3,719 matches
-
Friedrichstrasse, era cunoscută și apreciată de turiști și, prin urmare, prețurile erau ridicate, așa că nu era genul de loc pe care m-aș fi așteptat să-l aleagă Neumann pentru o Întâlnire. L-am găsit strâmbându-se nervos deasupra unei cești de cafea și a unei farfurioare pe care stătea, uitată, o prăjitură. — Care-i baiul? l-am Întrebat așezându-mă. Ți-ai pierdut pofta de mâncare? Neumann fornăi către farfurie: — Exact ca și guvernul ăsta. Arată al naibii de bine, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
eu știu asta, dar ei nu. Și pe cine-o să creadă? — N-ați face așa ceva, mă apucă el de Încheietura mâinii. — Din câte am auzit, stângacii nu o duc prea bine În KZ-uri. Neumann se uită posomorât În ceașca lui: — Ticălos nenorocit, oftă el. Ați spus două bătrâne și ceva pe deasupra. — O sută acum, și Încă două dacă-mi furnizezi informația. Începu să clipească nervos: — Nu știți ce-mi cereți, Herr Gunther. E implicată o frăție. M-ar ucide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
eu am continuat: — Și ce știți despre amanta lui Paul, Eva sau Vera sau cum o fi chemând-o? Aveți idee de ce s-ar putea ascunde? Cine știe, poate că și ea e moartă. Ochii ei clipiră tremurători, ca o ceașcă pe o farfurioară În vagonul-restaurant al unui tren expres. Deschise și Închise gura și se ridică, ținându-și mâinile Încleștate strâns de o parte și de alta a corpului. — Vă rog, spuse ea, cu ochii Începând să-i Înoate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mare necaz ne apasă. Vrem să scăpăm satul de arșița neostoită! spuse băiatul cel mare, Vasilică. Vreau și eu, rosti grăbit Ionică, să-mi vîr capul în zăpadă. Am auzit de la bătrâni că este rece! Ce bună ar fi o ceașcă de rachiu, îndulcit cu mere, suspină uncheșul. Toate ar fi bune, fraților, dar știți că satul nostru a fost blestemat! Stămoșii noștri au nesocotit regulile naturii și au alungat-o pe Baba Iarna în Peștera Uitării, pecetluind intrarea în peșteră
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
un fotoliu și miroul aromat al ceaiului de tei, Aprind lumina! tu ai aprins-o, Nu! Las-o așa! Vrei un ceai de tei? Da? E gata făcut! Tu, în singurul fotoliu din cameră, ea pe canapea, măsuța joasă cu ceștile de cafea, cele câteva rafturi de cărți deasupra canapelei, biroul ei, și veioza aprinsă, tu explicând, ea ascultându-te, din când în când sorbind din ceaiul de tei fierbinte, îl simțeam cum pătrunde prin toate cotloanele înfrigurate ale ființei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sus la un ceai de fructe aromat, în bucătărie povestind, era și mai cald, dăduse drumul la aragaz, amândoi plini de frig, nu-mi amintesc despre ce vorbeam, dar e încă în mine starea aceea de înfrigurare, mâinile reci înconjurând ceașca fierbinte, ea cu picuri de ploaie în păr, ne-am dus apoi în cameră, am rugat-o să mă lase să-i schițez trăsăturile și eu am ieșit să-mi caut în buzunarul uriaș al hanoracului caietul de schițe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
domol, cum au putut oare urca atâtea trepte?! Nouăzeci și opt, nouăzeci și nouă, o sută, Désolée mais, o sută trei, o sută patru, pentru moment Parisul mă face să sufăr, ochii ei verzi-albaștri, albaștri-verzi coboară pentru o clipă spre ceașca de cafea golită pe jumătate, Aș putea să-ți arăt Roma! Pe degetele ei delicate nici un fel de inel și oricât m-aș strădui nu pot trece dincolo de singura senzație, adevărată sau falsă, a degetelor ei lungi printre bumbii, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
trupului meu, de linia gâtului ei gol ce coboară, Nu te mai uita așa la mine, Theo, Cum?! fac pe nevinovatul, Știi tu bine! și ca să nu mă mai uit așa cum știu eu bine la ea, îmi las privirea în ceașca de cafea pe jumătate golită, să nu uit să-mi cumpăr niște cafea să-mi duc cu mine, Aș vrea să vii la mănăstire să vezi ce fac eu acolo! Ana! Voi veni! De ce ai rămas? întrebarea ei a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acum? Caut un taxi să mă ducă acasă, dar unde or fi taximetriștii ăștia?! Lasă că-ți aduc eu unul, intru din nou în cafenea și-l rog pe Octavian, vino cu mine! știu că încă nu și-a golit ceașca de cafea și nu și-a terminat țigara abia aprinsă, Te rog! Genul de client foarte grăbit, râde el spre ceilalți, nu-și lasă țigara și mă urmează, ne urcăm în mercedes-ul lui Octavian, până unde? întreabă el, îi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
