2,985 matches
-
pot face o frază bună decît dacă sînt odihnit. Versul lui Bacovia mai arată cît de mult ținea poetul la autenticitatea celor notate de el. Se poate scrie, desigur, și într o stare de agitație, dar ceea ce iese atunci din condei e, adesea, strigăt, vorbă dezordonată. Bacovia (probabil în urma unor experiențe eșuate) refuză așa ceva. Scrisul liniștit e scrisul meditat, cu o altă înțelegere asupra întîmplărilor vieții. în fine, versul din” Destul” îmi confirmă punctul de vedere că poezia lui Bacovia e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
încrederea în muncă și speranța într-o răsplătire a ei viitoare, fie cît de tîrziu: „Și, dacă munca trosnește din brațe, din piatră, din fier, -/ Mulțimea anonimă se va avea în vedere”. Prin energetismul său, primul vers pare ieșit din condeiul unui poet futurist, suporter al mașinismului, iar cel de-al doilea dă o formă aparent optimistă obișnuitului său scepticism. Bacovia nu scapă din vedere nici aspectul constrîn-gător al muncii, - munca făcută de voie - de nevoie, la ore fixe: „Sirenele de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de la lecțiile de fizică) e contrariul „excelsior”-ului, o senzație pe care o au doar cei foarte obosiți și dezabuzați. în poemul lui Bacovia ea e precedată de afirmarea sentimentului inutilității și al eșecului: „în van peste foi, singur, un condei/ Frec./ Lampa plînge... anii tăi, anii mei/ Trec”. Vidul existenței, care îndeamnă la somn, uitare, abandonul conștiinței, e unul și același cu vidul morții. Abstract, termenul pare mai potrivit în proză decît în poezie. Unii dintre autorii de la în-ceputul secolului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
numai „centrul” (succesul), ci și „marginea” (eșecul). Pînă unde merge înțelegerea și susținerea acestora? De cele mai multe ori comprehensiunea e mai mică decît curiozitatea. Faptul că Bacovia părea o paradigmă a eșecului a mobilizat, din cînd în cînd, e drept, cîteva condeie animate de ceea ce se numește „solidaritate de breaslă”, însă intervențiile lor n-au avut continuitate și n-au reușit să creeze un „caz”. Din contra, uneori, au dat impresia că nu fac altceva decît să compătimească în mod exagerat și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
născut și a trebuit să trăiască. în afară de mijlocul primului deceniu postbelic (de după Primul Război Mondial) nici o altă epocă nu l-a stimulat. Cînd, spre sfîrșitul vieții, s-a tras pur și simplu de el, era secătuit nu mai avea forță („condeiul cel mare din trecut”), nu mai putea. Am arătat altădată că formula „Se va avea în vedere” provine din experiența de funcționar a poetului. Acest lucru m-a făcut să adun, de cîte ori mi s-a ivit ocazia, și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
avut de suferit de pe urma grindinei. S-au acordat însemnate ajutoare pentru această regiune: mari cantități de porumb pentru semănat și porumb pentru hrană”. Băcăuanii din acea epocă, intelectuali și oameni simpli, aveau pentru Mircea Cancicov un adevărat cult, cei cu condei înfățișîndu-l în termeni ditirambici: „cel mai ales fiu”, „un far luminos”, „un luceafăr” al țării, „omul dorit” etc. Rareori vreunul dintre ei se gîndea atunci la Bacovia. (Poetul îl citează în interviul dat lui Vasile Netea: „Dintre colegii de liceu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aproape un an înainte de aceasta. „Cogito” nu e echivalentul în versuri al alocuțiunii „Răsplătire generoasă”. Apoi Bacovia n-a făcut aci doar o simplă declarație. El a „lucrat” poemul, a ezitat, de pildă, în fața cuvîntului „fericit”, surprinzător și derutant sub condeiul său, optînd un moment pentru „edificat”. în fine, le reamintesc celor care revin la suspiciuni vechi (cum că versul 3 „Politice” n-ar fi existat și ar fi fost introdus în chip oportunist în citatele din necroloage - de unele publicații
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
iar muncind, nu-mi vor lipsi cele trebuitoare de toate zilele, precum îmi lipsesc adeseori azi... Am deci o rugă către tine. Știu că-i supărătoare, și numai eu știu cît m-a costat pînă m-am decis a lua condeiul ca să-ți scriu. Caută-mi o ocupațiune în Iași ea poate fi foarte modestă și neînsemnată, căci nu sunt pretențios și știu a trăi cu puțin. De vei găsi ceva, scrie-mi, dar nu spune nimănui. Dacă s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
fi de acord cu părerea exprimată de Perpessicius în citatul care urmează: "Despre ampla lamentație veroniană, Pentru mine, zîmbind prin lume treci, ajunge să spunem că ea aparține epocii torturate a iubirii ieșene, și că a fost scrisă, dintr-un condei, mai curînd dintr-o răsuflare, a doua zi după înmormîntarea mamei sale, în august 1876, la Ipotești"193. O cît de mică analiză ne lămurește că, pentru această elegie, poetul trebuia să ciupească alte strune, pe care nu se cîntă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
