3,154 matches
-
cotoare, după culori. De undeva de sub geamantan (un buzunar secret?) scoate un pumn de pixuri. Le așază peste alte două teancuri de cărți, înșfacă sacoșa galbenă, o aruncă voinicește peste umăr, ridică stiva de cărți și așteaptă. Garderobiera își trăgea ciorapii, ascunsă după cuiere și rafturi. Nu-l observă. Nea tușește semnificativ, impacientat. Garderobiera scoate capul de după rafturi și se-nroșește: „Pardon. Mă arănjiam și io“. Aleargă la ușă. Un ciorap (stângul) îi atârnă mai jos de genunchi. Deschide ușa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
umăr, ridică stiva de cărți și așteaptă. Garderobiera își trăgea ciorapii, ascunsă după cuiere și rafturi. Nu-l observă. Nea tușește semnificativ, impacientat. Garderobiera scoate capul de după rafturi și se-nroșește: „Pardon. Mă arănjiam și io“. Aleargă la ușă. Un ciorap (stângul) îi atârnă mai jos de genunchi. Deschide ușa și se repede spre sala de lectură. Șoferul iese grijuliu, ținând teancurile în brațe, grav, aproape mistic, de parcă ar duce în fruntea procesiunii racla cu moaștele Sfântului Bomphayer. Aștept să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-o multă vreme înainte să-mi ridic capul și să o privesc. Și apoi clipele minunate în care deschideam lent fiecare pachețel învelit în ciorăpelul uriaș pe care mama mi-l făcuse special. Pornise de la un tipar de tricotat pentru ciorapi și voise să-l facă de trei ori mai mare, dar pentru că triplase măsurile ieșise de nouă ori mai mare. N-a fost niciodată prea bună la matematică. Deci trebuia să aibă înăuntru niște chestii foarte mari ca să se umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ei, locul unde stătea de vorbă cu Dumnezeu. Era tare credincioasă bunica; miercurea și vinerea nu mânca nimic pâna seara târziu, respecta cu strictețe toate posturile din an și sărbătorile. Dormea puțin. Nopțile de iarnă le trecea torcând lâna, împletind ciorapi și jachete, croșetând... tot ce-i aduceau gospodinele satului să le facă. Putea face orice și le făcea bine. Ca răsplată, lua ceea ce i se dădea, cine și ce putea; unii, bani sau de ale gurii, alții, o ajutau la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
orice lucru, dacă i se aducea toate cele necesare aproape de ea, pe o măsuță: spăla toate rufele, pregătea bucatele, curățea toate vasele. Vara, pregătea cele necesare pentru iarnă, diferite legume în borcane, magiunuri, verdețuri. Iarna, torcea lână, împletea pentru noi ciorapi, veste, fulare, mănuși, tot ce aveam nevoie pentru a nu suferi de frig. Pe noi, ne învăța să facem curat, să ne îngrijim puținele hăinuțe pe care le aveam, să ne aranjăm fiecare cărțile și manualele pe raftul nostru. Pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în același timp un spectacol liniștitor. Da, acesta e termenul: li-niș-ti-tor. Îți face impresia că nu s-a petrecut nimic rău. Doi prieteni care stau la taclale într-o seară de toamnă. Afară plouă și o doamnă distinsă croșetează un ciorap roșu. Știu, ce am eu în poală nu va ajunge niciodată ciorap pentru că în afară de tricotatul pe față, alandala, n-am învățat nimic altceva, acesta este însă un amănunt lipsit de importanță dat fiindcă doar aspectul pitoresc ne interesează. După cum îți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
face impresia că nu s-a petrecut nimic rău. Doi prieteni care stau la taclale într-o seară de toamnă. Afară plouă și o doamnă distinsă croșetează un ciorap roșu. Știu, ce am eu în poală nu va ajunge niciodată ciorap pentru că în afară de tricotatul pe față, alandala, n-am învățat nimic altceva, acesta este însă un amănunt lipsit de importanță dat fiindcă doar aspectul pitoresc ne interesează. După cum îți spuneam, din depoziția inginerului, domnul maior nu va putea reține nimic împotriva
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Panaiteasca... Făcu un gest de lehamite: Eu vă spun sincer, mă mir de ce o ținea bărbatu-său! Enumeră repede pe degete: Nu tu gătit, nu tu spălat, nu tu o mâncare ca lumea, o murătură, o dulceață, nu tu un ciorap cârpit. Alimentara, Nufărul și Expresul din colț! Maiorul își ascunse zâmbetul. Recunoștea în tonul Valericăi Scurtu indignarea virulentă a fetelor bătrâne față de păcatele unei femei căsătorite. Nimeni nu le condamnă mai aspru, iar subtextul e străveziu: " Astea au noroc! Ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care ne zvârcolim la ceva mai mult orgoliu și chiar la aroganță. Suntem, în fond, un unicat în Europa și numai orgoliul de a fi cum suntem ne poate salva. În loc să facem asta, ne comportăm ca un „rahat într-un ciorap de mătase“, cum îl considera Napoleon pe Talleyrand. * Senzația că divinitatea ne invocă până la rugămintea melodramatică a bețivului care se cere iertat îmi dă fiorul singurătății ignorate. * În 1709, trupele lui Petru cel Mare înfrâng la Poltava armata lui Carol
