2,842 matches
-
și vehemență, cauza românilor în procesele de presă intentate de autoritățile maghiare unor ziariști sau gazetelor „Tribuna” și „Foaia poporului”. Este închis la Seghedin timp de șase luni. După procesul Memorandumului, R.-Ș., care avea temperament de luptător politic, a colindat satele pentru a propaga în rândurile țăranilor încrederea în idealul libertății și unității naționale. După ce, în 1895, vechii tribuniști părăsesc ziarul, el scoate, în 1897, împreună cu Aurel P. Barcianu, „Tribuna poporului”, continuând aici, dar și în „Tribuna” din Arad (1903
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289408_a_290737]
-
primiți tăierea împrejur, pentru ca să se laude ei cu trupul vostru.” Cu cosoiul la înde-mînă după cum arată și citatul de mai sus, bandele de mozaici, care deveniseră după anul 98 a treia națiune constitutivă a imperiului roman și deci cetățeni liberi, colindau tot olatul în lung și-n lat pentru a aduna cît mai mulți prozeliți și tușina cît mai multe moțuri ale bărbăției de la Neamuri și pe care îi proclamau cu multă fală iudeo-creștini și iubiți de Iahwe. Golănia l-a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
acesta este îmbrăcat de toți membrii familiei. În ce privește tradițiile specifice sărbătorilor de iarnă, și în Ludoș, ca în toată zona de sud a Transilvaniei, a existat obiceiul cetelor de feciori, care se pregăteau pe tot parcursul lunii decembrie pentru a colinda casele în Ajunul Crăciunului. În sat sunt încă cunoscute deși mai puțin practicate obiceiurile de căsătorie: tocmeala între părinți pentru a stabili zestrea, hora din curtea bisericii, petrecerea ce dura de obicei două zile, cinstea mirelui și a miresei, obiceiurile
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
jos! - Atunci de ce este liniște pe pământ, când sunt eu pe boltă? Sa mirat Luna. - Ce tot spui? Este mult zgomot pe pământ! răspunse înciudat Soarele. Deodată a apărut Vântul, care auzind discuția a început să râdă: - Lăsați sfada! Eu colind pe pământ, și când este soare și când este lună. Ziua, când soarele stălucește, pe pământ este gălăgie și mișcare, iar frunzele sunt verzi. Noaptea, când strălucește luna, totul se schimbă, oamenii dorm, domnește liniștea, iar frunzele devin argintii. Când
Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
sună, - Du-te, greier, du-te, greier, Cum nu știi ce am în mine, Pîn' la munte-n creier Greiere streine? Și privește-nduioșat Că te-ai duce, de-ai ajunge, Zarea depărtată, Noaptea de te-ai plânge Lumea-ntreagă o colindă, Ca o pasăre măiastră Mergi la noi în grindă, La noi în fereastră. Spune-i mamei ce-am făcut Vai de picioarele mele De m-a mai născut, Pe-unde umblă ele! Căci ar fi făcut mai bine Vai de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
noiemvrie se alimentează din aceeași aspirație spre lumină. Zborul duhului deasupra României reeditează în alt stil o temă eminesciană: Era un zbor fantastic, un zbor fără de nume, Ca zborul lui Mazeppa pe calul său legat, Și treieram pe vânturi, și colindam prin lume, Purtat pe unde corpul odată mi-a călcat. Câmpiile întinse păreau niște năluce Și Dunărea un șarpe dormind peste câmpii, Tot omul o furnică ce naște și se duce, Iar munții cei gigantici abia niște copii; O pată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
stăpânitori de natură, sunt surprinși în refugiul lor. Vietatea țipă sau privește pătrunzător, omul își dezvăluie unica lui istorie, după care recade în muțenie, căci toată existența lui elementară s-a consumat într-o singură ardere. Autorul nu inventează fapte: colindă pustietățile vânând și pescuind. Câteva nuvele și romane din tinerețe cu intrigă orășenească întăresc această stare de lucruri. În Floare ofilită, roman dedicat "micilor funcționari de provincie", Tincuța suferă nu de viața monotonă a orășelului, ci fiindcă bărbatul ei nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
îi indică locul pentru mănăstire, iar celălalt zugrăvește sfârșitul tragic al meșterilor. În evoluția versiunii românești s-a scos în evidență existența a două straturi deosebite: unul arhaic, întâlnit numai în Transilvania - unde mitul zidirii apare întrupat și în legendă, colindă și chiar în cântecul de lume -, și altul mai nou, cuprinzând variantele moldo-muntene. Acestea din urmă se disting printr-o realizare artistică desăvârșită. Balada debutează printr-un ritual - alegerea locului pentru mănăstire. Însoțit de Meșterul Manole și de grupul său
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
