3,537 matches
-
primului tip de imagini este posibilă experiența estetică, în timp ce prin al doilea tip de imagini se încearcă o introspecție ce identifică ideea artistului înțeleasă și ca imagine originară, cu impresiile contemplatorului care au la bază istoricitatea obiectului de artă de contemplat. Arta poate fi interpretată din diferite perspective posibile datorită efectului imaginii. Efectul pe care imaginea îl are este unul al oglinzii aducând la suprafață diverse perspective de apropiere față de artă. Ființa umană și arta sunt înțelese în raport, ca două
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
timpul necesar evaluării existenței din cadrul artei. Prin intermediul imaginii, obiectul de artă devine o entitate ireductibilă ce conlucrează cu simbolicul artei. Imaginea este elementul ontologic ce conduce și face posibilă concretizarea operei de artă. Artistul se identifică cu finalitatea creației și contemplă obiectul de artă. Totodată, obiectul de artă devine autonom, iar imaginea se desparte de ideea creatorului, semnificația sa devenind dependentă de imaginea transcendetală. Fiind autonom, obiectul de artă are o funcționalitate proprie artei și se arată doar prin imagine și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
umbră este un joc metafizic ce are ca scop transpunerea în realitatea tabloului. Tabloul are realitatea sa, ce intră în opoziție cu realitatea adevărată: irealitatea realității. Acesta este un proces retroactiv de observare a realității prin intermediul realității imaginii. Ceea ce subiectul contemplă este o imagine a irealității realității. Pentru ca apariția să ia loc, tabloul trebuie să fie prezent și să dispună de spațiu și lumină. Prezența bidimensională a tabloului înseamnă prezența unei realități în realitate: o dedublare a vieții normale prin care
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sculpturii, patru momente ale fenomenului apariției: "1. Prim-planul material real, cu modelare pur spațială; 2. Plan dinapoi ireal, apărând cu aceeași concrețiune, dar fără iluzia realității; 3. Strânsă legătură a celui din urmă cu cel dintâi, pentru cel ce contemplă; 4. Menținerea opoziției modalităților de ființare, în intuiție - fără desfacerea legăturii și fără scăderea concrețiunii din ireal"36. Potrivit lui Hartmann, putem numi o sculptură o operă de artă numai prin intermediul mișcării. Acest act al manifestării survine din materia mută și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
că operele de artă sunt perisabile. 8. Puterea creației și rolul contemplației Prin intermediul noțiunilor de creație și contemplație intrăm în sfera esteticii. Opera de artă se prezintă ca o uniune structurală ce se află în relație cu cei ce o contemplă. Relația este posibilă prin intermediul percepției. Obiectele de artă sunt posibile percepției datorită sensibilității care "asigură și procură intuiții"40. Percepția apare în cadrul artei în urma unor conexiuni de acte și conținuri ce sunt constituite în două trepte, ca trăire momentană și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
unor conexiuni de acte și conținuri ce sunt constituite în două trepte, ca trăire momentană și ca experiență temporală. Potrivit esteticii, cele două trepte alcătuiesc unitatea structurală în care se află opera de artă. Ceea ce este perceput este trăit și contemplat. Dacă trăirea înseamnă experiență estetică, contemplare înseamnă procesul de înțelegere a obiectului perceput. Prin creație înțelegem, în mod simplu, aducerea obiectului de artă în existență, procedeele și tehnicile de execuție ale artistului. Creația este un procedeu special de facere ce
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
este înțeleasă ca o armonie între ideile și emoțiile artistului. Ceea ce este pus la îndemâna contemplatorului este, astfel, reflecția artistului. Când ne angajăm în contemplarea unei arte o facem prin intermediul conștiinței și imaginației, înțelegând prin artă o gândire creativă ce este contemplată prin imagini. Contemplatorul este conștient atât de obiectul de artă cât și de spiritul creatorului. Cu ajutorul imaginii, contemplatorul poate contura ideea care a stat la baza obiectului de artă, cu alte cuvinte a ideii artistului. Artele sunt compuse, în general
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
pe care o recomanda ca izvor de inspirație și mijloc de întemeiere a unei arte naționale. Autor a trei volume de versuri - Câteva strofe, Poezii (1891) și Câteva versuri (1901) -, V. are merite în dezvoltarea pastelului românesc. Spirit horațian, poetul contemplă viața cu seninătate. Natura este un refugiu și trebuie căutată pentru prospețimea-i continuă, pentru bogăția de forme ale vieții, pe care el le selectează cu pricepere, creând tablouri ce sugerează opulența. Orașul, „o lume îmbătrânită”, îi repugnă. Contrastul între
VOLENTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290639_a_291968]
-
