5,569 matches
-
compensată prin distensia pericardului fibros. Elementele fiziopatologice definitorii sunt reprezentate de egalizarea presiunii ventriculare drepte cu presiune intrapericardică, creșterea presiunii intracardiace, scăderea umplerii diastolice și diminuarea importantă a volumului bătaie. Presiunea intrapericardică este practic egală cu cea din cele 4 cavități cardiace. CLINIC Clasic a fost descrisă triada Bock: scăderea presiunii arteriale, creșterea presiunii venoase cu o inimă mică și liniștită. Pacientul prezintă debit cardiac scăzut cu tegumente palide, reci, umede, tahicardie, oligurie. De asemenea pot apare dispneea și durerea toracică
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
reprezentate de: - decelelarea rapidă a velocității mișcării precoce („early and wave”) a valvei mitrale și absența undei A ca semn al umplerii ventriculare restrictive, - păstrarea velocității diastolice a inelului mitral, - regurgitarea mitrală. Ecocardiografic se poate aprecia cantitatea de lichid din cavitatea pericardică : - mică - <10 mm; - moderată - 10-20 mm; - mare - >20 mm ; - foarte mare - >20 mm cu compresia inimii. Cel mai important semn în tamponada pericardică este reprezentat de dilatația venei cave inferioare cu absența colapsului ei inspirativ. De asemenea, semn foarte
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
în unghiul xifocostal stâng. Acul se introduce la un unghi de 45 grade și se progresează în direcția umărului stâng. În tot acest timp se injectează xilină și periodic se aspiră. După ce se trece de rezistența pericardului, la intrarea în cavitatea pericardică se aspiră lichid. După puncționarea cu acul, este de preferat să se lase în pericard, prin tehnica Seldinger, un cateter de drenaj din teflon care nu lezează inima [26]. Dacă se extrage lichid cu aspect sanguinolent, pentru a exclude
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
este mai puțin utilizată și constă în practicarea unei toracotomii minime antero-laterală în spațiul V intercostal stâng. Se face o pericardotomie mică prefrenică și excizia unei rondele (fragmentul excizat poate fi trimis pentru examenul histopatologic). Lichidul pericardic drenează astfel în cavitatea pleurală. Se instalează un tub de drenaj pleural. Metoda nu este practicabilă în pericarditele purulente datorită riscului de diseminare pleuro-pulmonară. Datorită posibilității de ocluzionare a zonei de pericardotomie prin aderență pulmonară această tehnică poate deveni ineficientă. 3. Pericardectomia poate fi
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
cu conservarea nervului frenic stâng). PERICARDITA CRONICĂ În evoluția unei pericardite acute, cu rezorbția exudatelor fibrinoase, proliferare conjunctivă, pot apare aderențe între pericard și pleură, diafragm, mediastin, perete toracic. Aceasta este pericardita adezivă. Îngroșarea cu fibroză a pericardului, cu dispariția cavității pericardice și posibilitatea de evoluție spre calcificare a pericardului caracterizează pericardita constrictivă (cu evoluție spre calcificare extensivă). Plăcile calcare pot pătrunde în masa miocardică. Este afectată atât umplerea diastolică cât și sistola. De asemenea, este descrisă o pericardită lichidiană cronică
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
caracterizează pericardita constrictivă (cu evoluție spre calcificare extensivă). Plăcile calcare pot pătrunde în masa miocardică. Este afectată atât umplerea diastolică cât și sistola. De asemenea, este descrisă o pericardită lichidiană cronică cu persistența a luni de zile a lichidului în cavitatea pericardică. Pericardită este considerată cronică, dacă are o evoluție mai lungă de 6 luni. PERICARDITA CONSTRICTIVĂ Fuziunea celor două foițe pericardice determină dispariția cavității pericardice. Apar ca și în pericardita lichidiană, scăderea debitului cardiac, creșterea presiunii venoase sistemice și pulmonare
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
