2,933 matches
-
est culmea Meseșului de Dealul Mare și Culmea Preluca. Întinderea ei este controversată, uneori fiind identificată cu Jugul Intracarpatic. În legătură cu caracterul fizico-geografic al acestei regiuni, există controverse legate fie de apartenența la una sau cealaltă dintre unitățile majore de orogen carpatic (orientală sau occidentală), sau de caracterul identitar propriu. În stadiul actual există teorii principale:
Jugul intracarpatic () [Corola-website/Science/330759_a_332088]
-
Muntele Bolondoș" (, 1084 m), se află spre nord-vest. Este relaționată cu grupa vulcanilor "Ciomatu-Puturosu" - cea mai tânără formațiune vulcanică a Munților Harghita. Apăruți în Neogen, ei au avut ultimele erupții în Pleistocen. De-a lungul faliilor create în sedimentele cretacice carpatice, lava andezitică a dezvoltat intruziuni și efuziuni care au antrenat materiale sedimentare. Andezitele cu biotit și amfiboli au suferit alterări masive, explicație - de exemplu, a prezenței caolinului în zonă (la nivelul unui abrupt de lângă "Peștera Puturoasă"). Văile pâraielor bazinului Turiei
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
necesare curei balneare și facilități turistice se construiesc aici în 1895. Spre finalul secolului XIX se construiește local - pentru a folosi gazele emanate de "Peștera Puturoasă", o fabrică de lichefiere a dioxidului de carbon (prima de acest fel din arealul Carpatic). Aceasta a funcționat până în 1916, când a căzut pradă flăcărilor în timpul luptelor duse de trupele românești. Succesiv Primului Război Mondial, stațiunea se dezvoltă pe actualul amplasament, centrat de "Băile Transilvania" (foste - ). Având la bază proiectul arhitectului Grigore Ionescu, în 1930 se construiește
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
a declanșat o beție a cuvintelor fără precedent, el fiind numit „Cîrmaci înțelept”, „conducător vizionar”, „strateg genial”, „stegar viteaz”, „al nostru Erou”, „Eroul națiunii”, „neobosit Erou”, „cel mai de seamă Erou printre eroii neamului”, „Eroul păcii mondiale”, „ctitor de geniu”, „carpatic scut”, „simbol viu al năzuințelor”, „stejar de vis, de-avînt, de omenie”, „vîntul care mișcă pădurea”, „marele tribun al neamului”, „fiu luminat al patriei”, „titan modern”, „marele contemporan”, „fondatorul României socialiste” Media a folosit expresia de "Epoca de Aur a lui
Cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu () [Corola-website/Science/330035_a_331364]
-
mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică). Specii de flori și ierburi rare semnalate în arealul sitului: floare de colț ("Leontopodium alpinum Cass."), cornuț ("Cerastium transsilvanicum"), clopoțel de munte (cu specii de "Campanula carpatica" și "Campanula alpina"), crucea-pământului ("Heracleum carpaticum"), garofiță de munte ("Dianthus tenuifolius"), siminic ("Antennaria dioica"), o subspecie de coada șoricelului ("Achillea oxyloba ssp. schurii"), gălbinel de munte ("Doronicum carpaticum"), pufuliță ("Epilobium alpestre"), mixandre sălbatice ("Erysimum witmannii ssp. transsilvanicum"), crucea voinicului ("Hepatica
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
de toamnă ("Colchicum autumnale"), margaretă ("Leucanthemum vulgare"), brustur-negru ("Symphytum cordatum"), mierea ursului ("Pulmonaria rubra"), mirodea ("Hesperis nivea"), clopoței ("Campanula patula ssp. abietina"), garofiță ("Dianthus carthusianorum"), păștiță ("Anemone nemorosa"), iarba osului ("Helianthemum nummularium"), coacăză ("Bruckenthalia spiculifolia"), brei ("Mercurialis perennis"), luntricică ("Oxytropis carpatica"), piciorul cocoșului ("Ranunculus carpaticus"), gălbinele ("Lysimachia punctata"), perișor ("Moneses uniflora"), vinariță ("Galium odoratum"), toporaș galben de munte ("Viola biflora"), aișor ("Paris quadrifolia"), ceapă de munte ("Allium victorialis"), bălușcă ("Ornithogalum umbellatum"), palma-pământului ("Gymnadenia conopsea"), păiuș (din speciile "Festuca versicolor, Festuca tenuifolia
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