statul, 2008, Marguerite Yourcenar, Labirintul lumii. Pioase amintiri (2010), Simone de Beauvoir, Femeia sfâșiată (2010), Marquerite Yourcenar, Ce? Eternitatea (2011). Traduce, de asemenea, numeroase volume pentru colecția "Cotidianul" coordonată la Editura Univers. Premiul I pentru proză la Concursul Național "Tinere condeie", București (1993), Marele Premiu pentru proză și poezie la Concursul Internațional "Iulia Hașdeu", Chișinău (1995) ș.a. Debutul adolescentin al Liviei Iacob Nimic nou sub soare, Editura Aleph, Piatra Neamț, 1995 anunță, într-o formă pe alocuri nefinisată, tematica de recurență și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ceea ce nu înseamnă, desigur, că este dezinteresat de propria-i evoluție poetică, dimpotrivă: Valentin Talpalaru pare a căuta, mereu, formula cea mai avantajantă, care să îi confere o distincție și o notă specifice. Exersează, abil, varii maniere scripturale, își înmoaie condeiul în cerneluri moderne (cu răsunătoarele, deja hulitele prefixe neoși post-), dar nu poate neglija nici alexandrinismele poetice de-odinioară; se joacă, într-un cuvânt, cu modelele și resursele po(i)eticului, jucându-și, astfel, propria biografie literară. Majoritatea cărților sale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
prin editarea pasageră a Alăutei românești, ca supliment al revistei lui Asachi. Avea toate atuurile și nu e de mirare că la finele anului 1839 a înțeles să asume o răspundere mai înaltă, aceea de a solidariza cât mai multe condeie în jurul unui program bine articulat. N-a ajuns totuși să scoată revista decât la 19 martie, cum se poate afla dintr-o misivă către C. Hurmuzachi, scrisă "în mijlocul teascurilor și al zețarilor". Avea acum, sprijinit de mitropolitul Veniamin, editură și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de echipă, unei trebuințe tot mai acute. Unificarea lumii sub raportul informației, al tehnicii, al elementelor de civilizație etc. impunea și o viziune mai amplă asupra devenirii sale în timp. K. Lamprecht încercase a pune la lucru cele mai bune condeie pentru a realiza marea sinteză colectivă. Eforturi individuale de tipul Spengler, Iorga, Toynbee, Wells, Fischer, trebuie reținute de asemenea ca semnificative pentru secolul nostru. Dacă sub unghi geopolitic lumea rămânea încă divizată, ea își putea susține unitatea fundamentală în lumina
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
viață, de la cei din fruntea celei mai profesionalizate instituții a țării care este Banca Națională a României, condusă de omul dăruit cu harul înțelepciunii măsurate de bunul-simț, profesorul Mugur Isărescu, și până la cel care s-a convins că nu sunt un aventurier al condeiului, gazetarul de idei Emil Marinache sau colegul de comploturi spirituale Mihai Milca, ca și cel care mi-a deschis porțile către sensibilitatea frățietății, regretatul Aristide Butunoiu. Desigur, merită să primească sentimentele mele de prețuire toți cei care mi-au prilejuit
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
personalități/din viața personală). Tot astfel, componenta informativă este intrinsecă unei argumentări sau unei demonstrații științifice, unei descrieri obiective. În textul narativ, de asemenea, poate fi inserată o pauză descriptivă etc. 3. STILUL. STILURI SUPRAINDIVIDUALE, STILURI INDIVIDUALE Stilul (lat. stylus - condei, compoziție) reprezintă modul în care emițătorul utilizează mijloacele lingvistice pentru ași adecva mesajul la contextul situației de comunicare. 3.1. Stilurile supraindividuale Stilurile supraindividuale sau de grup sunt variante funcționale ale limbii naționale, condiționate de factori socioculturali și de situația
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
obiectului“ simbolizat (semnul în locul obiectului semnificat prin semn). Poetul (artistul) și creația sa, de exemplu, sunt desemnați prin multiple simboluri metonimice - cântăreț (menestrel)/cântec, Orfeu/Euridice, liră, lăutar/vioară, bufon/râsu’ plânsu’, cuvânt/necuvânt, tăcere, pa săre/cântec, zbor, pană, condei, călimară etc. Procesul de simbolizare metonimică interferează adesea cu cel de metaforizare, rezultând „blocuri“ stilistice cu efecte remarcabile în producerea sensului: Tot ce stă în umbra crucii, împărați și regi sadună / Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună. (M.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în textul bacovian metaforă absolută a existenței apăsătoare, cenușii, mediocre, a unei vieți iremediabil captive în materie. În același timp, substantivul polisemantic din titlu sugerează (tehnica sugestiei este o altă caracteristică a simbolismului) și actul scriiturii, prin semnificațiile sale arhaice („condei“ și „matriță pentru litere de tipar“). Repetat obsesiv în cele două strofe ale poeziei, simbolul plumbului, care figurează și decorul funerar, deschide și o altă arie tematică - cea a morții. Item 2: prezentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
