6,231 matches
-
pe ortodocși de eutihianism, nici eutihienii să nu mai acuze pe aceiași ortodocși de nestorianism, autorul documentului de la al III-lea Sinod ecumenic (din anul 431) - Collectio Palatina - face apel la luminile teologice ale lui Ioan, episcopul Tomisului, care îi combate și pe unii și pe alții, combatere reprodusă parțial de Marius Mercator. Printre cei 197 participanți la al III-lea Sinod ecumenic de la Efes (431), care au semnat actele și hotărârile acestuia, se numără și episcopul Timotei de Tomis din
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
moral al marelui ierarh tomitan în Biserica Răsăritului. Conchidem, deci, că episcopii și mitropoliții din Scythia Minor manifestau cunoștințe teologice remarcabile, unii dintre ei devenind autorități pentru Ortodoxia răsăriteană, prin ținuta lor morală și prin participarea la sinoadele ecumenice. Ei combăteau cu fermitate ereziile trinitare și hristologice, încercau să corecteze pe teologii aflați sub jurisdicția lor. Erau recomandați de împărați ca autorități de referință pentru Ortodoxie în Scythia Minor și Tracia, întrucât adoptau o atitudine ecumenică în raport cu celelalte Biserici
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Ioan Casian și mai apoi prin Ioan Maxențiu. Teologie creatoare și susținătoare a ecumenismului doctrinar și practic între Răsăritul și Apusul creștin, ea a promovat unitatea Bisericii universale. Teologia ținutului dintre Dunăre și Mare a fost umanistă, cu nuanță ascetică, combătând aspru viciile și păcatele, dar cultivând, în același timp, blândețea și prietenia. Ea a practicat și promovat experiența spirituală prin echilibru, bunătate, răbdare și priveghere neadormită a conștiinței. Istoria creștinismului din primele veacuri este și istoria populației daco și greco-romane
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a elibera definiția de la Calcedon de acuza de nestorianis.”. Printre cei dintâi care au sesizat pericolul ca definiția de la Calcedon să fie interpretată într-un sens din care nu dispăruse mentalitatea nestoriană au fost călugării sciți sau daco-romani. Pentru a combate această tendință, precum și a celei monofizite, ei s-au servit de formula: „Unul din Treime a pătimit pentru noi cu trupul”. Este de știut faptul că, la acea vreme circulau documente apocrife în spiritul calcedonismului „antiohian”. De aceea, ei au
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Dionisie Exiguul în prefața scrisă cu ocazia traducerii Tomosului către armeni. După el, chiar Fericitul Augustin „arată cu toată convingerea că se zice Treime nu după ființă, ci după persoane.” Tratatul ierarhului constantinopolitan era necesar demonstrației călugărilor sciți. Doctrina teopashită combătea atât pe sabelieni cât și pe nestorieni. S-a emis ipoteza că traducerea s-ar fi efectuat pentru susținerea compatrioților săi monahi la Roma, adică în jurul anului 519. Problema interpretării doctrinei ortodoxe a celor două firi din persoana lui Iisus
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și despre particularul care o posedă. După Dionisie Exiguul, chiar Fericitul Augustin arată cu toată convingerea că se zice Treime nu după ființă, ci după persoane. Tratatul ierarhului constantinopolitan era necesar demonstrației călugărilor "sciți". Menirea doctrinei era de a-i combate atât pe sabelieni cât și pe nestorieni. Aceștia din urmă adăugau la cele trei persoane încă una, pe a patra. Se crede că traducerea s-a efectuat la cererea lui Felician și Pastor pentru susținerea compatrioților săi monahi la Roma
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a dobândit o accepție universală, care s-a impus odată cu vehicularea noțiunilor terminologice echivalente din limbajul canonic de limbă greacă. Faptul că, din Corpus-ul lucrărilor sale fac parte și cele cu conținut eminamente canonic demonstrează, fără a putea fi combătut, că „mai ales canoanele Sinoadelor ecumenice și a celor locale au fost cercetate de timpuriu și de Biserica noastră...”. Cu alte cuvinte, în ținuturile natale ale lui Dionisie Exiguul au existat Școli de Drept canonic în care au circulat vechile
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
21 martie. Trebuie menționat că luna, ca unitate de timp, nu are o întindere fixă de 30 de zile, drept pentru care grecii întrebuințau epactele. Cu ajutorul lor se obținea potrivirea mersului Lunii după acela al Soarelui. Monahul daco-roman a mai combătut pe cei care au utilizat alte metode de socotit decât cele stabilite ecumenic în timpul Sfântului Constantin cel Mare, ajungând să considere, printre altele, ziua a 14-a, ca a 15-a. Cei care au fost combătuți fără a fi numiți
