2,866 matches
-
naturală de agresiune către starea socială de cooperare este cedarea unei porțiuni suficient de mari din drepturile lor naturale unei singure autorități. Aceasta, numită Leviathan (și care poate fi reprezentată de monarhie, aristocrație sau democrație), va asigura securitatea socială necesară conviețuirii pașnice a membrilor săi. Cu toate că are merite indiscutabile, teoria hobbesiană asupra naturii și apariției statului nu oferă explicații corecte. Prima obiecție are la bază perspectiva evoluționară În științele sociale inaugurată de către Axelrod (1984). Pe scurt, singura evoluție posibilă dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Europa, de la Golful Finic până la Marea Neagră. Totodată, a afecta direct populația și teritoriile Basarabiei, Nordul Bucovinei și Herței străvechi teritorii românești. Această înțelegere, expresie a politicii arogante de dictat și dispreț față de soarta și viața altor popoare, față de normele de conviețuire a națiunilor civilizate, a avut consecințe care, din păcate, mai dăinuie și astăzi. Așa-numitul Pact de neagresiune încheiat între cel două regiuni totalitare ale Europei a rămas cunoscut în istorie ca actul prin care sistemele dictatoriale stalinist și hitlerist
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
care să aibă o cotă-parte abstractă din dreptul de proprietate"9. 3. Bunurile dobândite în perioada separației în fapt a soților Există momente în timpul căsătoriei în care, datorită unor grave neînțelegeri intervenite între soți, aceștia se separă în fapt, întrerupând conviețuirea dintre ei. În literatura de specialitate, ca și în practica judecătorească, s-a ridicat problema dacă bunurile dobândite de soți în perioada separației în fapt alcătuiesc sau nu obiectul comunității de bunuri. Răspunsul dat acestei întrebări, atât în literatura de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
și în practica judecătorească, a fost acela că bunurile dobândite de soți în perioada separației lor în fapt sunt bunuri comune și alcătuiesc obiectul dreptului lor de proprietate comună în devălmășie. Împrejurarea că o perioadă de timp soții au întrerupt conviețuirea, trăind despărțiți în fapt, între ei nemaiexistând niciun fel de relații, nu ridică prin ea însăși bunurilor dobândite de ei în această perioadă calitatea de bunuri comune, deoarece soții continuă totuși a fi căsătoriți. În consecință, aceste bunuri intră, deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Antichitate Gerald A. Larue În perioada dintre mileniile al XII-lea și al X-lea î.Hr., stilurile de viat] ale oamenilor din Orientul Apropiat antic au început s] se schimbe, trecând de la o existent] migratoare sau traiul în peșteri la conviețuirea în comunit]ți stabile. În aceste împrejur]ri noi, oamenii și-au produs propria hran], și-au însușit meșteșugul ol]ritului și au înv]țâț s] construiasc] unor locuințe permanente, trecând apoi de la c]tune și târguri la orașe mari
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
seturi particulare de norme) și exprimarea liberă a spiritului său, chiar sub presiunea unei dogme sau a unei ideologii mai generale. Susțin aici că nevoia de (auto)organizare a comunității face ca indivizii să caute permanent soluții și argumente pentru conviețuire, pornind de la formula unificatoare a mitului, până la actualizarea lui cotidiană în formele discursului public. O altă necesitate, de adaptare la condițiile existenței și de controlare a lor, impune și caracteristicile imaginarului colectiv, ce nu poate fi redus doar la creațiile
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sistem care primește continuu informații dinspre realitate prin filtrul gândirii colective și al imaginației sale complexe; prelucrează și sintetizează datele receptate, pentru ca ele să devină reprezentări simbolice și imagini, mituri și structuri narative, coduri (ritualice, spre exemplu) și norme de conviețuire - toate acestea având în final o valoare identitară pentru comunitate. Raportul deschis și permanent cu istoria îl transformă în martor al puterii, care astfel îl poate integra în programul său politic, de formare și de menținere a statului (medieval creștin
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
iarna, suficient de bine. Se remarcă, de asemenea, o notă de diletantism "organizatoric": epilepticii erau reuniți în același salon (pentru motive pe care le știu psihiatrii de astăzi și le știu poate mai bine cei din secolul al XIX-lea, conviețuirea acestor bolnavi, care sunt deseori extrem de periculoși, nu este de recomandat). Bolnavii erau vizitați de două ori pe zi, "dimineața la ora 8 și seara la ora 4". Ori de câte ori se ivea un caz urgent, ziua ca și noaptea, sau "când
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
