7,296 matches
-
dea din liliac, copiii mei sunt mari și s-au lăsat, oho, demult de-antrenamente, cam de-un veac. Nici mama nu mai e pe nicăieri că în zadar mi-o caut eu prin tot apartamentul, în doi acum ne chinuim, cum mai putem, să viețuim, urmându-și fiecare tratamentul, și știm de mult, dintotdeauna, ca-n luna mai cărările sunt numai pline de noroi, chiar dacă-i cald pe-afară, uneori, și alte păsări tot lansează invitații din zăvoi. Și gândurile
CĂ DOAR E MAI de DORA PASCU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380906_a_382235]
-
Dar de ce chiar acum? De ce nu mă mai pot plimba încă o dată de mână cu bunica mea? De ce nu pot să fiu din nou naiv, să cred că suntem toți nemuritori? Vreau să știu de ce sufletul ei se află acum chinuit într-un corp care se stinge ușor, care va deveni una cu pământul? Te rog, nu pleca acum, mai stai... nu poate fi adevărat... vreau să rămâi pentru veșnicie! Acum înțeleg... Toți suntem egali în fața unui singur Dumnezeu... Nu contează
SFÂRŞIT?! de GEORGE NICOLAE STROIA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380938_a_382267]
-
sufletul celui încă viu mai mult ca orice... De nenumărate ori, cerul este acoperit de prea puține stele, iar pământul lipsit de orice metaforă a frumuseții. CALBOREANU exact de maladia aceasta a urâtului suferea, de negura apăsătoare a unei existențe chinuite pe final care se întindea ca o pecingine de colo până colo, cuprinzând în plasa ei perfidă totul: natură, aer, suflete, neființă... E greu să te intersectezi cu un secol în raport cu care, afară de timpul fizic, nu ai aproape nimic în
DE LA ESTETICA SUPERIOARĂ A TEATRULUI, LA URÂTUL EXISTENŢIAL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380923_a_382252]
-
se întâmplă și în cazul lui Costache Ursu, care părăsit fiind de mama fiului său, rănit în război, găsește refugiu în casa și brațele bulgăroaicei Paraschiva, pe care „o duse pe culcușul de paie și o frământă iar, deși îl chinui brațul stâng, care se trezise din letargia lui de o zi și o noapte. Când se ridică să se îmbrace, căpitanului îi păru rău, într-adevăr, că trebuia să plece. Bănui că, dacă ar mai rămâne o zi și o
SIMILITUDINI ȘI DEOSEBIRI ÎN ROMANELE 'PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR”, 'ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI” ȘI '1916” de ALEXANDRU ADRIAN DIAC în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380900_a_382229]
-
Procuratorul zâmbi ironic în colțul gurii. -Hm! Marele Irod s-a temut de un copil mic... Iar copilul ar fi putut ajunge rege abia peste vre-o cinsprezece, douăzeci de ani, pe când regele Irod era deja spre finalul vieții fiind chinuit de cumplitele sale boli. Faptele sale crude au fost astfel lipsite de sens... -A făcut aceasta nu pentru a-și apăra tronul său ci pentru a-l lăsa intact urmașilor săi, adică fraților mei: Arhelaus, Filipus și mie, explică tetrarhul
FRAGMENTUL NR. OPT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380828_a_382157]
-
zeu coborât pe pământ! Spunând acestea Caligula se aruncă pe spate într-una din luxoasele canapele. Își închise ochii și cu trei degete ale mânii drepte strânse porțiunea nasului cuprinsă între ochi, apăsând-o cu putere. O durere ascuțită îl chinuia de fiecare dată când îl cuprindea criza de epilepsie. -Imperiul e în declin și trebuie salvat, mai spuse el cu glas răgușit. Iar noi suntem chemați la fapte mărețe prieteni. Da, da! Zeii ne cheamă să fim și noi zei
FRAGMENTUL NR ZECE PENULTIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380851_a_382180]