Turdus merula"), erete-vânăt ("Circus cyaneus"), scatiu ("Carduelis spinus"), grangur ("Oriolus oriolus"), sfrâncioc-roșiatic ("Lanius collurio"), presură galbenă ("Emberiza citrinella"), codobatură ("Motacilla alba"), fluierar-de-zăvoi ("Tringa ochropus"), strigă ("Tyto alba"), pitulice ("Sylvia nisoria"), ciocârlan ("Galerida cristata"); Reptile și amfibieni: năpârcă ("Anguis fragilis"), salamandra carpatică ("Triturus montandoni" - specie endemică aflată pe lista roșie a IUCN, broasca-cu-burta-galbenă ("Bombina veriegata"); Pești cu specii de: păstrăv ("Salmo trutta fario"), clean ("Leuciscus cephalus"), boiștean ("Phoxinus phoxinus"), zglăvoacă ("Cotus gobio" și "Cotus poecilopus"), moioagă ("Barbus meridionalis petenyi") sau porcușor de
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
faună și floră sălbatică) se află specii (protejate și incluse pe lista roșie a IUCN) de mamifere: urs brun ("Ursus arctos")), lup cenușiu ("Canis lupus"), râs ("Lynx lynx"); amfibieni, reptile cu specii de: triton cu creastă ("Triturus cristatus") și salamandra carpatică ("Triturus montandoni"); precum și un pește din specia "Cottus gobio" (zglăvoacă). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaj
Șindrilița (sit SCI) () [Corola-website/Science/330395_a_331724]
-
Franz Liszt, baronul von Meusebach și mulți alții. Clădirea bisericii a fost proiectată de arhitectul german A. Mohnbach, în stilul arhitectural al romantismului de inspirație istorică, răspândit în perioada 1830-1860 în Europa occidentală. Este singura biserică construită astfel în afara arcului carpatic. Clădirea are caracter eclectic, îmbinând elemente specifice mai multor stiluri (neogotic, romanic, neorenascentist, bizantin), ceea ce îi subliniază valoarea arhitectonică de unicat. Sfințirea bisericii a avut loc la 24 aprilie 1853. După ce Karl Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen a devenit domnitor în Principatele
Biserica Evanghelică C.A. București () [Corola-website/Science/329073_a_330402]
-
economice care se întrevedeau pentru Polonia. Intuiția sa s-a adeverit, dat fiind faptul că o treime din bogăția acumulată de Coroana poloneză din timpul său, a fost constituită din exportul cu sare, provenind din exploatările situate la marginea arcului carpatic. Vechea denumire latină a așezării, "Magnum sal", este amintită în scrieri istorice datând din anul 1289, când Ducele Henryk al IV-lea Probul a ridicat așezarea Wieliczka la rang de oraș. Ulterior, polonezii au tradus în limba lor denumirea acestei
Salina din Wieliczka () [Corola-website/Science/329264_a_330593]
-
și nord-estul Bazinului Panonic sunt o dovadă a prezenței avarilor în zonă până la sosirea ungurilor aici. Un document emis în anul 860 de către Ludovic Germanul pentru abația Mattsee face referire la „mlaștinile wangarilor" "(marcha uuangariourum)" din extremitatea vestică a Bazinului Carpatic. Numele "wangar" pare să reflecte forma slavă a etnonimului onogurilor, un alt popor de origine turcică, care ar fi fost la rândul lor prezenți în regiune. Un al treilea grup, cel al gepizilor, care fusese unul dintre vasalii avarilor, a
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
malul sudic al Porților de Fier și zona Parcului Național Đerdap. În majoritatea restului definițiilor, chiar și acea parte este exclusă din definiția Carpaților, ei fiind considerați a fi mărginiți în sud-vest de Dunăre. Punctele de extrem ale acestei zone carpatice din Șerbia sunt Tekija la nord, la sud, Golubac la vest și la est (barajul Porțile de Fier). El acoperă crestele nordice ale munților Kučaj de Nord, Šomrda, Liskovac, Veliki Greben și Miroč, în comunele Golubac, Majdanpek și Kladovo Estul
Carpații Sârbești () [Corola-website/Science/328725_a_330054]
-
cel mai prielnic fiind 1259-1260. Noua mitropolie a fost creată atât în contextul conștientizării potențialului comercial al orașului, potențial care s-a manifestat prin susținerea financiară a noului scaun, cât și mai ales ca răspuns la misiunea catolică din afara arcului carpatic. Aceasta s-a petrecut într-un moment în care Biserica Catolică era din nou în ofensivă pe mai multe fronturi misionare, atât în zona Carpaților sau sud-vestul Rusiei cât și la Dunărea de Jos și în Peninsula Balcanică, iar Patriarhia
