73,689 matches
-
se întâmplă de obicei la noi, contestatarii nenuanțați și agresivi ai întregii opere a preopinentului lor. În contrapartidă, aliații de idei, au tot interesul să supraliciteze calitățile literare ale unui autor care, în fond, le legitimează opțiunea. Într-un asemenea context de receptare, necesitatea revizitării calme, lucide, a literaturii lui Norman Manea, vine de la sine. Întreaga operă trebuie (re)citită în litera ei, făcându-se abstracție de polemicile de natură istorică sau ideologică în care autorul s-a angrenat în anii
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
pentru devenirea lui. Este greu de spus cine din grupul foștilor elevi de liceu reprezintă alter ego-ul autorului. Mai degrabă s-ar putea spune că Norman Manea împrumută fiecărui personaj ceva din propria sa identitate intelectuală și socială. În acest context, denumirea întregului ciclu romanesc, Variante al un autoportret dobândește cu totul alte semnificații. În legătură cu romanele din această primă perioadă de creație a lui Norman Manea, Ion Simuț vorbește despre două filoane de inspirație: Proust (presupun, pentru mecanismele rememorării și un
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
comună, în limbajul popular. Autorul analizează o cantitate enormă de date, urmărind cu minuțiozitate sursele cuvintelor și ale sensurilor, filiația lor, într-o comparație multiplă între versiuni clasice și moderne, publicate și manuscrise. Procesul traducerii textelor sacre e urmărit în contextul său originar, în încercarea de a reconstitui și a explica atitudinile și strategiile traducătorilor: pornind de la principiul, întemeiat religios, al literalității stricte, până la libertățile sancționate de uz și tradiție. Cititorul - cartea îi va interesa cu siguranță și pe teologi și
O carte fundamentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8449_a_9774]
-
s-au interzis declarațiile "pe surse" și cele făcute pe holuri sau pe scări, în fața sediului partidului" (ibid.). Formula - comentată de altminteri, negativ, de alți jurnaliști sau de cititori, în forumuri și pe bloguri -, e destul de lipsită de transparență. Doar contextele și cunoașterea practicilor jurnalistice îi lămuresc sensul: de indicație vagă, convențională, eliptică, care transmite în primul rînd refuzul de a-i identifica pe transmițătorii (altminteri demni de încredere) ai unor informații. Prototipul situației a fost deja descris de Caragiale, în
"Pe surse" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8473_a_9798]
-
însăși" (ibid.). Desigur, pe surse ilustrează uzul familiar-argotic al prepoziției pe, care substituie alte prepoziții din registrul standard (cu, prin, în, asupra, despre etc.). Pe lîngă cunoscutele îmbinări pe tren, pe ștrand, pe sticlă, pe SMS, putem evoca multe alte contexte: "își dau cu părerea pe viața noastră" (forum EZ 10.06.2006); "e nervos pe virilul popor român" (Cotidianul, 10.07.2006); "un târg specializat pe oferta educațională" (22, 718, 14). Unele construcții circulă curent în limbajul audiovizualului: "o știre
"Pe surse" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8473_a_9798]
-
chiar gradația unor adjective și adverbe (acrișor, binișor); unele atribuie pur și simplu o notă ludică, de neangajare, enunțului în care apar, altele se convenționalizează în marcarea politeții pozitive (așteaptă un minuțel!). Folosirea lor depinde și de factori sociolingvistici: în afara contextului prototipic - vorbirea copiilor și mai ales a adulților cu copiii (baby-talk) -, diminutivele pot apărea mai mult în vorbirea femeilor sau în cea a bărbaților, exclusiv în registrul colocvial sau și în contexte mai formale. Autoarea unui studiu despre diminutivele grecești
Diminutive culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8496_a_9821]
-
Folosirea lor depinde și de factori sociolingvistici: în afara contextului prototipic - vorbirea copiilor și mai ales a adulților cu copiii (baby-talk) -, diminutivele pot apărea mai mult în vorbirea femeilor sau în cea a bărbaților, exclusiv în registrul colocvial sau și în contexte mai formale. Autoarea unui studiu despre diminutivele grecești (Marianthi Makri-Tsilipakou, "Greek diminutive use problematized: gender, culture and common sense", în Discourse and Society, 2003) arăta că, în ciuda opiniei comune, cercetările statistice demonstrează că în societatea grecească de azi diminutivele sînt
Diminutive culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8496_a_9821]
-
în numele unui ideal de raționalitate și eleganță constituit - probabil - sub presiunea modelului francez. Evitate în registrul înalt, diminutivele au circulat mai departe în limba populară și familiară, de unde se întorc acum în spațiul public, mai ales prin intermediul presei și al contextelor ironice. Capacitatea de a forma diminutive e comună majorității limbilor romanice; româna seamănă, din acest punct de vedere, cu italiana și spaniola; inventarul de sufixe și condițiile de uz ale diminutivelor românești au fost cu siguranță influențate și de limbile