nu putea permite nici o activitate agricolă cum era la Neamț. Probabil că bolnavele stăteau tot timpul în saloane, pe cele două bănci, "din care una sfărâmată", cu capul plecat pe mesele roșii, "boite roșii". Sumarul mobilier, în aceste condiții de conviețuire a alienaților, lipsite de orice activitate, era sărac și din necesitate (pentru a nu se întâmpla accidente). La geamuri existau "perdeluțe verzi". Din când în când, unul din cele 4 clopote chema, probabil, la masă. Este, la Golia, de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în afara vaginului), relații anormale, orale, și altele mai ales incestuoase sunt pomenite frecvent. În fața judecătorului, femeile au o situație favorizantă, "de vreme ce easte mai proastă și mai lesne spre cădere de căt bărbatul" (Pravile). Plătesc și ele, cu capul, numai sodomia (conviețuirea cu animalele), dar în rest pedeapsa este mai mică, chiar pentru incest. Aceeași situație pentru minori. Se judecau procese de viol ("sila"), condamnarea fiind în funcție de împrejurările de furturi etc., în care acuzatul dovedit alienat era socotit iresponsabil sau parțial responsabil
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
scopul evitării oricărui abuz. Astfel, pentru internările ex officio se prevede o filieră care exclude, în adevăr, posibilitatea acțiunilor abuzive. În acest caz, se stipulează un ordin al Prefecturii condiționat de constatarea unei alterări mintale atât de masive încât periclitează conviețuirea socială, fie în dauna societății, fie în dauna securității personale. Această filieră birocratică, relativ complicată, excludea internările "discrete" în scopul obținerii unor eventuale interdicții contra unor cetățeni eventual incomozi. Internările directe, la cererea pacientului sau a familiei, implicau identificarea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
domestic. Avînd o bună știință a înnădirii (și destrămării) relației dramatice dintre un bărbat și o femeie, dintre un soț și o soție, scriitorul ne prezintă în Calul verde un cuplu într-o situație de criză. Plictisul a erodat, insidios, conviețuirea celor doi. Se întîmplă... Cu ostenelile împîclite în rutină ale robotelii lui de funcționar, ce avînturi să-i mai ceri domnului Popescu? "Corect ca un principiu", înfundîndu-se în teancuri de hîrțoage, esgte oare numitul Ilie doar un slujbaș muncit, devorat
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de vînt" sîntem conduși, printr-o suită de replici zvîcnite, surescitate în intimitatea unei căsnicii intrate, ireversibil, în derivă. Umbre grele atîrnă prin toate ungherele, platitudinea se întinde ca o mîzgă peste zone sortite emoțiilor inefabile, faza crepusculară a acestei conviețuiri consumîndu-se în chinuitoare, extenuante pendulări între arțagul regretabil și replierile de, culpabilă, (auto)amăgire. Dacă femeia (în speță, nevasta) este prin definiție genetică inerțială, frustrarea gravă o resimte bărbatul, ale cărui fervori riscă să sucombe în ritmurile invariabile. Or, firea
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
De Rore, cei doi Gabrieli și Monteverdi. În muzică, barocul s-a exprimat, în general, prin două limbaje: cel monodic și cel polifonic. Și în cadrul liturgiei, au pătruns noi compoziții caracterizate de aceleași elemente ale muzicii profane, având ca rezultat conviețuirea unor stiluri diferite. Muzica din Seicento se adresa acelorași texte din secolele precedente: din Ordinarium, Proprium, Psalmi, Imne și Antifone. Noile resurse stilistice ale muzicii secolului al XVII-lea pot fi sintetizate astfel: - tendința spre monumental, realizată de totalitatea vocilor
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Valorile morale au existat și înainte de apariția creștinismului. Conform legii naturale, și păgânii făceau « din fire » cele ale legii (Rom.2,14-16). Scopul pentru care acestea se practicau era mai ales reglementarea relațiilor între semeni, prin care să se asigure conviețuirea pașnică pe un anumit teritoriu. Creștinismul aduce un nou scop al practicii valorilor morale: desăvârșirea omului. Problema conștiinței morale este deosebit de complexă și rămâne o temă de permanentă reflecție, dar și de dispute pentru specialiștii psihologi, teologi, medici și sociologi
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
teorii de nivel mediu asupra moștenirii culturale și dezvoltării (M. Cernea și colectiv; O. Cucu-Oancea; V. Grigoraș, D.G. Ionescu, I. Mihai, A. Ovidenie, D. Pescaru, D. Petruți, L. Răduț, M. Vasile; S. Totelecan); - teorii ale etnicității și naționalismului: etnicitatea și conviețuirea colectivă (D. Abraham, S. Chelcea, I. Bădescu; L. Rain); un model ,,subiectiv” al etnicității centrat pe expunerea la diferență (A. Mungiu-Pippidi); identitatea narativă (L. Chelcea și P. Lățea); modele substanțialiste (M. Cobianu-Băcanu); teoria autoidentificării și heteroidentificării (C. Zamfir și colectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Rămâne ca element determinant, ce stăruie și apare În mai toate situațiile analizate, istoria comună, vecinătatea, viața socială comună. După o primă unificare prin includerea În Imperiul Roman, urmează lunga prezență a Imperiului Bizantin, urmată de aproape cinci secole de conviețuire În cadrul celui Otoman. În secolul al XIX-lea popoarele balcanice se eliberează unul după altul și se orientează, spontan, fiecare În parte, spre Centrul și Apusul Europei, spre Occident. Se imită coduri de legi, moduri de viață venite de acolo
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