-
o sun așa cum am stabilit dar m-am răzgândit: Ce rost avea să mai descoper morții? Oricum, fusesem dat peste cap, iar acum trebuia să încerc să uit totul, sau cel puțin atât cât voi putea, pentru că întrebările mă vor chinui mult timp de acum în colo: Nu sunt judecătorul nimănui: De restul și de toate, are grijă numai Dumnezeu, așa că am iertat acea ființă. Acum, trebuia să încep să-mi reclădesc răbdarea și sângele rece, de care aveam nevoie în
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
-n soare, Căci casa devenise un fel de închisoare. Ajunsă-ntr-o grădină, tot verdele l-a ros. Stăpânul în cea toamnă, recoltă n-a mai scos. Apoi, într-un Ocol, prieteni și-a găsit, Dar dorul de pădure, o chinuia cumplit. Dorița s-a-mplinit, fu liberă-n pădure. Destinul și-a urmat, în circumstanțe dure: Crescută-n bloc și-apoi într-o grădină, Cu fructe și salată, nimeni n-o să mai vină. Căprița se va zbate să supraviețuiască, Iar prințul cu
CORA de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380985_a_382314]
-
Terapia Cluj, Trustul de Construcții Cluj și Univ. Babeș Bolyai. La final, cu sprijinul prietenului nostru Viorel, m-am transformat în ...hidroenergetician. În Cluj nu aveam termocentrală... Am o fetiță de 40 de ani, doctor în matematică, dar care se chinuie la un Grup școlar. C-așa-i la noi. Dacă nu ai cunoscuți suspuși și nu faci politică, în veci nu ți se apreciază valoarea. Am trei nepoți ce mi-s foarte dragi (clasele 7, 8 și...3 ani). Îmi
CINCIZECIMEA ENERGETICIENILOR de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380986_a_382315]
-
de zvonuri, habar n-am! Brațul telescopic al unei macarale descrie un arc de cerc deasupra noastră, purtând în cârlig un bărbat îmbrăcat în ținută de pompier, care este deplasat lent spre cel spânzurat. Omul prinde mortul în brațe, se chinuie cu o mână să-l salte în sus, iar cu cealaltă să-i scoată ștreangul, lucru extrem de complicat, fiindcă după ce reușește să-l elibereze din strânsoare, se dezechilibrează și-l scapă din mâini, smulgând asistenței un strigăt de stupoare. Cadavrul
DRUMUL APELOR, 8 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374317_a_375646]
-
decât am înțeles, că-mi spunea să intru. Oarecum ezitând, intru în casă. Privirea mi se oprește pe un Om... Să fi avut în jur de 80-85 de ani. Era gârbovit, slab, nebărbierit, cu mâinile tremurânde, murdare de funingine. Se chinuia să scoată cenușa din vatră. În fața sobei era destulă cenușă pe jos, cât să-mi dau seama că suferă de Parkinson, într-un stadiu suficient de avansat, astfel încât să nu reușească să verse toată cenușa scoasă în găleata pregătită special
CUM NE IUBIM PĂRINŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374290_a_375619]
-
metri adâncime. Speriat, țipam și dădeam din mâini să ies la mal, căci nu prea știam să înot, ceea ce i-a amuzat pe vlăjgani, care au plecat cu toții râzând, lăsându-mă în plata Domnului, să mă descurc singur cum pot. Chinuindu-mă ca vai de lume și înghițând din belșug apă plină de mâl, am reușit să mă prind de vegetația de la mal și am ieșit murat, din cap până în pantofii cu talpa din azbest, care erau găuriți deja de pietrișul
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
să ne ducem traiul; în inconștiența noastră zăcem pe bogății uluitoare în timp ce cohorte de nesătui din toate colțurile lumii năvălesc încontinuu pentru a se îndestula. Și dragii de ei, toți ne vor binele, chiar și cu forța! Cât s-au chinuit săracii de ei ca să ne ajute, câți ani s-au străduit ca să ne învețe cum să trăim bine dar n-a fost chip să se prindă nimic bun de noi. Nu s-a mai putut face nimic și pace iar