până la etajul trei, e atât de obosită încât preiau eu inițiativa deschiderii ușii de la apartament, n-am mai fost aici, cine e puștiul? eu eram puștiul îndrăgostit, aceeași atmosferă, dragă mie, altădată, plutește peste tot, dezordinea ei feminină, partituri muzicale, cești de cafea, cărți scoase din bibliotecă și nemaipuse la loc, bluze pe fotolii, N-am mai avut timp să fac ordine, se scuză ea, nici patul n-am apucat să-l fac, îmi eliberează un fotoliu unde aș putea sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
femeia singură de la cea de-a doua masă de la, n-am mai fost aici de douăzeci și unu de ani, îmi mărturisește ea câteva clipe după ce m-am așezat la masa îngustă, toate mesele sunt la fel, mă întreb unde vor încăpea ceștile și, din punctul de vedere al îndrăgostiților, e genul de masă, eu mă las mult pe spate în scaunul meu, de ce ți-ai lăsat desenele în ploaie? întrebarea ei directă, îi mulțumesc în gând că vorbește românește, e o limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
iulie, obiectele încep să se contureze tot mai precis în jurul meu, lumea reală revine încetul cu încetul în limitele ei cunoscute, iar simțurile mele încep să se pună în acord între ele, de pildă atunci când mâna mea se apropie de ceașca de cafea, aproape în același timp atât simțul tactil cât și văzul transmit aceeași informație precisă creierului meu, ceașca de cafea a revenit la dimensiunile ei reale, se află indiscutabil pe masa concretă și nu undeva suspendată între planuri vagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ei cunoscute, iar simțurile mele încep să se pună în acord între ele, de pildă atunci când mâna mea se apropie de ceașca de cafea, aproape în același timp atât simțul tactil cât și văzul transmit aceeași informație precisă creierului meu, ceașca de cafea a revenit la dimensiunile ei reale, se află indiscutabil pe masa concretă și nu undeva suspendată între planuri vagi suprapuse, iar distanța pe care mâna mea o parcurge înspre ceașcă e aproape perfect apreciată de noii mei ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și văzul transmit aceeași informație precisă creierului meu, ceașca de cafea a revenit la dimensiunile ei reale, se află indiscutabil pe masa concretă și nu undeva suspendată între planuri vagi suprapuse, iar distanța pe care mâna mea o parcurge înspre ceașcă e aproape perfect apreciată de noii mei ochi de sticlă, ochelarii cu care abia acum încep să mă obișnuiesc și ei potrivesc pentru mine lumea la îndemâna simțurilor mele și totuși nu pot picta în biserică cu ochelari! Efortul meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
trăgea cu forța înapoi. —Du-te afară și joacă-te la leagăn, îl rugă Clodagh. — Dar plouă. —Ești irlandez, obișnuiește-te! Haide. Du-te! De îndată ce a plecat Craig, Molly a devenit centrul atenției. —Vreau! declară ea, arătând cu degetul către ceașca de cafea a lui Ashling. Nu, este a lui Ashling, spuse Clodagh. Nu e voie. Poate, dacă vrea, simți Ashling că ar trebui să spună. —VREAU! insistă Molly. —Te superi? întrebă Clodagh. Îți torn alta. Ashling împinse cana pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fericire totală în momentul în care au descoperit undeva un fotoliu părăsit. L-au cărat toți cinci acasă și s-au așezat pe el pe rând. De asemenea, ceaiul trebuia băut în sistem de rotație, deoarece nu existau decât două cești pentru toți. Dar nu le-a trecut niciodată prin cap să cumpere altele - ar fi fost o risipă incredibilă de bani. Singurii pe care îi aveau erau puși deoparte pentru haine, pentru intrarea în cluburi (dacă nu puteau evita asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
