Vechii egipteni au produs o mare varietate de obiecte din sticlă cu mare pricepere, dar nu este clar dacă ei au dezvoltat procesul independent. Este neclar dacă acele obiecte au fost
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
nu derivă din latina clasică, ci mai degrabă din neolatină. Numele "kalium" a fost împrumutat de la cuvântul „alkali”, cuvânt de proveniență arabă, "al qalīy" = „cenușă calcinată”. Denumirea de "potasiu" derivă de la cuvântul „potasă”, substanță al cărei nume uzual este dat carbonatului de potasiu și care putea fi obținută din resturile vegetale carbonizate. Prin încălzire, carbonatul eliberează dioxidul de carbon, iar produsul de reacție este potasa caustică, nume dobândit datorită arsurilor chimice ce pot apărea în cazul contactului cu țesutul uman. Potasiul
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
împrumutat de la cuvântul „alkali”, cuvânt de proveniență arabă, "al qalīy" = „cenușă calcinată”. Denumirea de "potasiu" derivă de la cuvântul „potasă”, substanță al cărei nume uzual este dat carbonatului de potasiu și care putea fi obținută din resturile vegetale carbonizate. Prin încălzire, carbonatul eliberează dioxidul de carbon, iar produsul de reacție este potasa caustică, nume dobândit datorită arsurilor chimice ce pot apărea în cazul contactului cu țesutul uman. Potasiul metalic a fost descoperit în anul 1807 în Anglia de către Sir Humphry Davy, care
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
2KI(s) Potasiul se dizolvă în acid sulfuric diluat, formând soluții ce conțin ionul K+, împreună cu hidrogenul gazos. 2K(s) + HSO(aq) → 2K+(aq) + SO(aq) + H(g) Hidroxidul de potasiu reacționează puternic cu dioxidul de carbon pentru a produce carbonat de potasiu, fiind folosit la îndepărtarea urmelor de CO din aer. 2KOH(aq) + CO → KCO + H(g) Compușii potasiului în general sunt foarte solubili în apă, datorită energiei mari de hidratare a ionului K. Ionul de potasiu este incolor în
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
de potasiu este folosită în industrie în dizolvarea cuprului și a metalelor prețioase precum aurul și argintul prin formarea complecșilor; aplicațiile acesteia includ mineritul aurului, electroplatinarea și electroformarea acestor metale. Totodată este folosită în sinteza organică pentru a forma nitrilii. Carbonatul de potasiu (potasă) este utilizat în fabricarea sticlei. Daca este folosita o cantitate pura de carbonat, alaturi de carbonat de calciu si dioxid de siliciu, se obtine o sticla de o calitate superioara, caracterizate de duritate inalta, fuzibilitate grea si
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
argintul prin formarea complecșilor; aplicațiile acesteia includ mineritul aurului, electroplatinarea și electroformarea acestor metale. Totodată este folosită în sinteza organică pentru a forma nitrilii. Carbonatul de potasiu (potasă) este utilizat în fabricarea sticlei. Daca este folosita o cantitate pura de carbonat, alaturi de carbonat de calciu si dioxid de siliciu, se obtine o sticla de o calitate superioara, caracterizate de duritate inalta, fuzibilitate grea si rezistenta mare la actiunea substantelor de natura chimica; mai este folosit la fabricarea săpunului și ca
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
complecșilor; aplicațiile acesteia includ mineritul aurului, electroplatinarea și electroformarea acestor metale. Totodată este folosită în sinteza organică pentru a forma nitrilii. Carbonatul de potasiu (potasă) este utilizat în fabricarea sticlei. Daca este folosita o cantitate pura de carbonat, alaturi de carbonat de calciu si dioxid de siliciu, se obtine o sticla de o calitate superioara, caracterizate de duritate inalta, fuzibilitate grea si rezistenta mare la actiunea substantelor de natura chimica; mai este folosit la fabricarea săpunului și ca un desicant ușor
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
insulă Utö, Suedia. Cu toate acestea, abia în 1817 Johan August Arfwedson va descoperi prezența unui nou element în timp ce analiza minereul de petalit în laboratorul lui Jöns Jakob Berzelius. Acest element formă compuși asemănători celor ai sodiului și potasiului, desi carbonatul de litiu și hidroxidul de litiu erau mai puțin solubile în apă și mult mai alcaline. Berzelius numise materialul alcalin ""lithion"/"lithina"", din grecescul "λιθoς" ("lithos", însemnând "piatră"), sugerând descoperirea să într-un material solid, spre deosebire de potasiul descoperit în cenușă