APĂ VIE SAU APĂ CHIOARĂ? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374399_a_375728]
-
învingători, a bravilor luptători, nu reușește să depășească un prag, poticnindu-se mereu de umbrele obsedante ale trecutului. Ea își va distruge viața clipă de clipă, zi de zi, an de an, nemaibucurându-se de nimic, plângându-și de milă, chinuind frumosul copil, care ar fi meritat toată dragostea ei. Ana, în schimb, fiica unei ratate, poate și vrea să devină o învingătoare, trăind aceeași experiență frustrantă, dar ridicându-se deasupra ei, trecând peste momentele grele, dificile. Victoria, lovită, rănită, folosește
ROMANUL DOREI ALINA ROMANESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374425_a_375754]
-
elevii cei imberbi în a lor clas,/ Până când din școala toată o ruină a rămas. (Scrisoarea II). A propos, ce sfat le dați elevilor și studenților de azi? Nu e carte să înveți/ Ca viața s-aibă preț -/ Ci trăiește, chinuiește/ Și de toate pătimește/ Ș-ai s-auzi cum iarba crește. În zădar în colbul școlii...). E corupția chiar atât de extinsă cum se vehiculează în mass media? Mita e-n stare să pătrundă orișiunde în țara aceasta, pentru mită
INTERVIU CU MIHAI EMINESCU de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374561_a_375890]
-
brațul! - Taci, Floareo! Trebuie să vorbim! Cât nu-s copiii acasă. Nu avem timp mult. Este important. Ascultă-mă cu atenție! Așezând-o pe aceasta pe pat, începu să-i relateze toate gândurile lui. Cum au apărut, cum l-au chinuit, cum i-a spus soru-sii când a fost la ei, discuția de la Craiova și în final, hotărârea lui de la ședința cu părinții. - Ai înnebuniiit, Nicolaeee! se auzi geamătul femeii, care își privea bărbatul îngrozită de cele ce-i fusese dat
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 3 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373326_a_374655]
-
la șapte fără un sfert, au deschis poarta din uluce, ale cărei balamale scoaseră un scârțâit ca un urlet de jale, ce o făcu pe Floarea să izbucnească în plâns. Se așeză pe prispa casei și eliberă tumultul ce-i chinuia sufletul, scuturându-și hainele ude de la ploaie. Nicolae, controlâdu-și durerea, încerca să o liniștească. Lena și Vasile le-au ieșit în întâmpinare și, vizibil îngrijorați, fiecare din punctul său de vedere, încercară să calmeze situația: - Vai, frățioare, cumnățică, ați ajuns
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 3 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373326_a_374655]
-
publicat în Ediția nr. 1600 din 19 mai 2015. Mă picura toamnele, Mă scutură frunzele, Mă clatină dorurile, Mă zdruncina timpul. Mă țipă furtunile, Mă fulgera zările, Mă cântă chemările, Mă tulbură gândurile. Mă șuiera vântul, Mă doare amurgul, Mă chinuie ziua, Mă plânge pământul. Citește mai mult Mă picura toamnele,Mă scutură frunzele,Mă clatină dorurile,Mă zdruncina timpul.Ma țipă furtunile,Mă fulgera zările,Mă cântă chemările,Mă tulbură gandurile.Ma șuiera vântul,Mă doare amurgul,Mă chinuie ziua
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Mă chinuie ziua, Mă plânge pământul. Citește mai mult Mă picura toamnele,Mă scutură frunzele,Mă clatină dorurile,Mă zdruncina timpul.Ma țipă furtunile,Mă fulgera zările,Mă cântă chemările,Mă tulbură gandurile.Ma șuiera vântul,Mă doare amurgul,Mă chinuie ziua,Mă plânge pământul.... Abonare la articolele scrise de eleonora stoicescu
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