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, tufișuri, tufărișuri, pajiști naturale, stepe și pășuni montane) de interes geologic, floristic, faunistic și peisagistic; încadrată în bioregiunea alpină a Munților Ciucaș (grupare montană a Carpaților de Curbură, ce aparțin lanțului carpatic al Orientalilor). Situl include rezervația naturală Tigăile din Ciucaș, arie protejată de tip geomorfologic și peisagistic. Ciucașul prezintă o gamă variată de ansambluri neregulate de stâncării (cu dimensiuni și forme geomorfe diverse; turnuri: "Babele la Sfat, Mâna Dracului, Turnul lui
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
Mici" 1.717), abrupturi calcaroase și grohotișuri, rezultate în urma mai multor procese de eroziune (îngheț-dezgheț, vânt, spălare, șiroire) desfășurate de-a lungul timpului. Din punct de vedere geologic, Masivul Ciucaș face parte din zona flișului (marnocalcare, gresii, șisturi argiloase) lanțului carpatic al Orientalilor, desfășurată din nord-estul Carpaților Maramureșului și Bucovinei până la izvoarele Văii Dâmboviței și prezintă un areal montan cu o mare variație reliefală, distribuit pe trei niveluri; astfel: Nivelul superior, dezvoltat pe conglomerate alcătuite din șisturi cristaline, calcare, gresii, gnaise
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
Tărlung: Babarunca și Ramura Mică. Pe suprafața teritorială a sitului se află Barajul Măneciu, lac de acumulare executat pe râul Teleajen. Clima Masivului Ciucaș este una temperat-continentală, caracterizată prin temperaturi (cu valori mai ridicate față de celelalte masive înalte ale lanțului carpatic) medii anuale cuprinse între 2 și 4° C în culmi și vârfuri și ușor crescute (4 - 6° C) în luncile văilor și depresiuni. Precipitațiile atmosferice (ploi, grindină, lapoviță, ninsori) ocupă între 150 și 180 de zile din an, cantitatea medie
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
Arnica montana"), floare-de-perină ("Anthemis tinctoria ssp. fussii"), armeria ("Armeria alpina"), lăptișor ("Androsace villosa"), ceapă-de-munte ("Allium victorialis"), albăstreaua de munte ("Centaurea pinnatifida"), gălbenuș ("Crepis sibirica"), crăpușnic ("Cirsium furiens"), clopoței (din speciile: "Campanula transsilvanica, Campanula patula ssp. abietina, Campanula cochlearifolia"), cădelniță ("Campanula carpatica"), struna-cocoșului ("Cerastium cerastoides" și "Cerastium transsilvanicum"), cornuț ("Cerastium arvense ssp. lerchenfeldianum"), brândușele ("Crocus banaticus"), căpșuniță ("Cephalanthera damasonium", "Cephalanthera rubra"), orhidee (cu specii de: "Chamorchis alpina, Coeloglossum viride, Dactylorhiza cordigera, Dactylorhiza incarnata, Dactylorhiza sambucina, Gymnadenia conopsea, Platanthera chlorantha"), Mâna Maicii Domnului
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
unghia-păsării ("Viola dacica"), trânji ("Neottia nidus-avis"), coada-vulpii ("Alopecurus pratensis"), viutoare ("Empetrum nigrum ssp. hermaphroditum"), buruiană-de-junghiuri ("Cephalanthera longifolia"), feriga mediteraneană ("Asplenium adiantum-nigrum"), cornișor ("Lycopodium annotinum"), limba-șarpelui ("Ophioglossum vulgatum"), verdeața-iernii ("Chimaphila umbellata"), horști ("Luzula alpinopilosa"), iarba-câmpului ("Agrostis alba"), păiuș ("Festuca versicolor, Festuca carpatica") sau frunza stâncilor (un mușchi din specia "Mannia triandra"). Specii de ciuperci comestibile care vegetează (începând cu prima parte a verii și până toamna târziu) în arealul sitului: hrib ("Boletus edulis", întâlnit de obicei în pădurile de foioase și de
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
