4,590 matches
-
format" (Cap. De la "Contemporanul" la "Viața românească"). Un Herovanu reflexiv parcurge scrieri despre Iași datorate lui d'Hauterive, fost secretar al lui Alexandru Mavrocordat; găsește informații la prințul de Ligne; se referă la Wilhelm Kotzebue, consul al Rusiei și la consulul francez Billecoq. Iașul trecutului (cel din Puțină istorie), Iașul epocii lui Vasile Lupu, ctitor al Trei Ierarhilor, și al lui Miron Costin, reclamă satisfacție. E amintit Lecomte de Nouy, restaurator al Trei Ierarhilor și al ctitoriei ștefaniene "Sf. Neculai Domnesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
într-unul din acele palate superbe, pe care boierii moldoveni le clădesc în spirit oriental și din care am putut număra peste patruzeci..." Călătorii din prima jumătate a secolului al nouăsprezecelea prezintă fosta capitală în culori încă mai frumoase. Astfel consulul englez Wilkinson îl găsește mai bine așezat și construit decât Bucureștii și ca având case mult mai moderne și mai elegante. Tot așa consulul francez Billecocq, care într-o descriere publicată în L'Illustration din Februarie 1848, și complectată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
din prima jumătate a secolului al nouăsprezecelea prezintă fosta capitală în culori încă mai frumoase. Astfel consulul englez Wilkinson îl găsește mai bine așezat și construit decât Bucureștii și ca având case mult mai moderne și mai elegante. Tot așa consulul francez Billecocq, care într-o descriere publicată în L'Illustration din Februarie 1848, și complectată de cunoscutele desen ale lui Bouquet, vorbește de "aerul fin, inteligent, intelectual, al ieșenilor". Tot așa consulul german Wilhelm Kotzebue (autorul romanului Lascar Viorescu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mult mai moderne și mai elegante. Tot așa consulul francez Billecocq, care într-o descriere publicată în L'Illustration din Februarie 1848, și complectată de cunoscutele desen ale lui Bouquet, vorbește de "aerul fin, inteligent, intelectual, al ieșenilor". Tot așa consulul german Wilhelm Kotzebue (autorul romanului Lascar Viorescu și al unor însemnări personale despre Moldova) care n-are decât cuvinte calde pentru aspectul încântător al Iașului și pentru poziția lui plină de pitoresc. Tot așa contele rus Demidoff, ginerele lui Jerôme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și alese, care au găsit în el lucruri cu atât mai prețioase cu cât mai neașteptate pentru ei. Astfel aprecierile prințului de Lignes cu privire la aspectul pitoresc și artistic al orașului și la originalitatea și gustul caselor boierești, cum și constatarea consulului Billecocq, că a găsit la Iași oameni inteligenți, spirituali și culți, sunt mărturii despre o stare de lucruri pe care în genere aprecierile defavorabile ale celorlalți călători nu le contrazic, căci nu se referă la ele ci la alte date
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care mi-a oferit ospitalitate deosebită; la ea am întîlnit luxul îmbinat cu bunul gust. Trebuie să-i ofer ceva pe măsură. "Avere?!" Da... Cărțile, discurile cu muzică de tot felul și, poate, picup-ul, radioul și mașina de scris Consul. Într-o zi, pe cînd stăteam la masă, în bucătăria ei, Livia m-a întrebat, așa, pe departe, de bani. Am simțit cum mi se urcă un nod în gît și-am zis într-o doară, ca o socoteală cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
le fereduiești și să le parfumezi ; altfel e zadarnică orice iluzie” <endnote id="(366, pp. 109 și 131-132)"/>. O presupusă calitate maximală (frumusețea evreicelor) este dublată și astfel anihilată de un presupus defect maximal (murdăria lor). Cam același limbaj folosesc consulul prusac la București În 1824 („Cine sunt mai murdari decât turcii, țiganii și evreii ?” ; <endnote id="cf. 743, p. 46"/>), francezul Raoul Perrin În 1839 („rasa aceasta [= evreii] Întâlnită pretutindeni și care, În Orient, se cunoaște după dezordinea și murdăria
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
epidemiile de holeră (cholera morbus) din spațiul românesc ar fi afectat „mai cu osebire jidovimea” (1831) și În special pe „evreii săraci” din marile orașe, care locuiau În câte-un „cartier foarte insalubru” (1853). Într-un raport din 1831 Însă, consulul Marii Britanii la București, E.L. Blutte, a contrazis astfel de informații : „Cu toate că se așteptase ca mortalitatea [În timpul epidemiei de holeră] să fie mai mare printre evrei [...] decât În rândul celorlalte categorii ale locuitorilor, totuși s-a dovedit că, proporțional, ea a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