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
mare nevoie unul de celălalt. Inspectorul și agentul spuseră, Atunci, la revedere, iar comisarul răspunse, Mâncați bine, nu vă grăbiți. Ușa se închise. Comisarul se duse să bea apă la bucătărie, apoi intră în dormitor. Patul era nefăcut, pe jos, ciorapii folosiți, unul ici, altul colo, cămașa murdară aruncată la întâmplare pe un scaun, și asta fără să vadă cum arăta baia, e o problemă pe care providențial, s.a., asigurări&reasigurări, va trebui s-o rezolve mai devreme sau mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
serviciu secret să pună la dispoziția agenților care vin să se instaleze aici o asistentă care să fie, în același timp, administratoare, bucătăreasă și cameristă. Comisarul trase cu brutalitate cearșaful și cuvertura, dădu doi pumni în pernă, rulă cămașa și ciorapii și le puse într-un sertar, aspectul dezolant al camerei se amelioră puțin, dar, evident, orice mână feminină ar fi făcut treabă mai bună. Se uită la ceas, ora era bună, rezultatul avea să se vadă în curând. Se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mea, când am ajuns eu, Lauren era deja la Blue Ribbon, la intersecția dintre Downing și Bedford. Stătea la o masă rotundă lângă vitrina drăgălașului restaurant. Purta o rochie Înfoiată din șifon mocca. În ciuda vremii răcoroase de toamnă, nu avea ciorapi, fiind Încălțată cu niște papuci roz pastel din piele de crocodil. O capă moale, verde, din blană de vulpe, era aruncată neglijent peste spătarul scaunului pe care ședea. Arăta foarte odihnită pentu cineva care zburase deasupra Atlanticului de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În mâna cealaltă. Ochii nu i se dezlipeau de ecranul televizorului. Schimba de pe un canal pe altul ca o maniacă. Era Îmbrăcată cu un costum Rochas de un alb imaculat, cu manșete din dantelă neagră și o fundă la gât, ciorapi de plasă și pantofi foarte Înalți, roșii. Părul Îi era aranjat În jurul feței, În bucle blonde. Lacrimile de mai devreme dispăruseră. Fața era palidă, dar frumoasă Într-un fel straniu, ca Nicole Kidman În The Others. Avea o Înfățișare perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ea, făcute de nenumărații paparazzi. Era Îmbrăcată cu o jachetă cu guler Înalt care Îi ascundea jumătate din față și cu o minusculă fustă din denim. Părul blond Îi cădea pe umeri, iar picioarele Îi erau ușor bronzate și fără ciorapi, chiar și În acea dimineață rece de noiembrie. Cred că erau chiar mai lungi decât picioarele Sophiei D’Arlan, dacă asta este posibil, și erau Încălțate cu o pereche de pantofi ușori, din piele de șarpe, de un verde Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
numele. Materialul, întins pe șase pagini și cuprinzând peste o duzină de fotografii, se intitula „Magnifica Rory“ și o prezenta în diverse stadii de goliciune și provocare: îmbrăcată într-o cămașă de noapte transparentă într-o poză, cu portjartier și ciorapi negri în alta, cizme de lac până la genunchi în alta, dar de la pagina a patra era doar Rory din cap până în picioare, mângâindu-și sânii mici, pipăindu-și zonele genitale, scoțându-și fundul în afară, desfăcând picioarele atât de larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
2 „— Lumea țipă că n-avem pavaj întreg, că n-avem canale pe trei sferturi din străzi, că n-avem lumină electrică decât pe arterele mari, că murim ca muștele când sunt epidemii. Iar domnul primar Robescu are bani la ciorap și ne propune să înălțăm statui: statuia Independenței și bustul lui Ioan Brătianu. Când cerem lucrări de îmbunătățire, n-avem parale. Când avem parale, ridicăm statui! Bucureștii ard și domnul primar se piaptănă!“ — Obișnuitele neadevăruri de la Adevĕrul! Procopiu și Pavel
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ca o cobe că n-o să ajungă să domnească nici măcar o zi. Dacă însă de adevăr e vorba, e bine de știut că se pavaseră o seamă de străzi, iar banii pentru statuia lui Brătianu nu erau din buzunarul sau „ciorapul“ primăriei, ci din fonduri obținute la tombole organizate chiar în acest scop. Și de la marea loterie de Anul Nou al cărei rezultat nu-i era indiferent nici lui Procopiu, o parte din bani erau destinați lucrărilor edilitare. Cât despre domnul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