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Monahul daco-roman a mai combătut pe cei care au utilizat alte metode de socotit decât cele stabilite ecumenic în timpul Sfântului Constantin cel Mare, ajungând să considere, printre altele, ziua a 14-a, ca a 15-a. Cei care au fost combătuți fără a fi numiți, au fost romanii. Ca și cum ar face o revizuire generală, finală asupra adevărului celor susținute, Dionisie Exiguul invocă, în încheiere, autoritatea preceptelor ortodoxe în materie. De această dată sunt amintite canoanele sinodului local din Antiohia, unele afirmații
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
unui public nepretențios. Asumarea unei poziții adverse față de Perrault și de ideile sale nu este însă una lipsită de riscuri, întrucât, după cum am mai sugerat, poemul Secolul lui Ludovic cel Mare viza, în primul rând, preamărirea gloriei regale. A-l combate pe Perrault putea fi privit drept o diminuare a meritelor epocii și, ca urmare, La Fontaine este nevoit să-și ia infinite precauții pentru a nu leza orgoliul suveranului. Astfel, el publică mai întâi o epistolă conținând un elogiu adus
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
spațiu. Pentru a-și întări argumentarea, Hulme include și analizează o posibilă obiecție care se întemeiază pe faptul că omul a evoluat din brută și încă mai poate evolua. Această idee (care ilustrează până la un punct evoluționismul lui Darwin) este combătută prin intermediul teoriei lui De Vries privind originea speciilor fiecare nouă specie s-a născut ca o mare variație, dar odată constituită, rămâne constantă "fiecare rasă, odată ce a venit pe lume, e creată cu anumite capacități mentale și morale care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
moderne: "Astăzi (textul a fost scris în jurul anului 1955, n. n.) există o literatură academică bogată care interpretează principiile, aplicațiile și evoluția criticii neoclasice nu doar cu simțul de dreptate al istoricului imparțial, ci îmbrățișând cu entuziasm principalele doctrine neoclasice și combătând cu înflăcărare polemică crezul romantic."271 Având în vedere aspectele generale prezentate mai sus, vom lua în considerație câteva din textele mai importante ale lui T. S. Eliot, pornind de la Tradiția și talentul personal, articol compus din trei părți care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
factor revelator, cît și de popularitatea papei Pius al IX-lea în rîndul catolicilor. El a devenit doctrină prin enciclica Quanta cura ce era însoțită de catalogul cu 80 de puncte, considerate inacceptabile, sub titlul de Syllabus errorum. Aceste documente combăteau concepția liberală asupra societății într-o formă deosebit de solemnă, respingeau separarea Bisericii de Stat și libertatea religioasă. Textul a devenit și mai aspru în urma comentariilor ziarelor ultramontaniste, Louis Veuillot și L'Univers fiind un exemplu elocvent în acest sens. Acest
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
politică și în societate în ciuda indicațiilor date de conducerea Bisericii, care atrăgea un mare număr de tineri și chiar de seminariști și preoți tineri, a avut darul de a-i neliniști pe mulți dintre episcopi și chiar pe papă. Energic combătut de Acțiunea Franceză, denunțat la Roma de către cardinalul Billot și catolicii monarhiști, condamnarea părea să devină definitivă din momentul cînd Marc Sangnier anunța un "Sillon mai mare", deschis protestanților și chiar necredincioșilor pe baza unei recunoașteri comune a valorilor republicane
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
creștin și aceea săvîrșită în calitate de creștin. Konrad Adenauer resimțea această dihotomie atunci cînd deosebea religia creștină de Weltanschauung-ul creștin, adică de viziunea lumii prin prisma religiei. Credința este sursa de inspirație, mijlocul de a descifra evenimentele și de a combate aberațiile cum ar fi colectivismul sau "statolatria". Credința este, ca și la Alcide de Gasperi, "sursa interioară a acțiunii", o credință de unde el extrăgea ceea ce numea "civilizația creștină"4. Adică, susținea italianul Mariano Rumor la Congresul al X-lea al
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de aici că am cădea în greșeala liberalismului care face din religie o simplă afacere de conștiință și caută deci în Statul laic un principiu etic care se inspiră din morala publică; tocmai acesta este aspectul pe care noi îl combatem atunci cînd căutăm în religie spiritul însuflețitor al întregii vieți individuale și colective; dar noi nu ne putem transforma în partid politic aflat la ordinele Bisericii, tot așa cum nu avem dreptul să vorbim în numele Bisericii"17. Raportul lui Flaminio Piccoli
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cît și împotriva unei stîngi sectare. Războiul din Spania i-a interpelat dur pe creștini: Esprit care susținea, nu fără anumite critici, guvernul lui Léon Blum, s-a angajat în favoarea Republicii Spaniole, realizînd o importantă muncă de informare pentru a combate ideea că războiul civil era un afront adus comunismului și catolicismului. După bombardamentul de la Guernica, Mounier scria în iunie 1937: Aproape că numai noi, cei din Franța, am dus o campanie continuă pentru a îndepărta pericolul unui război religios dus