supuși străini <endnote id="(215, p. 63)"/>. Și Radu Rosetti vorbea despre „numeroșii meseriași jâdovi” din Moldova acelor ani <endnote id="(680, p. 145)"/>. Pe la mijlocul seco lului al XIX-lea, J.F. Neigebauer - un om care cunoștea foarte bine situația, fiind consulul prusac la Iași - scria următoarele : „Marea problemă pe care alte state n-au rezolvat-o Încă, și anume aceea de a-i atrage pe evrei spre meserii, este În Moldova rezolvată. O mare parte a evreilor din Iași trăiesc din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și rău» e deviza evreului [meseriaș], până ce ruinează pe lucrătorul creștin - scria Eminescu În 1877 -, «scump și rău» e deviza lui când rămâne stăpânul pieții” <endnote id="(285, p. 133)"/>. Nu Eminescu este primul care a susținut astfel de idei. Consulul francez În Moldova, Guéroult, susținea pe la 1848 că, În Iași, evreii „fac totul rău, dar fac totul” („ils font tout mal, mais ils font tout”) <endnote id="(193)"/>. Uneori, În astfel de cazuri, sentimentele evreofobe se amestecau cu cele germanofile
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
479, p. 173)"/>. Nu Întâmplător, mulți termeni din acest domeniu sunt de origine slavă : „cârciumă” („crâșmă”), „podgorie”, „povarnă”, „horilcă”, „butelcă”, „ploscă”, „vadră”, „velniță”, „votcă” etc. În acea epocă, Țările Române nu numai că erau „grânarul Constantinopolului” (cum remarca, pe la 1785, consulul austriac Ignatius Stefan Raicevich ; <endnote id="cf. 378, p. 113"/>), dar - fiind vasale Imperiului Otoman - erau și obligate să-și vândă turcilor, la prețuri de nimic, Întregul surplus din recolta de cereale (așa-numita „zaherea”). Chiar și În urma Tratatului de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Începutul secolului al XVIII-lea, de pildă, Dimitrie Cantemir scria : „Să omoare sau să prade un turc, un tătar sau un evreu, [moldovenii] socotesc că nu este un păcat și, cu atât mai puțin, fărădelege” (Descriptio Moldaviae, XVII). Pe la 1780, consulul austriac Ign. St. Raicevich scria la rândul lui că românii nu consideră un păcat jefuirea unui necreștin sau chiar a unui creștin neortodox <endnote id="(378, p. 36)"/>. Această forma mentis a supraviețuit și În secolul al XIX-lea și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
durat mai multe zile și s-a Încheiat cu câțiva evrei morți, mai mulți răniți și bătuți, o sinagogă profanată și distrusă, case și prăvălii evreiești devastate și jefuite. Pentru oprirea violențelor - continua relatarea de presă - a fost necesară intervenția consulului austriac și a celui englez și ulterior a poliției, care a pus „la umbră” (În temniță) câțiva „bandiți”. În loc ca, la rândul lor, publicațiile moldovenești să se lupte cu prejudecățile populare care generau astfel de Întâmplări tragice, ziariștii de la Albina
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ce să facem pentru a ne debarasa de acești străini” <endnote id="(395, p. 175)"/>. Totuși, trebuie să ținem cont, pe de o parte, de faptul că afirmațiile de mai sus ale funcționarului public sunt reproduse - și probabil Îngroșate - de consulul Prusiei la București și, pe de altă parte, că era o epocă post-fanariotă, cu sentimente xenofobe mai accentuate. În 1868, scriitorul austriac Karl Emil Franzos - fost coleg cu M. Eminescu la Gimnaziul din Cernăuți - vorbea despre Rumänische Judentodtschlagenkunst („arta românească
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
când prefectul trimisese șefului poliției Gheorghe Alexandrescu adresa nr.7.78/19 august, prin care Îi solicita concursul la prinderea unui oarecare supus străin: „Asociat vă trimit o copie după traducția nr.(...) primită pe adresa Prefecturei Poliției Capitalei adresată de Consulul Guvernului k.c. (kezaro-crăiesc, n.n.) și Derectorul Poliției din Lembergu (corect, Lemberg, acum oraș În Ucraina, n.n.), Consulatului General Austro-Ungaru din București relativă la individul Blasius Oczkovschi și vă invit ca luând la cunoștință de cele conținute În ea să
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
25 august, Alexandrescu primea de la prefectură adresa nr.7396 ce conținea o informare cu privire la un locuitor al orașului Huși: „Pe individul Costache Criste care sau primit cu adresa Domnului Prefect judeciului Iașși cu No.9844, după mijlocirea Domnului Consul Imperial al Rusiei No.478, supunânduse interogatoriului au arătat că este din orașul Hușși având fimee și copii”. Adresa nu venise singură la sediul poliției locale ci Împreună cu numitul Criste și prefectul Îl ruga pe polițai „...săl statorniciți la urmă
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
verso cu nr.9574 „...trimiterea lui Grigori Topală În Rusia de unde zice că este de locu”. O altă sesizare pe canal rusesc sosise la Huși la data de 30 august 1877, când prefectul se adresase cu numărul 7559 polițaiului: „(...) Domnul Consul Rusesu din Iașși, prin adresa No.536 Îmi comunică quă supusulu Român din Rusia Zelman sin Lupu, posedându pașaportu acestei Prefecturi de la 8 Ianuar 1874 sub No.80, a declarat la interogatoriu, că au servitu 3 ani În acestu orașu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