un exponent al realismului pitoresc și liric. România pitorească (1901; Premiul Academiei Române) e un jurnal de călătorie de un lirism abundent, înecat într-o pletoră de metafore și alegorii convenționale care risipesc liniile peisajului descris, dându-i uneori contururi ireale. Contemplând pământul țării „sfințit de jertfe mari”, cu inima plină de mândrie pentru un trecut glorios, peregrinul invocă fapte strălucite din istoria neamului, legende și obiceiuri, aducând un elogiu țăranului român. În monografia lirică Pictorul N. I. Grigorescu (1910), el face o
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
viață se organizează În jurul tinerilor. Cultura tineretului și societatea de consum vor sfârși prin a se contopi, chiar dacă prima are la Început pretenția de a se construi ca un spațiu contestatar autonom (Marcus, 1998). O dată cu rock-ul și succedaneele sale, contemplăm ă și auzim ă „concentrate” de evoluții nonviolente, influența anumitor forme de comunicare și a anumitor stiluri cinematografice. Este vorba despre o mișcare profundă, care se Întinde pe durata a zeci de ani, despre o „mutație sensibilă” care cristalizează prin
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Israelul n-a mai văzut cu ochii credinței, nu s-a mai uitat în jurul său. Ca într-o povestire hasidică, Israelul a astupat fereastra care dădea spre lume cu o pojghiță de arginți, și de atunci nu s-a mai contemplat decât pe sine. În perspectiva iudaismului, abandonul misiunii universale era prețul ce trebuia plătit spre a salvgarda comunitatea israelită. Israel a fost ales de Yahwe, el este poporul Său. Prin urmare, poporul evreu constituie o realitate istorică semnificată prin voința
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
recuperând, recondiționând și mixând limbaje, jucându-se cu parafraze și citate textuale, făcând cu ochiul cititorului cultivat și bucurându-se, împreună cu el, de noile descoperiri ale mai-vechiului. Important este mai degrabă cum se spune decât ce se spune. Poemele se contemplă lung în oglinzile șterse, căutând unghiul cel mai potrivit pentru ca nota lor ludică și parodică să fie percepută. Nichita Stănescu se copilărește, aici, cu foarte multă seriozitate... El va deschide, în deceniul ultim, și alte șantiere, căutând cu aceeași fervoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
român care este Dr. Alexandru Ionescu. Nu în ultimul rînd, îl felicit din inimă pe acest mare chirurg, care nu precupețește nimic, nici la vîrsta pe care o are. Pentru că, la vîrsta la care mulți dintre noi se gîndesc și contemplă trecutul, chirurgul Alexandru Ionescu operează, scrie, publică, neavînd astîmpăr. Te felicit, încă o dată, dragă Ionescule! Profesor Dr. Doc. Crișan Mircioiu „Omul este măsura tuturor lucrurilor” Protagoras INTRODUCERE O carte tratînd exclusiv tehnică chirurgicală impune din partea celui care o scrie o lungă
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
popoarelor", Ceaușescu era "cel mai iubit fiu al poporului". Persoana naturală a conducătorului este integral asimilată de cea politică: conducătorul devine figura partidului, încarnarea poporului, imaginea clasei muncitorești. În timp ce societățile democratice își manifestă clivajele prin intermediul rezultatelor alegerilor, societatea socialistă își contemplă unitatea în unicitatea personalității șefului suprem. Evaluat într-o perspectivă popperiană calificată, totalitarismul se prezintă ca o "societate închisă", o societate în care destinele individuale nu se împlinesc la capătul unei serii de alegeri personale și de gesturi care să
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
detașează de existență transformându-și suferința și dezamăgirea în literatură. Conștiința morții, acutizată pe alocuri în accente insuportabil disperate, are funcția precisă de a stabili o perspectivă ce focalizează esențialul, oferindu-i celui ce se știe murind șansa de a contempla și înțelege realitatea cu luciditate, semnalând incandescența ultimă a unui spirit înfrânt. Tot spre final se strecoară imperceptibil o melancolie ironică, haosului bolii nemairezistându-i nici măcar umorul macabru. Semnificația de profunzime a acestei confesiuni constă, totuși, în rolul său terapeutic
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
prin neologismul computer nu numai a calcula, ci orice proces de inferență logică. Unde se vede cu ușurință diferența între computation la teoreticienii lui "în" și computation la mecaniciști. Von Foerster ia computation în sensul de, a gîndi cu a contempla sau a medita. Această accepție include și depășește mecanismul pas cu pas îndrăgit de Simon. A-l cunoaște nu este analizabil pe bucăți. A cunoaște se bazează pe o întoarcere neîncetată a gîndirii la gîndirea prin care se definește... a
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