efemere, Gingășia lor să ne dea putere Freameatul acesta fă să fie viu, Cât mai este cale, cât nu-i prea târziu... Și trimite ploaie, pământul o cere Îl aud în noapte plânge cu durere, Crapă pe la colțuri și se chinuiește, Pălămida rea, iar îl năpădește! Raze să păstrezi pentru mai târziu Arzi de la o vreme și e cam pustiu, De te-am supărat îți cerem iertare Te rugăm ai milă și chiar îndurare! Dă-ne Vară leacuri ce le știi
VARĂ... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373427_a_374756]
-
unii care parcă nu mai au niciun Dumnezeu... mă scuipă, mă îmbrâncesc, se plâng, se bat și se ceartă între ei... Fură, mă fură, se fură. Au uitat, m-au uitat, s-au uitat. Ceilalți, cei mulți, muncesc cuminți, tăcuți, chinuiți de acei puțini care nu mai au nimic sfânt. Apatici, blazați, adormiți sunt mulțumiți doar să fie lăsați în pace... Anesteziați. Paralizați. Roboți. Trăiesc mecanic, pe pilot automat, fără conștiință, fără curaj, fără întrebări. De pe o zi pe alta. Supraviețuiesc
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
sufletul în Ceruri Sus La Liturghia Veșnică, A Mirelui CHRISTOS IISUS ! ......................................... Sf.Mc.Agatonic. În vremea lui Maximian, Agatonic a trăit Sub Dregător Evtolmie, mult a avut de suferit... Acesta a fost trimis, pe toți Creștinii să îi prindă Să-i chinuie ca să-și abjure, Credința, sau, să îi ucidă... În Nicomidia găsit-a, Creștini de s-a speriat : Până și Cârmuitorul, Mărturisind, s-a Botezat ! S-a hotărât ca mai întâi, să-nceapă să întemnițeze Cu cei 2, iară ceilalți acestora
SF.PROOROC SAMUEL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373494_a_374823]
-
era de etnie maghiară - spre deosebire de etnicii unguri de astăzi - se vădea pasionată, aș putea spune chiar îndrăgostită de literatura noastră. Drept urmare, se străduia din răsputeri să ne transmită și nouă - elevilor ei - această pasiune. În una din orele de română, chinuit de genul poeziei pe care nu o pricepeam, m-am pomenit dând glas exasperării: „Decât așa ceva, prefer poeziile lui Alecsandri!” Replica profesoarei mele a venit prompt, menită să mă pună la punct și să-mi arete unde îmi e locul
ALBASTRU TRANSCENDENT de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373551_a_374880]
-
Acasa > Strofe > Creatie > DICHIS Autor: Gabriela Maria Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2043 din 04 august 2016 Toate Articolele Autorului Sunt oameni care pun suflet în tot ceea ce construiesc. Sunt oameni care fac în silă orișice treabă,se chinuiesc. Sunt și artiști, care oricât de multă muncă pun o fac firesc. Mai sunt și lașii ,care nu încep nimic măreț căci nu îndrăznesc. Mă încânta acei oameni talentați ce din darul lor ne oferă. Recunoscuți sau nu în timpul vieții
DICHIS de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373577_a_374906]
-
pierdută în oceanul evenimentelor care se petrec de când a apărut vorbirea articulată. Sufletul meu este țintuit pe un pat de suferință nevăzut.Conștiința mea este zguduită de priveliști exterioare și de propriul meu destin până la halucinații apăsătoare. Destinul meu este chinuit de seisme mai mult sau mai puțin înțelese. ********************************************** Pentru mine revolta împotriva convenționalismului unor absurde canoane este crezul care îmi creionează viața. Timiditatea mea neștiută de ceilalți o port cu mine, apăsătoare mereu. Uneori timiditatea mea capătă un curaj nebun
AŞTEPTAREA de ADRIANA MIHAELA MACSUT în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373597_a_374926]