pasionat, creatoare a unei adevărate școli de biochimie medicală, prof. univ. dr. doc. Maria Sibi a fost o personalitate marcantă a medicinei ieșene. S-a născut la 11 octombrie 1896, în Iași. Provenea dintr-o familie de origine franceză, fiind fiica consulului Franței în Moldova Joseph Sibi, și care, după Unirea Principatelor și făurirea României Mari, n-a mai plecat din țară. A urmat studiile secundare la Iași. În 1922 a absolvit Facultatea de Științe, Secția de Chimie din Iași. A început
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Militaru consideră că trădătorii din 1984 se pare că fuseseră generalii Dragu și Popa. În iarna '84/'85 ia ființă "Comitetul Salvării Naționale", devenit în 1988 "Frontul Salvării Naționale". În 1987, Militaru se deplasează la Constantă și ia legătura cu consulul sovietic, care îl asigura că U.R.S.S. va fi prima țară care să recunoaște noile autorități, în cazul răsturnării lui Ceaușescu. Un alt contact al complotiștilor cu Moscova a fost consulatul sovietic de la Constantă, prin gen. Vasile Ionel. După moartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
a ajuns la mine, spectatorul avizat (prin citirea romanului care mi-a cultivat pe tot parcursul lecturii o atmosferă specifică). Nici regia, nici jocul actorului care puteau crea această stare nu au făcut ceva în acest sens. Este vorba de consulul Woland, care nu-și sfârșeste evoluția prin a ne convinge de utilitatea acțiunilor întreprinse de el și de generozitatea pe care în cele din urmă tu, cel ce receptezi opera, te bucuri a i-o descoperi. Condurache (actor cu însușiri
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
indicații pe care aveam să le urmez "ad litteram" și pe care aveam să le repet colaboratorilor mei mai târziu, ca șef de misiune. Ambasada era suficient de bine înzestrata cu "cadre": consilier, atașat militar, atașat de presă, de protocol, consul, secretar economic, plus personalul "de specialitate" și "tehnico-administrativ": cifrori, administrator, secretară, portari, șoferi, îngrijitoare, în total circa 15 "suflete". La aceștia se adăugau la "Agenția economică", cu șef autonom dar subordonat tot ambasadei, încă 20-25 de economiști, reprezentanți ai diferitelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ajunge directoare de liceu și în 1922 pleacă în Mexic, invitată de autorități pentru a sprijini reforma educației. După 1926 reprezintă Chile până în 1934 la Institutul de Cooperare de pe lângă Liga Națiunilor și ne devine "coleg de breaslă", îndeplinind funcția de consul în Brazilia, Italia, Spania, SUA. Aproape de Vicuña, la Montegrande se află casa-muzeu Gabriela Mistral și mormântul acesteia. Casa, modestă, cu doar câteva încăperi, din care una servea drept clasă și alta drept oficiu poștal, prezintă multe obiecte personale, cărți, documente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Crepusculario" urmat în 1924 de "Veinte poemas de amor y una cancion desesperada", care avea să-l facă cunoscut. Din lipsă de fonduri, un prieten din Ministerul de Externe îl ajută cu un post în diplomație, din 1927 întâlnindu-l "Consul onorific" în destinații exotice Rangoon, Batavia, Colombo, Singapore, apoi la Buenos Aires, Barcelona și Madrid. Participă la războiul civil din Spania de partea revoluționarilor, publicând "España en el corazon". În 1938 este "consul special al emigrației spaniole" la Paris, iar între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un post în diplomație, din 1927 întâlnindu-l "Consul onorific" în destinații exotice Rangoon, Batavia, Colombo, Singapore, apoi la Buenos Aires, Barcelona și Madrid. Participă la războiul civil din Spania de partea revoluționarilor, publicând "España en el corazon". În 1938 este "consul special al emigrației spaniole" la Paris, iar între 1940 și 1943 consul general în Mexic. Revine în Chile și în 1945 este ales senator din partea Partidului Comunist. Intrând în conflict cu autoritățile, se refugiază în Argentina și apoi în Franța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
exotice Rangoon, Batavia, Colombo, Singapore, apoi la Buenos Aires, Barcelona și Madrid. Participă la războiul civil din Spania de partea revoluționarilor, publicând "España en el corazon". În 1938 este "consul special al emigrației spaniole" la Paris, iar între 1940 și 1943 consul general în Mexic. Revine în Chile și în 1945 este ales senator din partea Partidului Comunist. Intrând în conflict cu autoritățile, se refugiază în Argentina și apoi în Franța, călătorind în India, China și URSS, unde în 1953 i se acordă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]