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
tratamentelor reumatice și a gușei, menționând litiul în cadrul depresiei Uratul de litiu este cea mai solubila sare a acidului uric, fiind utilizată pentru stimularea excreției de acid uric pentru atenuarea gușei În anul 1949, psihiatrul australian John F.J. Cade menționase carbonatul de litiu în cadrul tratamentelor aplicate pacienților maniaco-depresivi, fiind prima demonstrație a unui proces chimic ce putea fi utilizat pentru a estompa simptomele unei boli psihiatrice. Până în acel moment, singurele medicamente care ar fi avut acest efect ar fi fost narcoticele
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
de ioni de litiu este considerată a fi mai puțin dăunătoare atunci când o persoană are o dietă ce include sodiul în doză zilnică recomandată normală. Sărurile de litiu administrate oral previn sau diminuează tulburările maniaco-depresive, administrandu-se 600-1800 mg de carbonat de litiu zilnic, iar pacienții care urmeaza tratamente cu litiu au parte de supraveghere riguroasă (în special cei care folosesc antidepresive). Alte săruri de litiu pot fi utilizate de asemenea, iar la începutul tratamentului, unii pacienți acuză slăbiciune musculară, iritări
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
folosit în fabricarea vopselelor. Fosfatul de mangan este folosit pentru împiedicarea apariției ruginii și a coroziunii la oțeluri. De asemenea, el este utilizat în bateriile alcaline de tip nou. Sulfatul de mangan, MnSO este utilizat ca adaos pentru îngrășăminte. Rodocrozitul, carbonatul de mangan, este folosit datorită aspectului său la realizarea de obiecte de podoabă. Manganul nu are înlocuitori satisfăcători pentru principalele sale aplicații, legate de utilizarea ca element de aliere. În unele din aplicațiile sale secundare (de exemplu acoperirile cu fosfat
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
2000 °C, în furnale (cuptoare înalte). Aceasta permite înlăturarea sub influența temperaturilor înalte a componenților neferoși sau pământoși din minereu. În partea superioară a furnalului se introduce minereu de fier, carbon sub formă de cocs și un flux de genul carbonatului de calciu sau a dolomitului, în timp ce prin partea de jos este insuflat un curent de aer cald. Cocsul reacționează cu oxigenul din curentul de aer, formând monoxid de carbon: Monoxidul de carbon reduce minereul de fier (în cazul de jos
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
reduce minereul de fier (în cazul de jos, hematit), transformându-l în fier topit și devenind bioxid de carbon: Fluxul ajută la topirea impurităților din minereu, în special a bioxidului de siliciu și a silicaților. Sub influența căldurii din furnal, carbonatul de calciu se descompune în oxid de calciu și bioxid de carbon.: Oxidul de calciu se combină cu bioxidul de siliciu formând o zgură ce se topește la temperatura din furnal (ceea ce nu s-ar fi întâmplat cu bioxidul de
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
din cei mai stabili oxiacizi ai halogenilor în stare pură. Când are loc încălzirea, se deshidratează în pentaoxid de iod. Acidul periodic, HIO, este o substanță formată atunci când clorul este plasat într-o soluție fierbinte, ce conține 7 părți de carbonat de sodiu în 100 de părți de apă, din care o parte de iod este în suspensie, unde se formează o sare albă; sarea este periodatul de sodă. La încălzire, acest acid este descompus în oxigen și acid iodic. Când
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
de circuitul apei în cadrul acestora. Sunt organisme pluricelulare organizate pe un sistem de exoschelet anorganic, care asigură substratul fixării acestora, din un corp didermic, format din ectoderm și endoderm, separate printr-o masă gelatinoasa care conține spongină și spiculi de carbonat de calciu și siliciu care formează scheletul. Endodermul este format din celule numite coanocite (cu guleraș și flagel), cu rol în digestie, realizată printr-un sistem de vacuole digestive. Cavitatea internă comunica cu exteriorul prin pori (inhalanți) și oscul (orificiu
Spongieri () [Corola-website/Science/302991_a_304320]