Diminutive culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8496_a_9821]
-
culturale. Fiecare frază e un posibil capăt și un nou început, într-o operă circulară și non-lineară, în care, fără materie verbală de prisos, pe coordonatele simetriilor și analogiilor de profunzime, totul are legătură cu tot. Să vedem mai întâi contextul strict biografic al scrierii Mitologiilor subiective, așa cum este el evocat în Convorbirile cu Octavian Paler apărute postum: "Aveam patruzeci și nouă de ani și, într-o zi, am constatat că mi s-au înțepenit umerii. Îmbrăcam haina cu mișcări comice
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
comunistă uită că Noica își căpătase ideile naționaliste înainte ca România să devină comunistă și să se înființeze Securitatea. De aceea, nu securiștii trebuiau să-l învețe pe Noica patriotismul". Desigur, însă Noica nu-și putea înjosi naționalismul racordîndu-l la contextul ceaușist, drept care a recurs la o tactică dictată de situația în care se afla, la o manevră rece de care nu putea fi decît plenar conștient. "Naivitatea" și "optica idealistă" ce i se atribuie nu erau decît o postură amar-lucidă
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
izbesc între ele, tot așa o operă apare la intersecția unor cîmpuri de forță. A o înțelege înseamnă a afla care sunt forțele din încrucișarea cărora a apărut, ceea ce e totuna cu a spune că, de vreme ce opera depinde de un context, ea poate fi redusă la el. În concluzie, nu există criterii autonome de apreciere a unei creații culturale, indiferent că vorbim de teatru, de presa bulevardieră sau de tratate de specialitate. Craterul fojgăitor al motivațiilor sociale pătrunde și structurează orice
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
gînditorilor socialiști: pentru Bourdieu, "autono-mia esteticului" e o flașnetă menită a întreține mofturile artiștilor scăpătați, "arta pentru artă" e un slogan îmbălsămat cu ifosele retrograde ale saloanelor franțuzești din secolul al XIX-lea, iar pretinsa ireductibilitate a operei literare la contextul social e tresărirea vetustă a unor filfizoni cărora nu le-a fost încă extirpată snaga aristocratică și care, tocmai de aceea, se încăpățînează să creadă că arta nu poate servi unor scopuri politice. Regulile artei vorbește despre regulile neartistice de
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
franceze, amintind izbitor de tabelele cu cifre manufacturiere din Capitalul. Și, fiindcă e convingător, dacă intri in logica minții lui Bourdieu, simți că are dreptate; dar de îndată ce închizi cartea, simți că nu mai are. Căci fără dogma ireductibilității artei la contextul social, sera noastră culturală poate da liniștită ortul popii. Nimic nu ar mai putea fi spus în planul culturii fără a intra sub incidența servituții politice. Pentru Bourdieu, un scriitor e precum o particulă cuantică care se mișcă în niște
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
pe hartă, pe căutătorii de astre încă neștiute de cosmografi, pe cei care voiau să umple locurile goale din tabelele corpurilor chimice simple, sau petele albe însemnate pe hărțile cu terra incognita". În concluzie, abordarea unei asemenea tematici, raportată la contextul perioadei, e imposibilă; intenția și curajul prozatorului de a o face derutează. Un roman proiectat pentru a putea fi citit în mai multe epoci În conceperea romanului 6, scriitorul se sprijină, în principal, pe două pârghii care să confere validitate
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
care-i cenzurează pe ceilalți/ Găsește-n orice glumă ascunzișuri!" Cu toată vigilența cenzurii, unele esopisme scapă și constituie satisfacția complicității dintre cititor sau spectator și scriitor. Îndrăzneli minore pot fi supralicitate sau pot deveni extrem de interesante, dinamitarde, prin schimbarea contextului. De pildă, în spectacolul românesc din anii '80 cu Hamlet, când fantoma tatălui avertizează: "Sminteala, când la cei de sus se-arată,/ Nu trebuie în voia ei lăsată", spectatorul se gândea, printr-un anacronism convenabil, la actualitatea smintelii lui Ceaușescu
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
tot, un centru cultural, cum o structură administrativă este dublată de una artistică, cum se promovează activitatea unui astfel de instituții? Ce m-a durut și mi s-a părut impardonabil. Numele lui Emil Boroghină nu s-a pronunțat în contextul bucureștean. Meritele lui, evident inexistente în opinia unora, au fost inventate în altă parte și împărțite cu pompă pe planul local al capitalei. Știu sigur că, dacă efortul lui Boroghină nu ar fi fost dublat de profesionalismul echipelor de tehnicieni
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
noi, argumentate perfect scenic, cu interpretări actoricești magnifice. Momente unice din care te hrănești spiritual toată viața. Ele nu au nevoie de unanimități în receptare sau în apreciere. Aș zice, ba dimpotrivă. Pentru că sînt vii. Pentru că, într-un astfel de context, Shakespeare este mai presus de orice. Cred că toate trupele pe care le-am văzut au ceva fundamental în comun. Pe de o parte, faptul că actorii lucrează de ani aproape exclusiv cu același regizor - care i-a descoperit, care