asemenea, este descrisă o pericardită lichidiană cronică cu persistența a luni de zile a lichidului în cavitatea pericardică. Pericardită este considerată cronică, dacă are o evoluție mai lungă de 6 luni. PERICARDITA CONSTRICTIVĂ Fuziunea celor două foițe pericardice determină dispariția cavității pericardice. Apar ca și în pericardita lichidiană, scăderea debitului cardiac, creșterea presiunii venoase sistemice și pulmonare, tahicardie. Presiunea diastolică în toate cele 4 camere ale inimii este crescută și cu tendință la egalizare. O analiză a întoarcerii venoase în sistemul
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
nervii frenici. Abordul prin toracotomie nu este indicat. Deschiderea depărtătorului sternal se va face progresiv pentru a nu determina efracții miocardice. Este de preferat să se inițieze disecția - pericardectomia într-o zonă ușor decolabilă. Există o secvențialitate de eliberare a cavităților cardiace. Zonele calcare adânc penetrante în miocard pot fi lăsate pe loc pentru a evita soluții de continuitate ale miocardului sau a vaselor coronare. Vor fi eliberate orificiile de vărsare a venelor cave. Se va evita lezarea nervilor frenici [14
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
un anumit consum de oxigen utilizat (eficiență mecanică redusă); în plus aceste corduri au adesea un metabolism energetic compromis. Ameliorarea eficienței contractile prin CRT nu se datorează eventualelor modificări ale funcției contractile miocitare, ci este rezultatul unei acțiuni la nivelul cavităților cardiace: recoordonarea normală a contractilității diverselor regiuni ventriculare (sept interventricular - perete lateral, de principiu). Pentru moment cel puțin, nici o altă terapie utilizată în insuficiența cardiacă nu se adresează direct ameliorării eficienței mecanice cardiace. În timp ce drogurile inotrope cresc consumul miocardic de
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
manipulări lipsite de delicatețe. Cel mai adesea aceste complicații au o evoluție favorabilă și procedura de implant poate continua. Tamponada cardiacă este excepțională, dar nu neîntâlnită [9]. În funcție de anumite particularități anatomice, cu precădere întîlnite la pacienții cu insuficiență cardiacă și cavități drepte dilatate sau cu intervenții chirurgicale cardiace anterioare, este posibil ca identificarea și abordul ostiumului de sinus coronar să fie imposibile. În aceste condiții se continuă cu plasarea sondelor de atriu drept și ventricul drept, se obturează ieșirea aparatului dedicată
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
uzuale (prag de sesizare, impedanța și, cel mai important, prag de stimulare). Deși este de dorit să se obțină cel mai mic prag de stimulare (în general, acest parametru este ceva mai mare la nivelul ventriculului stâng în comparație cu cel al cavităților drepte) pentru a prelungi durata de funcționare a sistemului, acest tip de implant are un aspect particular: se adresează pacienților în stadii avansate de evoluție a insuficienței cardiace, pentru care orice ameliorare hemodinamică poate fi benefică clinic și salvatoare de
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
1] a efectuat studii scintigrafice (de perfuzie și inhalatorie) pre și postoperator. Studiile ventilatorii au arătat o îmbunătățire postoperatorie la aproximativ 50% din pacienți. Anomaliile EKG sunt frecvent constatate în pectus excavatum și par a fi datorate deplasării și comprimării cavităților cardiace. Cel mai frecvent sunt descrise tulburările de conducere (blocuri) și aritmiile, bine evidențiate de studiile Holter pe 24 ore. Studiile angiografice au arătat modificări în poziția cordului, cu amprentarea peretelui anterior al ventricului drept și torsionarea inimii spre stânga
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92097_a_92592]
-