fluierar-de-zăvoi ("Tringa ochropus"), huhurez-mare ("Strix uralensis"), pitulice ("Sylvia nisoria"), ciocârlan ("Galerida cristata"), ciuvică ("Glaucidium passerinum"), minuniță ("Aegolius funereus"); Reptile și amfibieni: șarpele de alun ("Coronella austriaca"), șopârla de ziduri ("Podarcis muralis"), șopârla de munte ("Lacerta vivipara"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), salamandra carpatică ("Triturus montandoni"), brotacul-verde-de-copac ("Hyla arborea"), broasca-roșie-de-pădure ("Rana dalmatina"); Pești cu specii de: mreană vânătă ("Barbus meridionalis"), zglăvoacă ("Cottus gobio"), păstrăv ("Salmo trutta fario"); Nevertebrate: racul-de-râu ("Astacus astacus"), melci (trei specii unice în lume, semnalate doar în arealul sitului Ciucaș: "Alopia
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
pășunile 22 %. Pentru conservarea naturii, după Primul Război Mondial s-au înființat mici rezervații; în 1964 — fiind comasate într-una singură, de 7702 ha. Acum există rezervația Masivul Muntele Negru, care intră în compoziția unei mai mari rezervații a biosferei Carpatică, înființată în 1968. Ulterior, în 1980, s-a înființat și Parcul Național Carpatic, zona făcând parte dintr-un sit natural în patrimoniul UNESCO, numită „Pădurile primare de mesteceni din Carpați și pădurile bătrâne de fagi din Germania”. În Muntele Negru
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
rezervații; în 1964 — fiind comasate într-una singură, de 7702 ha. Acum există rezervația Masivul Muntele Negru, care intră în compoziția unei mai mari rezervații a biosferei Carpatică, înființată în 1968. Ulterior, în 1980, s-a înființat și Parcul Național Carpatic, zona făcând parte dintr-un sit natural în patrimoniul UNESCO, numită „Pădurile primare de mesteceni din Carpați și pădurile bătrâne de fagi din Germania”. În Muntele Negru, se practică păstoritul, într-un sezon de 5 luni pe an. Aici este
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
al Ungariei au extins în mod semnificativ castelul Buda. În acest oraș au avut loc întâlniri regale, întreceri sportive și turniruri medievale, întâlniri diplomatice și de aici a fost condus Regatul Ungariei, precum și toate statele vasale din Balcani și Bazinul Carpatic. Gradul de lux al castelului din Buda a sporit progresiv și în secolele XIV-XV, în timpul domniei lui Sigismund de Luxemburg, au fost realizate cele mai semnificative refaceri, fiind aduse materiale de construcții din Austria și Boemia. Apogeul splendorii castelului din
Castelul Buda () [Corola-website/Science/328454_a_329783]
-
mai departe la nord de Caucazul Mare. Concomitent, aria oceanică dintre Euramerica si Placa Siberiană s-a închis, ridicându-se lanțul muntos al Uralilor. În Europa s-au format: Extinderea inițială a sistemului hercinic a trecut și peste actualul areal carpatic, din Transilvania până în Dobrogea, prelungindu-se la est în spațiul Mării Negre.. Astfel, pe teritoriul României s-au format Munții Măcin și s-au metamorfozat depozitele sedimentare din geosinclinalul carpatic, găsite astăzi sub formă de zone cristaline afectate de cutările alpine
Orogeneza hercinică () [Corola-website/Science/333447_a_334776]
-
Extinderea inițială a sistemului hercinic a trecut și peste actualul areal carpatic, din Transilvania până în Dobrogea, prelungindu-se la est în spațiul Mării Negre.. Astfel, pe teritoriul României s-au format Munții Măcin și s-au metamorfozat depozitele sedimentare din geosinclinalul carpatic, găsite astăzi sub formă de zone cristaline afectate de cutările alpine și regenerate. Acestea se întâlnesc cu caracter insular în Carpații Orientali și Carpații de Curbură, dominante în Carpații Meridionali și Munții Banatului și amestecate în Munții Apuseni. Vulcanismul hercinic
Orogeneza hercinică () [Corola-website/Science/333447_a_334776]
-
cristaline și aliniate, au fost scoase la zi. Spre sfârșitul etapei orogenetice eroziunea a determinat peneplenizarea munților, iar soclul lor a devenit rigid și ulterior a fost fracturat în blocuri, o bună parte dintre acestea fiind în dinamică încorporate geosinclinalelor carpatice. Tocmai rigiditatea acestor blocuri a impus aspecte de horsturi și grabene (exemple fiind cele din Munții Apuseni, din Munții Banatului sau dintr-unele zone aflate în Carpații Meridionali sau în Munții Rodnei). Vechile masive hercinice din arealele Câmpiei și Dealurilor
Orogeneza hercinică () [Corola-website/Science/333447_a_334776]