afectivă, într-o complementaritate stringentă și necesară. Cartea profesoarei Mihaela Ciocoiu, intitulată sobrudidactic Nicolae Labiș - recurs la memorie - Dimensiuni spațiotemporale în poezia lui Nicolae Labiș (Editura PIM, Iași, 2010), vine așadar pe un teren critic familiar, străbătut cu rigoare de condeie critice importante și ne propune o lectură decomplexată și comprehensivă a creației labișiene. O primă constatare se referă la absența reperelor biografice în sens tradițional (naștere, familie, arbore genealogic, studii, formație intelectuală etc.), țelul cercetării nefiind unul de ordin monografic
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
să realizeze în doi timpi prezenta lucrare: Prima parte este consacrată înțelegerii mecanismelor onirice: - capitolul I este centrat pe abordarea psihanalitică și descrie diferitele funcții ale visului; - capitolul II vizează de abordarea neuroștiințelor, capitol pentru redactarea căruia i-am cedat condeiul lui Lionel Brunel, ale cărui studii în domeniu îl îndreptățesc mai mult decât pe mine să expună teoriile și lucrările în materie; - capitolul III explică procesul de elaborare a unui vis, adică modul în care se construiește visul (căci nu
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
avut grijă să nu se mai știe nimic dar au ieșit la iveală manuscrisele descoperite la Qumran și tăblițele de plumb astfel că istoria adevărată a putut fi recompusă în firescul ei, atît cît este posibil în prezent. Astfel prin condeiul unor nemernici, istoria a fost plăsmuită pentru clica de șarlatani mozaici ce ne-au prezentat furtul, falsul, plagiatul, lăcomia, crima și minciuna sub forma lor mistic-golănoasă drept revelație divină. El a văzut totdeauna în iudeo-creștinism o erezie mozaică iar iudeo-crești-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
în conflict cu Scriptura. Iar asta însemna, bineînțeles, că Aristotel trebuia să dispară. Maimonide a afirmat că actul creației a luat naștere din nimic. Fusese creatio ex nihilo, în ciuda condamnării aristotelice a termenului de neant. Cu o singură mișcare de condei, neantul a fost mutat din sfera sacrilegiului în cea a sacrului. Pentru evrei, epoca de după moartea lui Maimonide a devenit cea a nimicului. În secolul al XIII-lea, s-a răspândit o nouă doctrină: cabala, sau misticismul evreiesc. Una dintre
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
le considerau utile, ocârmuirile locale le urau. În anul 1299, în Florența, ele au fost proscrise. Motivul pretins a fost că numerele puteau fi ușor modificate și falsificate. (Un 0 putea fi transformat în 6 printr-o simplă mișcare de condei, de exemplu.) Dar avantajele lui zero și ale celorlalte cifre arabe nu erau atât de ușor de trecut cu vederea; negustorii italieni au continuat să le utilizeze, folosindu-le chiar și pentru a trimite mesaje codate - așa a ajuns cuvântul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de generație este și cea mai frapantă. Pe de altă parte, dinspre aceste discipline ajung în spațiul public referințe și noțiuni practic necunoscute celor cu formație preponderent literară, blocați în ceea ce numeam cu alt prilej „estetica metafizică a societății”. Oricât „condei” ar avea „analistul”, cunoașterea teoretică și empirică a ideilor, ideologiilor, practicilor și sistemelor sociale, politice, economice, juridice este indispensabilă analizei afacerilor curente, la aceasta trebuind să se adauge reflecția proprie, eventuale percepții „din interior” (obținute prin imersia în instituții) și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
revistei, vorbind despre „prietenii grupați în direcțiunea ei”, cu privirile înălțate către același ideal. Preambulul nu asumă explicit un program, ci numai crezul autonomiei artei și veghea de „a călca pe cât se poate mai puțin strâmb cu ideea și cu condeiul” într-o lume literară care abundă în „publicațiuni cu firmă” nerespectată sau „prost reprezentată”. Nota polemică și chiar dinamitardă vizează balastul convențiilor, care „într-o climă mai relativă și brutală” copleșesc absolutul artistic ideal. „Noi dăm Artei în concepțiune universală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
copleșesc absolutul artistic ideal. „Noi dăm Artei în concepțiune universală și multiplă zona superioară” - e afirmația definitorie care opune concepția echipei de la L. d. celei localiste, etnocentriste și teziste a sămănătorismului în plină afirmare. Iar „convențiunile” contingente, făcute să „încurce condeiul ca un bumbac”, sunt contestate și se cer abolite în numele libertății senine de expresie: „Acest bumbac ce pare din depărtare nori încărcați cu belșug [...] ne-a lăsat loc să năzuim la aprinderea lui totală. E un ideal pentru toată viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]