malformațiilor, dar și menținerea esteticii regionale [14]. În ultimii an se utilizează din ce în ce mai frecvent tehnica miniinvazivă Nuss, ce constă în efectuarea doar a două incizii mici, bilateral, pe linia axilară medie pentru introducerea unei lame de titan retrosternal, prin ambele cavități pleurale, cu ajutorul unui instrumentar specializat [13]. Pentru a evita lezarea cordului în momentul efectuării canalului retrosternal de trecere a lamei de titan, chirurgii europeni (Rokitanski) au recomandat asocierea unei incizii de 2 cm substernal, prin care se introduce toracoscopul, ce
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92097_a_92592]
-
unei incizii de 2 cm substernal, prin care se introduce toracoscopul, ce permite vizualizarea trecerii lamei metalice prin mediastinul anterior și verificarea poziției acesteia. Tehnica prezintă avantajul rapidității execuției și al respectării criteriului estetic (fig. 4.4), dar deschide ambele cavități pleurale, necesitând drenaj pleural la finalul intervenției. Complicațiile postoperatorii sunt rare și de regulă ușor de rezolvat: pneumotorax, hemotorax, pleurezii persistente, serom toracic [7]. Dacă lama nu este corect fixată, se poate deplasa. Astfel, s-a descris lezarea aortei ascendente
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92097_a_92592]
-
cordului ce depășește 500 de grame. CMH poate avea diverse expresii morfopatologice, de la prezența unui cord normal la un individ cu markeri genetici pozitivi pentru boală, la un ventricul stâng cu pereți mult îngroșați pe toată suprafața lor și o cavitate extrem de mică. Între aceste extreme există o paletă largă de posibilități, care duc la apariția unei hipertrofii asimetrice. Cel mai frecvent afectate segmente sunt septul interventricular și peretele lateral, care pot atinge și dimensiuni monstruoase de până la 60 mm. Cu
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
-
la care se asociază insuficiența mitrală ce se întâlnește deseori în rândul pacienților cu CMH. Pe parcursul bolii, se descrie un procent de 10% din pacienți care evoluează către cardiomiopatie dilatativă, cu subțierea progresivă a pereților ventriculului stâng și creșterea dimensiunilor cavităților. În afara modificărilor de la nivelul pereților ventriculari, valva mitrală este și ea implicată în CMH prin modificări de formă și dimensiuni, cuspele putând ajunge să-și crească suprafața de două ori (cel mai frecvent cea anterioară sau scalopul mijlociu din cuspa
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
-
unui pacient cu CMH apare o insuficiență mitrală severă, cu jetul orientat anterior sau central, concluzia care se impune este asocierea cu o boala mitrală organică (degenerare, valvă mixomatoasă) [11]. Obstrucția intraventri¬culară, având drept consecință creșterea presiunii în această cavitate este responsabilă pe de o parte de creșterea gradului de hipertrofie miocitară (prin activarea factorului TNF-alfa), dar și de suferința miocardică prin creșterea stresului de la nivel miocardic și a cererii de oxigen a inimii. În strânsă legătură cu fenomenele enunțate
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
-
unor studii electrofiziologice, în ideea identificării pacienților cu risc crescut, însă valoarea predictivă a manevrei nu a fost demonstrată. Radiografia cord-pulmon nu aduce elemente specifice CMH, de cele mai multe ori dilatarea siluetei cardiace realizându-se pe seama atriului stâng și nu a cavității ventriculare. O altă imagine ce poate apare la acești pacienți este calcificarea inelului mitral, fără a fi însă un element diagnostic. Ecocardiografia reprezintă metoda neinvazivă de elecție care poate pune diagnosticul pozitiv al unei CMH. În explorarea bidimensională trans¬toracică
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
-
este extrem de important să se facă diferența între CMH real și simpla creștere a masei miocardice la atleții de performanță. Criteriile de diagnostic diferențial se bazează pe dimensiunile pereților VS (ce nu ating valorile de 13-14 mm din CMH), ale cavității VS care nu este scăzută în dimensiuni, precum și pe absența disfuncției diastolice. În cazul unui sportiv, întreruperea antrenamentelor timp de 4-6 săptămâni duce la regresia hipertrofiei [3]. În cazul CMH cu hipertrofie localizată la nivelul septului interventricular (SIV) diagnosticul diferențial