-se la Blind Date și rugându-se ca Joy să nu apară. A stat până la șase dimineața cu Jumătate-om-jumătate-bursuc, așa că poate va fi prea obosită ca să mai iasă. Nici o șansă. Deși părea ceva mai fragilă decât de obicei. — Vreau o ceașcă de ceai, spuse ea când a sosit. Cu mult zahăr. —Atât de rău e? —Am frisoane. A meritat, totuși. Sunt moartă după Jumătate-om-jumătate-bursuc, Ashling. Dar trebuia să mă sune astăzi și - ah, nu, laptele ăsta e acru. Rahat! Pun pariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Din fericire, a putut să apuce geanta lui Ashling și astfel să își ocupe ambele mâini. Drumul cu mașina până la casa părinților ei, discuția despre faptul că Ashling mâncase sau nu în tren și dezbaterea dacă va bea doar o ceașcă cu ceai sau va mânca și un sendviș a durat vreo patruzeci de minute. O ceașcă cu ceai e bine. Am Penguins, o tentă Monica. Și prăjiturele fluture, le-am făcut eu. Nu, eu... oh... Discuția despre prăjiturele făcute în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Drumul cu mașina până la casa părinților ei, discuția despre faptul că Ashling mâncase sau nu în tren și dezbaterea dacă va bea doar o ceașcă cu ceai sau va mânca și un sendviș a durat vreo patruzeci de minute. O ceașcă cu ceai e bine. Am Penguins, o tentă Monica. Și prăjiturele fluture, le-am făcut eu. Nu, eu... oh... Discuția despre prăjiturele făcute în casă o neliniștea pe Ashling. Monica a deschis o cutie metalică de biscuiți, arătându-i prăjiturele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
acolo, se duce Francine, care spune că o face pe gratis. Francine cerea mereu taxă de o liră de fiecare dată când făcea cumpărături pentru Lisa. Plec la muncă acum, spuse Kathy. Înainte să plec, vrei să îți fac o ceașcă cu ceai? Lisa dădu din cap în semn că nu. Kathy a pregătit oricum ceaiul. Un ceai puternic și dulce, spuse ea cu subînțeles și puse cana alături de Lisa. Lisa s-a trezit privind pantofii lui Kathy. Erau uzați, murdari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și Monica a mimat un Hai, du-te! prin geamurile de sticlă. Ea a pornit nesigură către lift. Când s-a așezat la biroul ei, toată lumea a privit-o ciudat, după care au devenit toți umilitor de amabili. Vrei o ceașcă cu ceai? întrebă Trix stânjenită. —Trix, mă sperii, replică Ashling, prea obosită pentru a privi lucrurile de pe biroul ei. Când a ridicat capul pentru o clipă, a văzut-o pe Trix mimând către domnișoara Morley un Nu vrea ceai! Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
bine ca de obicei. Ceea ce, după spusele lui Trix, nu era foarte greu. Mă întreb, bombănea ea deseori, dacă a venit vreodată cineva la el pe stradă, i-a dat niște mărunt și i-a zis să își ia o ceașcă cu ceai. Dar în dimineața aceasta era spălat și lucios, costumul său negru era la dungă, iar cămașa lui din bumbac era albă ca zăpada. Nici părul său ondulat nu era tocmai rău - câteodată venea la serviciu cu părul pieptănat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fixat chiar deasupra vizorului. Watson se trase după ușă pentru a-și ascunde atât persoana, cât și uniforma. Logan bătu Încet, la fel cum ar fi făcut vecinul timid de dedesubt dacă ar fi vrut să ceară cu Împrumut o ceașcă de smântână sau un avocado. Se auzi o scârțâitură, zgomotul unui televizor și apoi sunetul unei Încuietori trase. Apoi o cheie Întoarsă În yală. Ușa fu deschisă de un bărbat abia trecut de 30 de ani, cu părul lung, nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de rapoarte. — Nici să nu te gândești! E de-ajuns un nenorocit bolnav care fură copii! Logan tremură când ușa se dădu În lături și o polițistă cu nasul roșu intră clătinându-se din zăpadă. Pe când se ruga pentru o ceașcă de Bovril, Logan reveni la lista lui de perverși, violatori și pedofili. Erau doi Înregistrați În Ferryhill, zona care se Învecina direct cu Duthie Park, dar ambii fuseseră arestați pentru violarea unor femei cam de douăzeci și cinci de ani. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de obiecte din aceeași gamă În scrumiera de lângă ea. Televizorul era pornit pe o telenovelă. Watson detesta telenovelele. Dar Simon Rennie Ticălosul le iubea. Stătea pe canapeaua Înflorată și se uita fix la ecran, dând pe gât una după alta ceștile de ceai. Resturile unui pachet de prăjituri Jaffa se aflau pe măsuța de cafea și Watson le apucă pe ultimele două În drum spre Încălzitorul electric cu două arzătoare, În fața căruia voia să se posteze ca să se-ncălzească, chiar dacă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]