meșteșugari care mergeau să-și valorifice produsele în afara granițelor spațiilor lor de origine. Colportori de tradiții, ei au facilitat împrumuturile. La baza dreptului cutumiar românesc al obștilor sătești libere sau aservite stau câteva principii juridice emanate din îndelungata experiență de conviețuire în comunitate: - principiul legăturilor comunitare (în comunitățile de sânge, vicinale sau obștești) dintre posesorii de pământ și folositorii pământului în scopuri obștești sau individuale; - principiul muncii (comunitare sau individuale) a pământului obștesc, familial sau individual; - principiul responsabilității comune (sătești sau
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
F. Byrnes. Communal families in the Balkans: The Zadruga. Essays by Philip E. Mosely and Essays in His Honor. Indiana: University of Notre Dame Press. Chirot, Daniel. (1996). Societăți în schimbare, București: Editura Athena. Cobianu-Băcanu, Maria. (1991). Valențe umane ale conviețuirii în comunități etnice, Sociologie Românească, București, 1-2, 33-44. Douglas, Many. (2002). Cum gândesc instituțiile. Iași: Editura Polirom. Dumitru, Răzvan. (2001). Gospodăria, între vecinătate și rudenie, Sociologie Românească, București, 1-4. Edgerton, R.B., Ladness, L.L. (1974). Methods and styles in the study
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
substanțiale încât pentru o înțelegere bună a felului în care operează această variabilă este necesar să extindem categoriile la cele patru enumerate mai sus. De fapt, în ultimele decade s-au petrecut schimbări marcante la nivelul societății în privința modelelor de conviețuire, familiei, controlului social și așa mai departe, astfel încât în cercetările sociale apare din ce în ce mai frecvent o categorie suplimentară, și anume cea de „coabitare”. În unele țări această situație a primit temei juridic, similar situației de „căsătorie”. În alte țări există un
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
antreneze comunitățile respective în conflicte. Trebuie relativizată această viziune asupra Cruciadelor, pe care o propagă apusenii în mod greșit, și care, într-adevăr, a condus la permanentizarea conflictului între lumea creștină apuseană și musulmani, și din cauza faptului că experiența de conviețuire în general pașnică între creștinii răsăriteni și musulmani a fost constant neglijată, iar imaginea apuseană asupra Islamului a rămas în principiu cea din vremea Cruciadelor, cum tot pe experiența Cruciadelor se bazează și imaginea musulmanilor fundamentaliști de astăzi asupra Apusului
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
europeană este întrebarea: ce fel de voință politică este hotărâtoare? Competitivitatea globală și dezintegrarea socială nu oferă climat favorabil constituirii libertății. Încrederea însă da: participarea activă în grupul social de apartenență, capacitatea grupului de a garanta câteva reguli fundamentale de conviețuire și de a-i conduce pe cei care fac parte din el printr-un anume tip de autoritate. Societățile moderne se găsesc în fața a două alternative: dezvoltare economică în libertate politică, fără coeziune socială și/sau dezvoltare economică și coeziune
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
Comunicării interculturale mă conduc spre o constatare fundamentală: comunicarea interculturală este vulnerabilă față de aspectele politice în special față de antagonisme tot așa cum domeniul politic, mai ales cel european contemporan, depinde într-un mod cu totul fundamental de comunicarea interculturală, concretizată în conviețuirea în aceeași arie geografică a mai multor grupuri culturale sau în mobilitatea indivizilor (fenomenul emigrației), cu alte cuvinte într-o raportare specifică față de fenomenul alterității. Este evident faptul că nu poate exista comunicare interculturală în absența unei etici generale bazate
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
diferite comunică, ele fac acest lucru și în calitatea lor de cetățeni ai unui stat. Comunicarea interculturală nu are, așadar, dreptul de a ignora metodologic aspectul politic. Din acest unghi, un scop politic de extremă importanță al comunicării interculturale e conviețuirea culturală într-o lume mai complicat de înțeles și de condus decât lumea de ieri. Ea este posibilă atât timp cât nici o putere politică nu își mai poate impune cultura specifică. Provocarea prezentă este de a construi cu instrumente politice o identitate
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
în final, îmbogățirea vieților oamenilor cu valorile culturale."70 2.17.2. Menținerea păcii și prevenirea conflictelor Primul scop al politicilor culturale internaționale este, indiscutabil, menținerea păcii. Pacea nu trebuie înțeleasă ca un slogan, ci ca o modalitate pozitivă de conviețuire a popoarelor planetei, modalitate de conviețuire care permite dezvoltarea economică, socială și spirituală a oamenilor. Ceea ce trecerea timpului a arătat este faptul că pacea nu poate fi obținută sau menținută dacă aspectul cultural este ignorat. Schimburile culturale permit o mai
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]