în factura titaniană a unui Arghezi blasfemiator, trubadurul din el cere să fie recitit în șoaptă; lângă ibricul de aramă care bolborosește basme bătrâne și amărui, cana de cafea „fumegă domoală”: „O sorb și gându-mi pleacă și-ncepe să colinde./ Aprind înc-o țigară și fumeg lângă ea./ Și-o beau pe îndelete, să țină cât cuprinde./ Ca Timpul ce în palmă mă ține și mă bea.” Muzica versului folcloric este persistentă, ca în Vânzătoarea de iluzii: „Sta desculță arcuind/ Șolduri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
și de am viață, dar lumea ce-mi folosește CÎnd a ochilor mei lume din vedere Îmi lipsăște! Soarele, ce eu cu plînsul Îl Întîmpin cînd răsare, Și luna ce mă găsăște În suspin și În oftare, Pentru mine nu colindă decît În cerc de durere. Pămîntul tot În cutremur și stihiile-n perzare Sămăna Înspăimîntate de atîtea pătimiri...”. De aici pînă la ideea că există o conjurație a „rălelor” din univers și că omul Îndrăgostit a devenii, prin chiar intensitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
permanent de neodihnă (priveghere) a trupului și a sufletului: „Zori răsar și eu tot treaz Ah, nici somn nu-i la năcaz!” sau: „Ce noapte Îndelungată de plîns, de gînd, de oftat, Deplin vreme unei vieță pîn’la moarte-am colindat Ș-Încă zorile de ziuă mai au mult a zăbovi. Ah, apuca-m-or cu viață, ori mai degrab-oi muri? Ce noian de cufundare, ce mormînt Întunecat Este noaptea privegherii pentr-un suflet Întristat. Toate rălele trecute să Întorc
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
în ieslea lui Pastorii de la stana Și îngerii din cer cântând, Cu flori de măr în mână. Plugușorul Aho, aho, copii și frați, Stați puțin și nu m=nați, Lângă boi v-alăturați Și cuvântu-mi ascultați! Am plecat să colindam Pe la case să uram, Plugușorul românesc Obiceiul strămoșesc. Vă uram cum se cuvine Pentru anul care vine Holde mari cu bobul des Și pe creasta și pe șes, Câte mure în livezi Atâtea vite-n cirezi, Câtă apă în izvoare
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
Unul dacă vrea strungar, Altul poate că tâmplar, Unul electrician, Altul matematician, Altul poate vrea frezor, Altul chiar navigator, Altul astronom vestit, Ce-o să plece negreșit Instalat într-o rachetă, Până-n Venus, până-n Marte, Dacă vrea chiar mai departe... Să colinde mult și bine, Dar să mă ia și pe mine! Cum urârea mi-o sfârșii Vă spun „La mulți ani!” copii! Sorcovă Sorcovă, veselă Să trăiți, să înfloriți, Ca merii, ca perii În mijlocul verii, Ca toamnă cea bogată, De toate
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
poveste frumoasă” și „Istorioare mici cu înțeles mare”. Cu proză colaborează Ion Ciocârlan, Șerban Brâncoveanu, Mircea Suciu-Sibianu, Aurel Nanu, Al. Lascarov-Moldovanu ș.a.; se reproduce și un fragment din Cântarea României de Alecu Russo. Din creația folclorică sunt reținute mai ales colinde din diverse zone ale țării. Se realizează traduceri din Pușkin, Maxim Gorki, Petőfi (transpus de Eugen Jebeleanu) și, adeseori, prelucrări după Lev Tolstoi, Selma Lagerlöf, La Fontaine, Victor Hugo, Frații Grimm ș.a. L.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287902_a_289231]
-
cunoscuți. Aproape număr de număr se publică poezii de D. Florea-Rariște, A. G. Delafântânele și Eusebiu Camilar, ultimul, cel mai important, semnând poemele Bucurie, Sonet, Cântec de întristare, Rămas bun. Dintre prozatori se detașează, prin frecvența colaborării, Neagu C. (cu povestirile Colindă, Cândva, Icoană, Fragment), alături de care se pot reține numele lui D. Florea-Rariște, cu un fragment din romanul Conjugarea perifrastică, Dimitrie Gherasim, cu fragmente din nuvela Miron Costin, I. Gherasim, cu nuvela Urcuș spre lumină, Vasile I. Cataramă, cu două schițe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287295_a_288624]
-
cu gesturi ? i exclama? îi de aprobare. Cumnatul spuse: �Dar noi, evreii, s�ntem genero? i, le d? m �ntotdeauna ceea ce ne cer. �n 1937, c�nd Gardă de Fier era puternic? , b? ie? îi de la C? m??ile Verzi au colindat pe la birouri adun�nd fonduri pentru partid. Firmele evreie? ți le? au dat de dou? sau chiar de trei ori mai mul? i bani dec�ț rom�nii. ?i care a fost recuno? țin? a?� Șo? ia lui ad? ug?: �La universitate