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
și de a împiedica progresul luminos al umanității. Nu suntem oare, atunci, îndreptățiți să declarăm că forma și semnificația sunt fasciste?" (citat din articolul menționat al lui Virgil Nemoianu). Fără să se refere în mod special (direct și explicit) la contextul politic al dictaturilor comuniste, Virgil Nemoianu a indicat tocmai logica de auto-apărare a sistemului dictatorial de literatura evazionistă, singura care este cu adevărat literatură, fără nici un alt determinativ decât acela al valorii. Literatura evazionistă spune altceva și altfel decât recomandările
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
duce mai departe faima și flamura Bizanțului, privilegiu părăsit de maica Rosia, devenită U.R.S.S. în privința Bucureștilor a făcut curioasa observație că orașul îi părea izbitor de asemănător cu Sankt Petersburgul de dinaintea revoluției roșii. Memoria îmi joacă o festă în ce privește contextul: îl impresionase masa de oameni trecând hipnotic în ambele sensuri, pe Cale, sau, dimpotrivă, aspectul adormit al unui oraș cu infinită siestă? Ceea ce știu este că pe atunci Bucureștilor li se spunea Micul Paris și nu doar de către cei ce-i
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
credulă și - surpriză ! - una dezinteresată. Prima, validând fără precauții autenticitatea documentelor. Cea de-a doua, preocupată, pe urmele postmodernismului livresc, numai și numai de expresivitatea acestora. Ba chiar exploatând energic orice firavă posibilitate de fals, în vederea unei noi articulări a contextului. Prima, descinzând dintr-o eroare de calcul, dar menținân-du-se (prin urgența și necesitatea depistării unui adevăr) într-o paradigmă științifică. Cea de-a doua, aducând cu ea un întreg inventar de concepte slabe, de deprinderi constructive, hedoniste și vivificante. Rămâne
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
întreba, e comitet sau comiție întreaga afacere provincială pe care întreprinzătorul o pune la cale? Toate acestea amintesc izbitor de atmosfera poemelor lui Vișniec. Iată o evidență care, din nefericire, nu ne duce prea departe. O puteam bănui direct din context sau din tradiția instituită de poeții care, fără a viza o schimbare majoră de traiectorie, comit câte un asemenea volum prozastic. Mult mai interesant ar fi să deducem tocmai punctele de clivaj sau de inflexiune care conduc la brevetarea unui
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
în timpul mersului." (pag. 141) O narațiune cu limba înghițită, în care nimic nu se întâmplă, parcă, dar în care atâtea și-atâtea s-au petrecut deja ! Sunt zeci de mostre similare, pe care le putem conota - dacă ținem neapărat - la contextul politic al epocii. Îmi vine, de exemplu, în minte mutarea, scândură cu scândură, a unei bisericuțe de lemn, care face ca întreaga pictură de pe pereți să devină un puzzle imposibil de refăcut. Privat de centrul său spiritual, satul însuși se
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
al Dansului București, și anume în localul Teatrului Național București, care, prin remodelări însoțite de consolidări, se va transforma într-un Centru Cultural, cu multiple scene și funcțiuni. Ce se va întâmpla însă cu Centrul Național al Dansului în acest context este o problemă pe care Ministerul Culturii și Cultelor o lasă în suspensie. Răspunsul pe care l-am primit de la domnul ministru Adrian Iorgulescu, la o conferință de presă, a fost vag, iar ceea ce a declarat pe această temă, într-
Ce se mai întâmplă la Centrul Național al Dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8561_a_9886]
-
constata cu ușurință că în ea sunt consemnate datele cele mai importante ale acestei arte din vestul Europei și din Statele Unite. Dar oare în restul Europei nu s-au petrecut fapte de artă care ar merita să fie menționate în contextul general al istoriei dansului? Proiectul internațional "What to affirm? What to perform?", inițiat de Tanzquartier Wien și de Centrul Național al Dansului București, împreună cu Centre for Drama Zagreb și Revista Maska din Ljubliana, în colaborare cu Allianz Kulturstiftung, urmărește să
Ce se mai întâmplă la Centrul Național al Dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8561_a_9886]
-
constituie cercetările, deosebit de serioase, întreprinse în arhive din România și din străinătate de tânăra Irina Severin, antropolog și sociolog, doctorantă la Paris. Prelegerea sa, intitulată Configurația istoriei dansului românesc, din perioada interbelică până în 1989, a pus accentul pe schimbările de context politic survenite pe parcursul secolului XX și modul cum au marcat ele creația artistică. Tot atât de importantă a fost și prezentarea video făcută de coregraful Manuel Pelmuș, rezultat al unor interviuri luate unor protagoniști ai scenei dansului din anii '70 și '80
Ce se mai întâmplă la Centrul Național al Dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8561_a_9886]