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
-
funcție sistolică prezervată apare ca urmare a disfuncției diastolice, a obstrucției de la nivelul tractului de ejecție al VS, a instalării fibrilației atriale și, nu în ultimul rând a ischemiei subendocardice. În aceste cazuri, pereții VS sunt în continuare hipertrofiați, iar cavitatea ventriculară este mică. În 3% din cazuri, CMH evoluează catre insuficiență cardiacă congestivă ca stadiu final al bolii, care se caracterizează prin cavități dilatate, pereți subțiri și fracție de ejecție scăzută. Această modalitate de evoluție nu se întâlnește niciodată la
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
-
nu în ultimul rând a ischemiei subendocardice. În aceste cazuri, pereții VS sunt în continuare hipertrofiați, iar cavitatea ventriculară este mică. În 3% din cazuri, CMH evoluează catre insuficiență cardiacă congestivă ca stadiu final al bolii, care se caracterizează prin cavități dilatate, pereți subțiri și fracție de ejecție scăzută. Această modalitate de evoluție nu se întâlnește niciodată la copii ci doar la adulți. Prin contrast, moartea subită caracterizează grupa de vârstă a adolescenților și tinerilor de până în 30 de ani și
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
-
GoreTex sau lambouri muscu-locutanate (Filosso, 2001) [6]. SECHELELE PLEURALE Cele mai frecvente sechele întâlnite în practica clinică sunt hemotoraxul organizat, pahipleurita posttraumatică și empiemul posttraumatic. Dintre cele extrem de rare, menționăm splenoza pleurală. Hemotoraxul organizat și pahipleurita Coagularea sângelui acumulat în cavitatea pleurală se produce și când acesta nu vine în contact cu aerul. Factorii favorizanți sunt reprezentați în principal de rupturile pulmonare extensive, rupturile vasculare, leziunile parietale, leziunile hepatice sau splenice cu ruptură de diafragm. Organizarea hemotoraxului cu apariția fibrozei și
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
poate fi efectuată după 1-3 zile de la traumatism, pentru a evita riscul de resângerare (Graeber, 2005) [7]. După 3 săptămâni de evoluție, se impune extirparea cheagului și decorticarea ple-uropulmonară prin toracotomie clasică (fig. 3.43). Empiemul posttraumatic Acumularea puroiului în cavitatea pleurală se produce cel mai frecvent prin infectarea unui hemotorax sau hemopneumotorax posttraumatic, prin evoluția unor leziuni nerecunoscute esofagiene sau traheobronsice, sau reprezintă una dintre complicațiile drenajului pleural (fig. 3.44). Problema infectării hemotoraxului suscită numeroase discuții în literatură. Hemotoraxul
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
este drenajul pleural, la care se asociază spălături cu antibiotice și antiseptice. În empiemul precoce, abordul toracoscopic este o soluție recomandată. În formele cronicizate, se procedează la toracotomie cu decorticare pleuro-pulmonară. Splenoza pleurală Splenoza toracică definește autotransplantarea țesutului splenic în cavitatea pleurală, dar și în cavitatea peritoneală (O’Connor, 1998) [15]. Țesutul splenic crește și ia o formă nodulară. Este o entitate extrem de rară în torace, de regulă este asimptomatică și ridică probleme de diagnostic diferențial cu tumorile pulmonare și pleurale
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
se asociază spălături cu antibiotice și antiseptice. În empiemul precoce, abordul toracoscopic este o soluție recomandată. În formele cronicizate, se procedează la toracotomie cu decorticare pleuro-pulmonară. Splenoza pleurală Splenoza toracică definește autotransplantarea țesutului splenic în cavitatea pleurală, dar și în cavitatea peritoneală (O’Connor, 1998) [15]. Țesutul splenic crește și ia o formă nodulară. Este o entitate extrem de rară în torace, de regulă este asimptomatică și ridică probleme de diagnostic diferențial cu tumorile pulmonare și pleurale. În antecedentele pacientului există întotdeauna
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]