nici, cum fac mulți inși „inteligenți”, să conchidă: „astfel de probleme, cazuri, idei sunt absurde!” Nu, nu sunt absurde, doar „omul” este slab, mediocru și arogant, Închipuindu-și că Pronia l-a Înzestrat numai cu „un singur ochi” pentru a contempla miracolul naturii și al ființei. Iar aroganța omului se instalează atunci când decretează cunoscuta și Încercata cale de cunoaștere - cea logică - a cauzalității, a substanței, a terțiului exclus etc., ca unica „posibilitate”, cale de a Înțelege și descrie miracolul și miracolele
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
se face simțită nu rareori sub forma „perplexității” omului obișnuit de a cerceta lucrurile sau problemele doar cu „instrumentul” logicii comune. A perplexității, a „neînțelegerii”. Și atunci, „pericolul care se naște pentru cel care vrea „să Înțeleagă”, „să perceapă”, „să contemple și să descrie” un lucru, un fapt care „depășește aria vizualului, a obișnuitului, a „firescului” etc. este acela de a refuza acel lucru, fapt pe care nu-l poate cuprinde, În loc să se pună În discuție pe sine și propria-i
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
că acel cuvânt, „retardat”, aruncat În grabă de acea tânără și ușuratică prezicătoare, ca un veritabil „parazit”, s-a ascuns Într-un personaj, printre atâtea altele dintre cărțile mele, „așteptând” ca, În sfârșit, autorul, de acolo de pe piscurile Înghețate de unde „contemplă viziunile și priveliștile umane” sau, mai știi, din fundul hrubelor și culoarelor Întortocheate pe unde-și cară și Împinge trupul său, nu rareori incomod și disprețuit, asemeni unui sobol harnic și orb, să afle, sărmanul de el, după atâtea „adevăruri
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
numai, ne interesează În primul rând, ideea de „vecinătate”, de „graniță”, idee revoluționară care, la orizontul secolului XX, a produs o modificare substanțială, profund novatoare, În științele „tari”, În fizică mai ales. Dar și noi, „psihologii”, suntem tentați de a contempla granițele minții și ale gesticii sociale, cu atât mai mult cu cât cele două „boli” amintite mai sus - Prostia și Nebunia - ne „infiltrează” nu arareori și au fost teme, motive literare la care nu puțini au revenit și insistat, elogiile
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
creator de lumi, dar și de limbaj. Zola, el Însuși - din nou după „modesta” mea opinie! - „pierde” În fața lui Tolstoi sau Balzac, stăpâni absoluți ai Întregului „fenomen uman și social”, inși care au avut uriașa putere de a „suporta” și „contempla” ființa, destinul ei și universul fizic, material, social și istoric În care ea apare și se mișcă. În opera lor nu se reflectă doar „timpul lor”, ci Întreg timpul istoric și anistoric, acel timp creat de om și de civilizația
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
văzând cu ochiiă semăna mai degrabă cu o „bâlbâială” a firii, semne „indubitabile” - pentru aproape toți cei din jur! - ale unei ratări tot mai evidente, o Îndepărtare de rangurile cuminți și „harnice” ale generației mele biologice; iar „pentru mine”, văzută, contemplată „din interior”, această „ezitare de destin” Îmi apărea ca un reflex paranoic, ca o tot mai crasă, tot mai „revoltătoare” nepotrivire Între ceea ce eu credeam, ferm convins, a fi propriile-mi calități și... puținul caz pe care-l făceau „ceilalți
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mai crasă, tot mai „revoltătoare” nepotrivire Între ceea ce eu credeam, ferm convins, a fi propriile-mi calități și... puținul caz pe care-l făceau „ceilalți” de ele. Dar nici această perioadă, labirint al tinereții mele, nu cred, azi, când o contemplu de la „Înălțimea” relativ calmă a senectuții, să fi fost „reala naștere” a originalității mele și a scrisului meu. A fost mai degrabă o față a „infernului personal”, dacă e adevărat că cele două „teritorii biblice” le trăim de fapt aici
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dacă asupra mea „năvălește” absurdul social? Pot eu oare să mă izolez În continuare, faire comme si de rien n’était, transformând cu seninătate dreptul meu la „individualitate” În strict și cras individualism, egoism provocator, arborând suficiența unui ofidian sătul, contemplând somnoros priveliștea cu burta umflată de căpriorul lins de agresivele sale sucuri gastrice?!... Libertatea, cea individuală, este prețioasă doar pentru cel ce are nevoie de ea. Pe „ceilalți” Îi Încurcă de-a dreptul, ca o rudă săracă de care ai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
experienței sale individuale și istorice, are limitele sale. Neputințele sale, lașitățile sale, când, ridicând din umeri, dă pur și simplu la o parte o realitate care nu se potrivește cu nimic. Cum zicea țăranul român dus la o grădină zoologică, contemplând un animal cu pete și cu gâtul excesiv de lung: „Apoi, ăsta-i un animal care nu există”. Dar... nu cumva acesta-i și cazul cu titlul pe care l-am afișat cu o anume aroganță deasupra acestor false sau reale
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]