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Gheorghe Brăescu. Din acest aparent bizar melanj literar a rezultat o bijuterie: Înghițitorul de săbii, dureroasă parabolă a artistului călcat în picioare de obtuzitatea agresiv-opresivă a unei lumi incapabile să-i înțeleagă arderea și sacrificiul. Un fost artist de circ colindă provincii mizere câștigându-și existența cu un număr de senzație: înghite săbii preparate. Într-o bună zi, grosolănia cazonă a unui spectator îl obligă să înghită o sabie adevărată și bătrânul saltimbanc sfârșește tragic, dar cu onoare. În rolul circarului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Dumnezeu din jugul opresorilor lor europeni. Ultimii dintre reformatorii protestanți, acești refugiați se vedeau ca pe niște noi israeliți și asemănau primejdioasa lor călătorie cu cea a evreilor din vechime, care au fugit de opresorii lor egipteni și, după ce au colindat În deșert timp de patruzeci de ani, au fost duși de Yahweh În Canaan, țara promisă. Liderul lor spiritual, John Winthrop, a spus micii sale turme chiar Înainte să debarce că erau „poporul ales”, chemat de Dumnezeu pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mulți), apărută în volum în 1912. Bătrânul din Horincea, urnit fără voia lui la expoziția jubiliară de pe câmpia Filaretului, unde se etalau realizările înfăptuite în patruzeci de ani de monarhie, are, ajuns în București, reacții viscerale, de respingere și dezgust. Colindând prin oraș, cu teamă și neîncredere, cu ochi ironici, dar și cu gura căscată, el exteriorizează o naivitate cât reală, cât jucată - e un fel de Moș Ion Roată, s-a zis -, minunându-se uneori parșiv, bodogănind întruna, blestemând, scoțând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
doi copaci Ion se prăvălește cu mare naturalețe, este un actor foarte bun; *actor prăvălit cu mare naturalețe. Multe dintre verbele de mișcare nu au, în niciun context, comportament inacuzativ: a alerga, a călători, a se balansa, a circula, a colinda, a flutura, a hoinări, a merge, a rătăci, a umbla, a zbura. Explicația comună pentru acest fapt este că verbele în discuție nu conțin intrinsec informația "mișcare direcționată". Unele dintre aceste verbe denotă modul de mișcare, fiind incompatibile cu un
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
încărcătură emoțională. Un exemplu în acest sens îl reprezintă „Fericirile”. Pentru a putea interpreta cântările religioase, elevii apelează la cunoștințele dobândite la obiectul muzică (notele muzicale, solfegii, ritm, nuanțe). Sărbătorile religioase sunt oglindite în literatura populară într-un mod deosebit (colinde), în acest mod făcându se legătura cu muzica dar și cu etnografia și folclorul. O abordare interdisciplinară se poate realiza și prin utilizarea conceptelor esențiale, concepte care apar în toate domeniile cunoașterii. De exemplu conceptul de „arbore”, îl întâlnim în
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
Hurmuzachi, Cernăuți, 1899; Contribuiri pentru o istorie soțială cetățenească, religionară bisericească și culturală literară a românilor, de la originea lor încoace până în iuliu 1504, Cernăuți, 1906; Grigoriu Ureche. Contribuiri pentru o biografie a lui, București. Culegeri: Povești poporale românești, Cernăuți, 1886; Colinde, cântece de stea și urări la nunți, Cernăuți, 1888; Povești și poezii populare românești, îngr. și pref. Pavel Țugui, București, 1971. Ediții: Codicele Voronețean, introd. edit., Cernăuți, 1885. Repere bibliografice: Alexe Procopovici, Doi dascăli bucovineni: I. G. Sbiera și Sextil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289526_a_290855]
-
trebuiau să construiască arme ca să suplinească lipsa unor colți sau gheare ucigătoare și trebuiau să se organizeze pentru a putea suplini lipsa de forță a fiecărui individ În parte. De aici, primele forme de diviziune a muncii, În care masculii colindă prin păduri și vânează, iar femeile stau „acasă” și se ocupă de protejarea și hrănirea copiiilor (1983, pp. 16-17). Deoarece uneltele și abilitățile tehnice create de oamenii primitivi sunt legate de sporirea eficienței În vânătoare, omul va perpetua astfel instinctele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
puteau asista la numeroasele secvențe și rituri efectuate În locuri publice (biserica, spre exemplu) sau În casele actorilor principali, care acum se deschideau și permiteau accesul curioșilor. Cu o zi Înainte, o ceată de flăcăi, Îmbrăcați În haine de sărbătoare, colinda satul: ei anunțau nunta și intrau În casele celor pe care trebuiau să Îi invite, Îi cinsteau cu vin sau țuică și, prin formule ceremonioase, Îi pofteau la nuntă. Bradul era Împodobit, vineri, la casa mirelui. La ceremonie luau parte
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
doilea palier, ieșirile ceremonializate În stradă contestau În mod direct ordinea și structura de putere existente: „În demonstrațiile greviștilor, oamenii se declară stapânii destinului lor. Aceste demonstrații promovează cauza greviștilor, o definesc ca fiind corectă din punct de vedere moral, colindă orașul pentru a Îndemna și pe alții să li se alăture” (S.G. Davis, 1986, p. 158). Demonstrațiile muncitorilor puneau În scenă nemulțumirile și revendicările celor oprimați, În forme politice directe (și atunci, acest fenomen intră sub incidența științelor sociale și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]