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ca Statul să preia producția în zonele unde sectorul privat nu poate opera. De fapt, se pune problema menținerii Statului în limite normale. Pentru a se putea realiza acest deziderat trebuie să funcționeze "justiția și dreptatea", afirma Zentrum-ul german, care combătea concepția hegeliană, a unui Stat preponderent, care neagă valoarea individului. "Poporul german (...) a făcut din Stat un fals Dumnezeu", declara Konrad Adenauer în 1946 în discursul său de la Köln, și continua: El a sacrificat, în favoarea acestui fals Dumnezeu, persoana însăși
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
mai murdară dintre falsificările istorice, fiindcă cei care sufereau de un transfer de istorie medievală în creier ar fi trebuit să știe că Roma catolică a fost stînca de nezdruncinat de care s-a sfărîmat, altădată, Sfîntul Imperiu. Un Gasperi combătuse în tinerețea lui Austria Habsburgilor și pentru că trebuia să vorbească un limbaj al trecutului îndepărtat pentru a se face înțeles de aceia dintre contemporanii noștri cărora le este teamă să privească prezentul în noutatea sa, Gasperi era opusul unui ghibelin
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
la 23 martie puteri depline și autodizolvîndu-se în iulie. Zentrum a murit tetanizat de un regim și de o ideologie ce se afla la antipodul propriilor sale baze. Nu numai că s-a dovedit a fi incapabil de a-l combate și de a-i rezista, dar a întreținut cu acesta amabilități tragice. Democrație creștină sau populism? Tentative de fondare a unor partide de inspirație creștină se observă și în statele Europei Central-Răsăritene23 provenite în urma înfrîngerii celor trei Imperii: rus, german
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Gaulle, de cei care-și găsiseră familiile naturale "moderate", conservatoare; în stînga, i-a pierdut pe unii militanți atrași de Pierre Mendès France. Reproșul major pe care François Mauriac i l-a făcut a fost acela de a-l fi combătut și de a fi năruit speranțele de reînnoire a politicii pe care el o reprezenta. Atacurile sale amare din Bloc-Notes s-au alăturat sarcasmului lui Emmanuel Mounier și Jean Marie Domenach care contestau însăși ideea unui partid creștin-democrat. Fără să
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
1975, pp. 5-38. 16 Émile POULAT, Catholicisme, démocratie et socialisme, Tournai, 1977, pp. 103-104 și 111. 17 Émile POULAT, Église contre bourgeoisie, op. cit., pp. 144-145. 18 Jean-Marie MAYEUR, "Catholicisme intransigeant", op. cit. CAPITOLUL II 1 Claude BRESSOLETTE, L'abbé Maret. Le combat d'une théologie pour une Démocratie chrétienne 1830-1851, Paris, 1977, pp. 471-472. 2 Ibidem, p. 473. 3 Daniele MENOZZI, La Chiesa cathtolica e la secolarizzazione, op. cit., pp. 117-118. 4 Francesco TRANIELLO, Cattolicesimo conciliatorista. Religione e cultura nella tradizione rosminiana lombardo-piemontese
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
personalismo alla costruzione dell' Europa, Milano, 1981, pp. 141-205. 10 Jean-Marie MAYEUR, Des partis catholiques, op. cit., p. 153. 11 Ibid., p. 154. 12 Étienne BORNE, "Se souvenir d' Emmanuel Mounier", in France Catholique, no. 2252, și Emmanuel Mounier ou le combat pour l'homme, Paris, 1972, 191 p. 13 René RÉMOND, "Étienne Borne, la passion de la vérité", in La Croix, 17 iunie 1993. 14 Jacques MARITAIN, Le paysan de la Garonne, Paris, 1966, in Oeuvres complètes, vol. XII, Paris-Freiburg, 1992, pp. 697-698
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
in Catholicisme social et Démocratie chrétienne, pp. 241-253. 8 Pierre LETAMENDIA, Le MRP, op. cit., pp. 195-197. 9 Paul VIGNAUX, "Démocratie chrétienne en France?", in Lumière et Vie, 1977, n.132, pp. 60-75. 10 France-Forum, iulie 1966, et Jean LECANUET, Le combat pour l'idée, Paris, 1994, pp. 24-26. 11 Jean-Marie DONEGANI, La liberté de choisir. Pluralisme religieux et pluralisme politique dans le catholicisme français contemporain, Paris, 1993, 485p. 12 J. H. WHYTE, Church and State in Modern Ireland 1923-1979, Dublin, 1980
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de către Sfinții Părinți participanți la primele două Sinoade Ecumenice, care au avut loc la Niceea, în anul 325, și Constantinopol, în anul 381. Crezul a fost definit de Sfinții Părinți de la aceste două Sinoade mai ales cu scopul de a combate diverse erezii, în special arianismul, apolinarismul, macedonianismul (sau erezia pnevmatomahă), hiliasmul etc., precum și din dorința de a deosebi religia cea nouă - creștinismul - de celelalte religii, politeiste. Crezul este cea mai cuprinzătoare și mai clară mărturisire de credință a Bisericii noastre
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]