un zgomot dubios. Ce faceți, porumbeilor? se aude îndată Roji cântând intenționat cuvintele. Scriem-răspund eu mai mult neatent la întrebare. Scrieți, că nu vă întrerupe nimeni - răspunde bibliotecara. Nu mai avem mult - replic, în timp ce Iozefina își pansa cu batista, prin ciorapul rupt, rana sângerândă. Tremura de durere icnind cu lacrimi în ochii roșii, iar obrajii îi ardeau. Îi dictez o replica din ultima scenă: < Mihai (în timp ce cornul sună prelung și din depărtare îi răspunde altul): Domnii mei, e un trist și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Și ce? Singură nu mă puteam așeza în brațele lui Gerard? Gerard n-are chef azi de joacă - remarcă Valy - E plouat. Atunci Iozefina se sculă de pe genunchii lui Gerard și, voind parcă să-și aranjeze fusta, își trase degrabă ciorapii, pe rând, în fața lor aranjându-și-i meticulos, pe pulpele picioarelor și se încălță cu cizmele. Tu te-mbraci și eu plec, Iozefina ? Cum e asta? - întrebă Valy. Și eu plec - răspunse Iozefina. Cum așa? Inviți omul aici la una mică și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Eckman, pe care-l urmâri iar În imaginație de la birou În apartamentul lui foarte modern, În toaleta strălucitoare, În baia cu argint aurit, În salonul cu tapiserie luminoasă, unde nevasta lui stătea și cosea, cosea, făcând veste, pantaloni, bonete și ciorapi pentru Misiunea Anglicană. Domnul Eckman era creștin. Cât era linia ferată de lungă, coșurile Înalte scoteau flăcări. Dogoarea lor nu pătrundea prin peretele de sticlă. Era teribil de rece - o noapte de aprilie precum o ilustrată de Crăciun de modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cinematograf, dar fata asta nu era tot așa de drăguță ca și Janet, așa că era o fericire să stai timp de o oră urmărind fiecare mișcare a trupului lui Janet: Janet pieptănându-se, Janet schimbându-și rochia, Janet trăgându-și ciorapii, Janet amestecând În pahare. Însă probabil că avea o minte de două ori mai bună, chiar așa banală și vicleană cum pare să fie. — Dragă, Întrebă Janet Pardoe cu amuzament, ți-a căzut cumva cu tronc micuța aia? Trenul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dezgustului nu i se citi pe fața bucălată și roză. — Eh? Ea zâmbi și expiră lung, șuierător. — Oh, Anton! El sări În picioare, iar ea lăsă prosopul să cadă și veni spre el, cu pasul firav al unei păsări, În ciorapii ei negri de bumbac. — Un moment. Un moment, spuse el, ridicând mâna prevenitor, alarmat de faptul că trezise o dorință atât de stătută. Nici unul din noi nu e o frumusețe, se gândi el, și prezența unei Madone În roz cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de ce? Myatt Începu să-și piardă răbdarea. Nu voia să stea toată noaptea și să povestească. Picioarele ei, care pendulau În aer, fără să atingă podeaua, Îl excitară. — Ne vom simți bine. Îi scoase pantofii și Își trecu mâinile peste ciorapii ei. — Te pricepi destul de bine la asta, nu-i așa? El roși. — Te deranjează? Oh, mă bucur! spuse ea. Mă bucur. N-aș fi suportat să știu că nu te pricepi destul de bine. La Început, ochii ei largi și speriați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
adunând o cantitate amenințătoare de cuvinte, așa că Îi explică: — Ați fost atât de Îndatoritor cu mine. Era foarte frig afară, În aerul liber, așa că Începură amândoi să se miște. Noroiul Înghețat trosnea și se crăpa lângă pantofii ei, murdărindu-i ciorapii. — Mi-ar fi făcut multă plăcere, spuse el, Înșirându-și cuvintele cu multă corectitudine, și regret din tot sufletul că nu pot accepta. Cobor din tren la Belgrad În timpul nopții. Mi-ar fi făcut plăcere... Se opri la mijlocul pasului, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la eventualele furtișaguri. Femeia îi deveni suspectă. O întrebă: ce cauți? Ceva ce vreau să cumpăr. și nu găsești? Nu. Vino la mine și-mi spune ce dorești. Un pat cazon, o căciulă cazonă, de iarnă, și o pereche de ciorapi, tot de iarnă, groși și călduroși. Este necesar să trecem în magazia mare. Trecem. Au trecut. Femeia s-a luminat la față. A văzut, dintr-o privire, tot ce-și dorea. Se tocmi, dete banii, în schimbul chitanței, după care se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]